Asphan

Procesul subtil de transformare a celor întunecaţi în Ashpan este destul de complex, dar poate fi înţeles corespunzător doar dacă se are în vedere faptul că toate fiinţele îngereşti se pot manifesta în două ipostaze: ca energii, care reprezintă starea fără formă şi ca entităţi de formă umanoidă. Ca energii, fiinţele îngereşti sunt răspândite în tot universul, precum oxigenul este risipit în atmosferă. Deşi trupul lor este risipit prin tot cosmosul, sub forma unor particule spirituale, fiinţele îngereşti au şi capacitatea de a se manifesta cd fiinţe individuale de formă umanoidă. istoria manifestării Celor întunecaţi a fost descrisă anterior, dar consecinţele acestui proces sunt extrem de importante, astfel că le vom rezuma pe scurt. înainte de apariţia planului cuantic material Cei întunecaţi dormitau în propria lor stare nefastă, de cădere în gol. Această stare nu poate fi experimentată decât în haos, care se află în afara Oceanului de Lumină. Când, în lumea materială, oamenii au început să emită energii pharismah întunecate, prin intermediul liberului lor arbitru, Cei întunecaţi au fost atraşi din haos în planul cuantic material. Acolo au descoperit un teren propice manifestării propriilor caracteristici. Toate caracteristicile lor nefaste sunt contrapartea întunecată a caracteristicilor pe care le aveau înaintea rebeliunii. In momentul rebeliunii, Cei întunecaţi s-au îmbolnăvit, iar caracteristicile nefaste sunt efectul bolii contactate - despărţirea de Dumnezeu.
Fiind atraşi de energiile pharismah întunecate, Cei întunecaţi s-au "înfrăţit" cu oamenii, cucerind aproape întregul plan cuantic material. Ei s-au infuzat în creaţie printr-un dublu proces: ca energii şi ca fiinţe de formă umanoidă. Dublul proces al infuzării Celor întunecaţi în creaţie a fost deopotrivă psihologic, terestru şi cosmic (sau macrocosmic). Din punct de vedere psihologic, procesul este cel cunoscut: energiile pharismah întunecate emise de oamenii întrupaţi i-au atras pe Cei întunecaţi. Prin intermediul oamenilor, Cei întunecaţi au ajuns să stăpânească, la un moment dat, pământul. Şi din punct de vedere terestru, procesul pătrunderii Celor întunecaţi în creaţie a fost menţionat anterior: întunericul a luat locul Luminii, formându-se planul cuantic material şi cosmosul material, în forma în care se prezintă astăzi. Din punct de vedere cosmic (macrocosmic), procesul este ceva mai complicat, dar poate fi urmărit cu uşurinţă în liniile sale generale: materia (sau ceea ce noi numit materie) este formată din energiile cristalizate, dar răspândite în tot cosmosul - amintiri cristalizate sau trecut materializat - ale Celor întunecaţi. Prin intermediul razelor de creaţie, ceea ce s-a desfăşurat la nivelul planului cuantic material, prin emiterea unor energii pharismah de către oameni, a fost proiectat în spaţiul sideral. Cosmosul material este, aşadar, trecut cristalizat -amintirea a ceea ce s-a petrecut cândva. Aglomerările de materie din macrocosmos (ceea ce noi numim găuri negre, son, planete etc) sunt, de fapt, trupurile energetice, cristalizate într-o stare specifică pe care noi o numim materie, ale fiinţelor care s-au răzvrătit. Ceea ce este sus este jos şi ceea ce este jos este sus. Ceea ce este în interior este în exterior şi ceea ce este în exterior este în interior. într-un fel, se poate spune că Hallshithan se manifestă în exterior - în macrocosmos - ca o imensă gaură neagră (blackhole), care are dorinţa de a devora energetic tot cosmosul. Simultan, Haillshithan se poate manifesta fie ca o fiinţă de forma unui imens şarpe solzos, fie într-o formă umanoidă -ultima, datorită simbiozei cu Shantiah. Dacă Hallshithan se poate manifesta atât în formă umanoidă, cât şi ca o imensă gaură neagră ce voieşte să distrugă (să "devoreze") tot ce există, atunci Lucifer se poate manifesta atât într-o formă umanoidă, cât şi ca o stea ("cum ai căzut tu, strălucitoare stea a dimineţii" - se întreba Isaia, unul dintre intuitivii din vremurile de odinioară). Ca o paranteză, aici se poate răspunde la o întrebare pe care mulţi oameni şi-o pun: de ce există două entităţi distincte ale răului, Hallshithan (Shaitan) şi Lucifer, când, de fapt, în tradiţia unanim acceptată, este amintită doar una singură, denumită generic "Cel rău" sau "diavolul" ? De fapt, aşa cum s-a menţionat, există foarte multe entităţi ale răului, astfel că se poate vorbi despre o fiinţă colectivă a răului, formată din nenumărate individualităţi. Fiinţa colectivă a răului este foarte complexă, fiind formată din îngeri rebeli Dree, numiţi draci, din spirite rebele ale naturii Lorehh, denumite demoni, din oameni primordiali ai întunericului, aproape necunoscuţi de concepţiile actuale. Hallshithan nu poarte fi identificat cu Lucifer, pentru că nu manifestă aceeaşi caracteristică definitorie. Hallshithan vrea să distrugă totul, pentru a fi la fel ca înainte de a se fi revoltat, astfel că principala sa caracteristică este distrugerea a tot ce are formă. De aceea, el este numit "Adversarul a toate". Hallshithan vrea reîntoarcerea la nec antem - la nimic -, fără a pricepe că totul s-a schimbat. în schimb, Lucifer sau Lux nu doreşte aşa ceva, astfel că se teme de Hallshithan. El nu doreşte distrugerea a tot şi a toate, pentru că, lucru firesc, în aceste condiţii, ar fi distrus şi el. Lucifer doreşte cucerirea întregului cosmos, iar nu distrugerea sa absolută. Lucifer doreşte să devină un fel de dumnezeu şi să guverneze aşa cum îl taie capul. Cine nu este cu el este împotriva lui. Acesta este, pe scurt, motivul pentru care cei doi mari îngeri răzvrătiţi nu pot fi identificaţi. Ei desfăşoară activităţi total diferite şi urmăresc scopuri distincte. Cei care afirmă că în vechile scrieri sacre nu s-a făcut o diferenţiere clară între ei, comit o eroare. Atât textul Vechiului Testament, cât şi textul Noului Testament au avut grijă să facă astfel de deosebiri. Fiecare denumire a unei fiinţe folosită în scrierile sacre desemnează, în mod clar, caracteristica definitorie a acelei fiinţe. Orice fiinţă din cosmos este bună sau rea, în funcţie de acţiunile sale: dacă urmăreşte continuitatea creaţiei lui Dumnezeu este bună, iar dacă urmăreşte discontinuitatea este rea. Din acest punct de vedere, o acţiune invariabil bună a Fiilor Luminii poate fi numită lucrare, iar o acţiune invariabil rea a Celui rău poate fi denumită lucrătură (făcătură). Chiar şi Unicul Dumnezeu a primit nume diferite, în funcţie de lucrările sale. Astfel, în decursul unei anumite acţiuni 
sau lucrări, Unicul Dumnezeu a primit numele El Elohim, în altele a primit numele El Iahveh, în altele El Addonai etc (Puternicul, Milostivul etc; acestea sunt doar caracteristici ale Unicului Dumnezeu, pe care le manifestă în cadrul unei singure activităţi sau lucrări). Dacă şi aceste denumiri ale Unicului Dumnezeu au fost interpretate ca fiind ... fiinţe diferite, ce să mai spunem despre celelalte fiinţe din cosmos, fie bune, fie rele. Pe de altă parte, trebuie consemnat şi faptul că, în lumea eterică, în limbajul îngerilor veghetori (este vorba despre îngerii din ierarhia Fiilor Luminii) o fiinţă omenească este denumită în funcţie de ceea ce face într-un anumit moment. De exemplu, un om poate fi într-un moment al vieţii sale Cel frumos (are o structură aurică luminoasă, datorită emiterii de energii pharismah luminoase). Dacă în secunda următoare îl bate pe aproapele său, este denumit Cel rău, pentru că emite energii pharismah negative şi are o structură aurică deformată de furie. Dacă, peste alte două secunde, omul respectiv se înduioşează de suferinţa unui câine şi îi dă să mănânce, devine Cel milostiv. Iar dacă, peste zece secunde apără o bătrână de un golan, devine Protectorul. Şi aşa mai departe. Explicaţia acestei stări de fapt, destul de greu de priceput de oameni, este următoarea: îngerii din ierarhia Fiilor Luminii trăiesc în Timpul lui Dumnezeu, care este prezentul continuu. Pentru ei există doar acum - prezentul continuu. Pentru îngeri (la fel ca şi pentru oamenii din lumea astrală) nu există viitor, pentru că, din punctul de vedere al prezentului continuu, viitorul nu există şi nu va exista vreodată. De asemenea, pentru Fiii Luminii nu există trecutul. Ei trăiesc mereu în clipa prezentă şi nu au nimic de-a face cu unităţile de timp îngheţate, în care trăiesc doar fraţii lor care s-au îmbolnăvit de boala denumită despărţirea de Dumnezeu. Pe măsură ce- fiinţele Lorehh şi Dree devin Ashpan şi trec de la întuneric la lumină, cosmosul se modifică. Concomitent se modifică şi structura aurică a oamenilor. Dacă toate corpurile cereşti sunt emisii cristalizate ale Celor întunecaţi, înseamnă că sorii care dispar ori supernovele care explodează sunt reflecarea procesului denumit Ashpan. Pe măsură ce un fiu al întunericului se transformă în Ashpan, dispare şi un corp ceresc de pe boltă. Simultan, întunericul din corpurile aurice exterioare ale oamenilor - particulele întunecate ale corpului emoţional, astral şi mental inferior, care sunt, în fond, emisii ale Lorehh eterice, ale Lorehh de vegetaţie şi ale Dree,- se luminează. De aceea, fiinţele din lumea eterică afirmă că numărul de "stele" luminoase (atomii luminoşi) din configuraţia aurică a unui om sunt legate de numărul de stele de pe cer. Ele numesc structurile aurice exterioare prin expresia cerurile mici, iar spaţiul sideral prin expresia, la plural, cerurile mari.