Omul, eternul pelerin
La extremitatea sa, Terra aurica are două Porţi principale prin care se poate intra şi, respectiv, ieşi. Intrarea în universul nostru, în aura terestră, se face întotdeuna prin Poarta de intrare - Alfa. Această Poartă se formează instantaneu în orice punct al aurei terestre, în momentul în care apare necesitatea comunicării cu exteriorul. În afara acestei porţi mai există o Poartă, Poarta de ieşire - Omega, prin care entităţile care au poposit o perioadă mai lungă sau mai scurta în Terra aurica, pleacă spre alte zone ale cosmosului spiritual. Prin Poarta de intrare Alfa pătrund în Terra Aurica - spaţiul auric terestru, care circumscrie pământul material până la jumătatea distanţei dintre Lună şi Marte - toate entităţile venite în vizită. Nu este însă vorba despre entităţi extraterestre în sensul pale oastronauticii, ci despre spirite cosmice, provenite fie din lumi depărtate, fie din lumi apropiate, circumscrise în aura mai vastă a sistemului nostru solar. Tot prin Poarta de intrare Alfa pătrund spiritele omeneşti în momentul în care pătrund pentru prima oară în Terra aurica. În momentul în care spiritul omului pătrunde pentru prima oară în Aura terestră a Pământului, intră prin Poarta Alfa. Deocamdată nu se poate face nici un fel de speculaţie asupra destinaţiei de unde provine omul ca spirit. Eugen nu poate da nici un fel de informaţie în acest sens. Există în lumea materială opinii ale unor autori, care cred că omul provine din ceea ce ei numesc Sfera Creaţiei, alţii spun că omul vine din Palierul spiritelor virgine, iar alţii spun că omul vine de pe alte planete sau din alte sisteme cosmice. Toate entităţile consultate din Lumea eterică consideră că este mai bine ca fiii femeii să înţeleagă mai întâi ce se întâmplă acasă la ei - în Terra aurica - şi abia după aceea, pot să-şi bată capul cu probleme care, oricum, îi depăşesc. Poarta de intrare Alfa nu este o poartă în sensul strict al cuvântului, ci apare ca un fel de apă verde-albăstrie, care se formează din nimic. Într-un anume fel ea este, oarecum, asemănătoare cu Poarta stelară din filmul Stargate. Pentru noi este evident faptul că, producţiile cinematografice, muzicale sau literare nu creează ceva absolut ; de altfel, ceva absolut original nu se poate crea. Producţiile artistice create de mintea omului nu fac altceva decât să reproducă ceea ce există la nivelul inconştientului colectiv sau al mentalului umanităţii Pentru un observator atent, este destul de evident şi faptul că, omul încarnat în trupul material caută cu obstinaţie să reproducă, potrivit mjloacelor sale specifice de manifestare artistică, arhetipurile şi paradigmele cosmice existente în palierele ortoexistenţiale superioare. Omul nu poate crea aşa, din neant, datorită unui talent de geniu sau unei capacităţi absolut personale, cum îşi închipuie mulţi dintre semenii noştri. Omul nu face decât să reproducă într-o manieră personală, originală, potrivit aptitudinilor sufleteşti dobândite în milenii de evoluţie, ceea ce sălăşluieşte în palierele ortoexistenţiale cosmice. Realităţile ortoexistenţiale cosmice au fost văzute de fiecare om în parte, în momentele în care omul se maniferstă ca spirit decorporat. Aceste fapt este cunoscut de mult timp şi nu reprezintă chiar o noutate, din moment ce însuşi Platon vorbea cândva despre contemplarea Ideilor de către spiritul omului, înaintea încarnării în lumea materială. Atunci când pătrunde pe Poarta de intrare Alfa, spiritul venit în lumea terestră, spiritul uman "extraterestru", are senzaţia că trece printr-un vagin. Această senzaţie, spiritul o va repeta de multe ori în planul material, la naştere, când într-adevăr iese dintr-un vagin la lumina zilei. În momentul în care spiritul omului pătrunde prin Poarta de intrare Alfa, atunci când o "atinge", percepe o senzualitate profundă, resimte feminitatea absolută care există în starea sa cea mai pură. Un observator poate percepe "eternul feminin" concretizat în substanţa fluidă albastru-verzuie a Porţii de intrare. Nu există nimic 124
masculin în această poartă, totul este feminin. Poarta Alfa conţine o senzualitate atât de adâncă, încât observatorul are senzaţia difuză, dar pătrunzătoare, că toată senzualitatea s-a concentrat într-un singur punct al cosmosului. Este ca şi cum, în acel punct al cosmosului, s-a concentrat senzualitatea tuturor femeilor care au trăit vreodată în lume, în trecut, prezent şi viitor. Totuşi, este vorba doar despre o esenţă a senzualităţii, care, ca atare, nu există în lumea manifestată. Dincolo de Poarta de intrare se poate întrevedea o negură străluminată de fulgere, asa cum nu se pot zări nicăieri în interiorul aurei terestre. La limita Terrei aurica mai există o altă Poartă, la fel de importantă, Poarta de ieşire Omega. Dar, precum Poarta de intrare Alfa are concentrată în sine feminitatea absolută, Poarta de ieşire Omega nu are nimic feminin, ci este perfecţiunea masculină. Senzaţia generată de Poarta de ieşire nu are nimic sexual. Ea se aseamănă mai degrabă cu dragostea tatălui către copil, cu prietenia sau cu camaraderia. Dincolo de această Poartă, se poate remarca un ocean întins de lumina şi de culoare. Spiritul omenesc trece prin Poarta de ieşire, după ce şi-a încheiat periplul prin aura pământului. Imediat ce pătrunde prin Poarta Alfa în aura terestră, fiind însoţită de un Înger însoţitor, printr-o ceremonie, omul este prezentat în faţa Izvorului de Lumină, HAUTI. De asemenea, la ceremonie participă Iisus Hristos, Domnul sufletelor din Terra aurica, precum şi Arhanghelul Gabriel. În cadrul acestui ceremonial de primire, spiritului uman i se conferă sau mai precis i se construieşte un corp duh, un perispirit. La această ceremonie iau parte, printre alţii, trei înalţi întrupători şi mai multe spirite ale naturii. Apoi, imediat, omul este trimis în lumea materială la prima încarnare în lumea fizică Această primă încarnare va fi de foarte scurtă durată, rolul ei fiind mai mult acela de a lua contactul cu realitatea materială a planului fizic. Imediat după moarte, moarte ce are loc la scurt timp după momentul naşterii, această nouă fiinţa omenească este trimisă în lumea astrală, unde va aştepta până ce i se va pregăti o nouă încarnare. După zeci, poate sute de încarnări în lumea terestră, după o lungă perioadă petrecută în Terra aurica, va veni timpul pentru ca fiinţa omenească, cea care a pătruns cândva prin Poarta Alfa, să părăsească lumea noastră. După ce îşi va fi făcut circuitul evolutiv, în urma unei ceremonii petrecute pe nivelul al nouălea, în faţa lui HAUTI, a lui Iisus Hristos şi a Îngerului Gabriel, spiritul se va elibera de forma omenească a corpului duh - perispiritul - şi va părăsi pentru totdeauna Terra Aurica prin Poarta Omega. Există şi oameni care nu părăsesc Terra aurica. De regulă, datorită unor legi cosmice, se părăseşte Terra Aurica prin Poarta Omega în grupuri de cel puţin trei oameni.
La extremitatea sa, Terra aurica are două Porţi principale prin care se poate intra şi, respectiv, ieşi. Intrarea în universul nostru, în aura terestră, se face întotdeuna prin Poarta de intrare - Alfa. Această Poartă se formează instantaneu în orice punct al aurei terestre, în momentul în care apare necesitatea comunicării cu exteriorul. În afara acestei porţi mai există o Poartă, Poarta de ieşire - Omega, prin care entităţile care au poposit o perioadă mai lungă sau mai scurta în Terra aurica, pleacă spre alte zone ale cosmosului spiritual. Prin Poarta de intrare Alfa pătrund în Terra Aurica - spaţiul auric terestru, care circumscrie pământul material până la jumătatea distanţei dintre Lună şi Marte - toate entităţile venite în vizită. Nu este însă vorba despre entităţi extraterestre în sensul pale oastronauticii, ci despre spirite cosmice, provenite fie din lumi depărtate, fie din lumi apropiate, circumscrise în aura mai vastă a sistemului nostru solar. Tot prin Poarta de intrare Alfa pătrund spiritele omeneşti în momentul în care pătrund pentru prima oară în Terra aurica. În momentul în care spiritul omului pătrunde pentru prima oară în Aura terestră a Pământului, intră prin Poarta Alfa. Deocamdată nu se poate face nici un fel de speculaţie asupra destinaţiei de unde provine omul ca spirit. Eugen nu poate da nici un fel de informaţie în acest sens. Există în lumea materială opinii ale unor autori, care cred că omul provine din ceea ce ei numesc Sfera Creaţiei, alţii spun că omul vine din Palierul spiritelor virgine, iar alţii spun că omul vine de pe alte planete sau din alte sisteme cosmice. Toate entităţile consultate din Lumea eterică consideră că este mai bine ca fiii femeii să înţeleagă mai întâi ce se întâmplă acasă la ei - în Terra aurica - şi abia după aceea, pot să-şi bată capul cu probleme care, oricum, îi depăşesc. Poarta de intrare Alfa nu este o poartă în sensul strict al cuvântului, ci apare ca un fel de apă verde-albăstrie, care se formează din nimic. Într-un anume fel ea este, oarecum, asemănătoare cu Poarta stelară din filmul Stargate. Pentru noi este evident faptul că, producţiile cinematografice, muzicale sau literare nu creează ceva absolut ; de altfel, ceva absolut original nu se poate crea. Producţiile artistice create de mintea omului nu fac altceva decât să reproducă ceea ce există la nivelul inconştientului colectiv sau al mentalului umanităţii Pentru un observator atent, este destul de evident şi faptul că, omul încarnat în trupul material caută cu obstinaţie să reproducă, potrivit mjloacelor sale specifice de manifestare artistică, arhetipurile şi paradigmele cosmice existente în palierele ortoexistenţiale superioare. Omul nu poate crea aşa, din neant, datorită unui talent de geniu sau unei capacităţi absolut personale, cum îşi închipuie mulţi dintre semenii noştri. Omul nu face decât să reproducă într-o manieră personală, originală, potrivit aptitudinilor sufleteşti dobândite în milenii de evoluţie, ceea ce sălăşluieşte în palierele ortoexistenţiale cosmice. Realităţile ortoexistenţiale cosmice au fost văzute de fiecare om în parte, în momentele în care omul se maniferstă ca spirit decorporat. Aceste fapt este cunoscut de mult timp şi nu reprezintă chiar o noutate, din moment ce însuşi Platon vorbea cândva despre contemplarea Ideilor de către spiritul omului, înaintea încarnării în lumea materială. Atunci când pătrunde pe Poarta de intrare Alfa, spiritul venit în lumea terestră, spiritul uman "extraterestru", are senzaţia că trece printr-un vagin. Această senzaţie, spiritul o va repeta de multe ori în planul material, la naştere, când într-adevăr iese dintr-un vagin la lumina zilei. În momentul în care spiritul omului pătrunde prin Poarta de intrare Alfa, atunci când o "atinge", percepe o senzualitate profundă, resimte feminitatea absolută care există în starea sa cea mai pură. Un observator poate percepe "eternul feminin" concretizat în substanţa fluidă albastru-verzuie a Porţii de intrare. Nu există nimic 124
masculin în această poartă, totul este feminin. Poarta Alfa conţine o senzualitate atât de adâncă, încât observatorul are senzaţia difuză, dar pătrunzătoare, că toată senzualitatea s-a concentrat într-un singur punct al cosmosului. Este ca şi cum, în acel punct al cosmosului, s-a concentrat senzualitatea tuturor femeilor care au trăit vreodată în lume, în trecut, prezent şi viitor. Totuşi, este vorba doar despre o esenţă a senzualităţii, care, ca atare, nu există în lumea manifestată. Dincolo de Poarta de intrare se poate întrevedea o negură străluminată de fulgere, asa cum nu se pot zări nicăieri în interiorul aurei terestre. La limita Terrei aurica mai există o altă Poartă, la fel de importantă, Poarta de ieşire Omega. Dar, precum Poarta de intrare Alfa are concentrată în sine feminitatea absolută, Poarta de ieşire Omega nu are nimic feminin, ci este perfecţiunea masculină. Senzaţia generată de Poarta de ieşire nu are nimic sexual. Ea se aseamănă mai degrabă cu dragostea tatălui către copil, cu prietenia sau cu camaraderia. Dincolo de această Poartă, se poate remarca un ocean întins de lumina şi de culoare. Spiritul omenesc trece prin Poarta de ieşire, după ce şi-a încheiat periplul prin aura pământului. Imediat ce pătrunde prin Poarta Alfa în aura terestră, fiind însoţită de un Înger însoţitor, printr-o ceremonie, omul este prezentat în faţa Izvorului de Lumină, HAUTI. De asemenea, la ceremonie participă Iisus Hristos, Domnul sufletelor din Terra aurica, precum şi Arhanghelul Gabriel. În cadrul acestui ceremonial de primire, spiritului uman i se conferă sau mai precis i se construieşte un corp duh, un perispirit. La această ceremonie iau parte, printre alţii, trei înalţi întrupători şi mai multe spirite ale naturii. Apoi, imediat, omul este trimis în lumea materială la prima încarnare în lumea fizică Această primă încarnare va fi de foarte scurtă durată, rolul ei fiind mai mult acela de a lua contactul cu realitatea materială a planului fizic. Imediat după moarte, moarte ce are loc la scurt timp după momentul naşterii, această nouă fiinţa omenească este trimisă în lumea astrală, unde va aştepta până ce i se va pregăti o nouă încarnare. După zeci, poate sute de încarnări în lumea terestră, după o lungă perioadă petrecută în Terra aurica, va veni timpul pentru ca fiinţa omenească, cea care a pătruns cândva prin Poarta Alfa, să părăsească lumea noastră. După ce îşi va fi făcut circuitul evolutiv, în urma unei ceremonii petrecute pe nivelul al nouălea, în faţa lui HAUTI, a lui Iisus Hristos şi a Îngerului Gabriel, spiritul se va elibera de forma omenească a corpului duh - perispiritul - şi va părăsi pentru totdeauna Terra Aurica prin Poarta Omega. Există şi oameni care nu părăsesc Terra aurica. De regulă, datorită unor legi cosmice, se părăseşte Terra Aurica prin Poarta Omega în grupuri de cel puţin trei oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.