Scara lui Iacob
In planul cuantic material, lucrurile s-au înrăutăţit în mod constant. Prin noul "sport" preferat, posedarea directă, Cei întunecaţi au pus capăt epocii de civilizare promovată de către oponenţii transfîzici ai răului. în acele momente extrem de tulburi pentru rasa omenească, a avut loc un eveniment excepţional: Unicul Dumnezeu s-a manifestat, ca Plinătate Dumnezeiască, în lumea materială, în prezenţa unui om întrupat. Acest om, care se trăgea direct din linia genealogică a lui Noe, a fost Moise. Moise a fost singurul om întrupat care a intrat vreodată, în toată istoria cosmosului, în contact direct cu Fiinţa sublimă a lui Dumnezeu în toată Plinătatea Sa Dumnezeiască. Ca Plinătate, Dumnezeu se manifestă ca Trinitate (Sfânta Treime). Ca Sfântă Treime, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt Unul în aceeaşi Fiinţă.
Nu a fost vorba, aşadar, despre manifestarea separată a Tatălui - a lui Dumnezeu Tatăl, numit Hauti. Nu a fost vorba nici despre manifestarea separată a Fiului - a lui Iisus Hristos, Dumnezeu Iubirea, care este a doua Persoană. Nu a fost vorba, de asemenea, nici despre manifestarea separată a Duhului Sfânt, care este a treia Persoană - Dumnezeu Lumina. A fost vorba despre manifestarea Dumnezeirii, ca Trinitate. Dumnezeu Unicul, ca Plinătate Dumnezeiască, manifestat ca Trinitate, are o altă înfăţişare şi o altă întocmire de Lumină decât Dumnezeu Tatăl, decât Dumnezeu Fiul şi decât Dumnezeu Sfântul Duh, ca manifestări separate. îngerii din Ierahia Fiilor Luminii denumesc această manifestare a Trinităţii prin formula Dumnezeu în Plinătatea Sa Dumnezeiască. Prin apariţia în faţa omului Moise, Dumnezeu în Plinătatea Sa Dumnezeiească (Sfânta Treime) a intervenit pentru prima oară în istoria oamenilor. Faptul că însuşi Dumnezeu a intervenit în istorie, demonstrează faptul că lucrurile în lumea materială deveniseră extrem de complicate şi că doar intervenţia Fiinţei Supreme în Plenitudinea sa, mai putea îndrepta lucrurile. Prin Moise, Dumnezeu în Plinătatea Sa Dumnezeiască a comunicat oamenilor Legile după care să se ghideze. La începutul listei de Legi, se afla afirmaţia Fiinţei supreme - care este Dumnezeu în Plinătatea Sa Dumnezeiască - că Este (Există): EU SUNT CEL CE SUNT. Moise a preluat şi a transmis mai departe Legile comunicate de CEL CE ESTE ("EU SUNT") - Fiinţa Supremă, Dumnezeu în Plinătatea Sa Dumnezeiască. Cele zece porunci cunoscute astăzi (decalogul) sunt doar o sinteză tardivă a Legilor date direct de către Fiinţa Supremă - Dumnezeu în Plinătatea Sa Dumnezeiască. De fapt, Dumnezeu a comunicat Legile Sale de două ori. Prima dată, Dumnezeu a comunicat Legile Sale în formă pură -integral. Datorită faptului că oamenii nu au fost capabili să le respecte, după "spargerea tăbliţelor", Dumnezeu a fost de acord ca Legile Sale să fie comunicate de Moise sub o formă mai "îndulcită". Astfel s-a născut decalogul. Cele zece porunci sunt sinteza Legilor cosmice care formează Ordinea cosmică -Poruncile lui Dumnezeu. O dată cu manifestarea lui Dumnezeu în istorie s-a încheiat a patra epocă a celui de-al cincelea ciclu şi a început epoca a cincea. Linia genealogică din care a făcut parte Moise a început o dată cu Noe şi cu fiul său Sem, apoi a continuat cu Avraam şi cu urmaşii săi. în mod strict, istoria poporului evreu a început cu Avraam. După Vechiul Testament, linia genealogică despre care este vorba aici s-a perpetuat prin cel de-al doilea fiu al lui Avraam, cel făcut cu Sara/Sarra, nevasta sa, pe nume Isaac. O altă linie genealogică s-a perpetuat prin primul fiu al lui Avraam, pe nume Ismail, care a fost făcut cu o slujnică egipteancă, pe nume Agar (Septuaginta - Geneza cap 16). De-a lungul timpului, atât în perioada scursă de la Avraam la Moise, cât şi în perioada scursă de la Moise la Iisus Hristos, liniile genealogice s-au amestecat şi s-au diversificat. încă din timpul existenţei lui Avraam s-au format două categorii principale de oameni în cadrul poporului evreu. După Moise, distanţa dintre cele două categorii de oameni s-a mărit. Prima categorie a fost formată din cei care respectau Poruncile 'ui Dumnezeu (Ordinea cosmică) doar cu mintea - pe care-i putem denumi formalişti. A doua categorie a fost formată din acei descendenţi, foarte puţini la număr, care au înţeles să respecte Legile (Poruncile) lui Dumnezeu cu inima - din interior -, pe care-i putem denumi intuitivi. După apariţia decalogului ş{ a ritualului iudaic în prima sa formă, prăpastia dintre cele două categorii de oameni s-a adâncit considerabil. Intiutivii au fost acei oameni care au ajuns să-1 înţeleagă pe Dumnezeu cu inima şi să-1 iubească. Ei nu formau mai mult de 3-4% din totalul respectivei linii genealogice. Această minoritate a intuitivilor a reprezentat un factor de excepţie ce a schimbat din temelii istoria lumii. Membrii acelei mici comunităţi de intuitivi au avut parte de o experienţă grandioasă: prin respectarea Legilor cosmice cu inima, ei au devenit capabili să simtă Puterea lui Dumnezeu revârsându-se asupra lor. Ei l-au perceput pe Dumnezeu cu inima, iar nu cu mintea (cu mentalul) precum formaliştii. Iubindu-1 pe Dumnezeu cu inima şi, totodată, respectând Poruncile Sale, oamenii din această minoritate şi-au format primele rudimente aurice ale chakrei inimii - Shaimah. (36) Chakra inimii s-a format mult mai târziu - primele străluciri, denumite petale, s-au format abia în jurul anului 1600 după Iisus Hristos -, dar primele rudimente s-au format, pentru prima oară, în timpul vieţii lui Moise, la acea minoritate care a fost capabilă să-1 perceapă pe Dumnezeu cu inima. în linia
descendenţilor acestei minorităţi s-a întrupat ulterior Iisus Hristos (dacă ar fi să folosim ca sursă de informaţii Noul Testament - Evenghelia după Matei, cap 1 - am putea afirma că Iisus Hristos s-a întrupat în a patruzeci şi doua generaţie de la Avraam). De-a lungul generaţiilor, structura aurică a acestei minorităţi s-a modificat puţin câte puţin. Cei mai evoluaţi membrii ai acestei minorităţi au devenit prooroci şi profeţi. Prin modificarea aurică produsă în cadrul acelei minorităţi, care nu forma mai mult de 2-3% din linia genealogică ce pornea de la Noe, s-a produs un alt fenomen de excepţie: a apărut fenomenul de reciprocitate de iubire între Dumnezeu şi oameni (este vorba despre oamenii din acea minoritate). Pe baza acestei reciprocităţi de iubire s-a format totodată şi fenomenul de thent-thint - echilibrul putere mare şi putere mică - între Dumnezeu, ca Putere Supremă şi oamenii ce formau acea minoritate. (37) Aceste fenomene de excepţie au început să se manifeste încă din timpul vieţii lui Moise, care poate fi considerat drept primul conducător al intuitivilor. Dacă membrii acelei minorităţi îl iubeau pe Dumnezeu cu inima, atunci şi Dumnezeu îi iubea pe ei - reciprocitatea în iubire. Această iubire era diferită de cea a formaliştilor, care nu credeau decât cu mentalul şi a căror unică preocupare consta în îndeplinirea cu scrupulozitate a ritualului prescris. Legătura de iubire dintre minoritatea de intuitivi şi Dumnezeu era, dacă se poate spune astfel, de la inimă la inimă. Şi, poate că nu este inutil de menţionat că, în timpul întrupării lui Iisus Hristos, formaliştii au primit numele de farisei (ca titulatură generică), iar intuitivii numele de esenieni (sau, cel puţin, esenienii cunoscuţi de istorie datorită descoperirii manuscriselor de la Marea Moartă, au fost continuatorii uneia dintre ramurile acelor intuitivi). Această minoritate de intuitivi a primit numele de naţiune a lui Dumnezeu. în momentul în care primul om din acea minoritate 1-a iubit cu inima pe Dumnezeu a avut loc un alt fenomen important al istoriei lumilor: îngerii din Ierarhia Fiilor Luminii au putut să se manifeste în lumea materială prin spargerea planurilor cuantice. în secunda în care primul om din istorie 1-a iubit din inimă pe Unicul Dumnezeu, planurile cuantice au fost sparte undeva prin Ţara Caananului de odinioară. Se spune că, în acel moment, Dumnezeu Unicul ar fi rostit următoarele cuvinte memorabile: "Iată primuf om*, care Mă iubeşte din inimă şi astfel ascultă Poruncile Mele. Cine Mă iubeşte pe Mine, Voi asculta glasul Iui, îmi voi îndrepta Faţa către el şi îl voi ridica la Mine. Şi până la sfârşitul Timpurilor, Eu voi fi în el şi el va fi în Mine". (* pentru cuvântul om a fost folosit termenul hlisa, care în limbajul nostru înseamnă pământ sau ţărână: om întrupat în trup material). Spărgând planurile cuantice, îngerii din ierarhia Fiilor luminii au început să coboare, în trupurile lor luminoase, în lumea materială. Locul în care, pentru prima oară, în acel loc din Ţara Cannanului, îngerii din ierarhia Fiilor Luminii au spart Planurile cuantice este numit Scara lui Iacob. Ceea ce este cunoscut prin formula Scara lui Iacob a fost 'ocul în care s-a produs prima spargere directă a planurilor cuantice, realizată de îngerii din ierarhia Fiilor Luminii. Departe de a fi o biată scară de lemn cu ajutorul căreia un om poate urca în pod, Scara lui Iacob este o scară monumentală, de dimensiuni impresionante, ce pare a fi alcătuită din cleştar. Scara, impropriu spus a lui Iacob, este asemănătoare cu cea de la intrarea în marile edificii publice de astăzi, athenee, universităţi, mausolee etc. Scara porneşte din cer - cam de la nivelul norilor - şi se termină aproape de la pământ. Pe acea scară, îngerii din ierarhia Luminii urcă şi coboară neîncetat, corporal, în trupuri de lumină, îndeplinind Poruncile lui Dumnezeu. Ulterior, au urmat şi alte spargeri de planuri cuantice, în diferite locuri de pe suprafaţa pământului. în locurile în care Fiii Luminii au spart planurile cuantice s-au format porţi, porticuri, scări. Toate spargerile de planuri cuantice ale Fiilor Luminii s-au produs în locurile în care oamenii întrupaţi l-au iubit din inimă pe Dumnezeu. Cu cât au existat mai mulţi oameni în lumea materială, indiferent de seminţie, care l-au iubit cu inima pe Dumnezeu, cu atât au existat mai multe spargeri de planuri cuantice.
In planul cuantic material, lucrurile s-au înrăutăţit în mod constant. Prin noul "sport" preferat, posedarea directă, Cei întunecaţi au pus capăt epocii de civilizare promovată de către oponenţii transfîzici ai răului. în acele momente extrem de tulburi pentru rasa omenească, a avut loc un eveniment excepţional: Unicul Dumnezeu s-a manifestat, ca Plinătate Dumnezeiască, în lumea materială, în prezenţa unui om întrupat. Acest om, care se trăgea direct din linia genealogică a lui Noe, a fost Moise. Moise a fost singurul om întrupat care a intrat vreodată, în toată istoria cosmosului, în contact direct cu Fiinţa sublimă a lui Dumnezeu în toată Plinătatea Sa Dumnezeiască. Ca Plinătate, Dumnezeu se manifestă ca Trinitate (Sfânta Treime). Ca Sfântă Treime, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt Unul în aceeaşi Fiinţă.
Nu a fost vorba, aşadar, despre manifestarea separată a Tatălui - a lui Dumnezeu Tatăl, numit Hauti. Nu a fost vorba nici despre manifestarea separată a Fiului - a lui Iisus Hristos, Dumnezeu Iubirea, care este a doua Persoană. Nu a fost vorba, de asemenea, nici despre manifestarea separată a Duhului Sfânt, care este a treia Persoană - Dumnezeu Lumina. A fost vorba despre manifestarea Dumnezeirii, ca Trinitate. Dumnezeu Unicul, ca Plinătate Dumnezeiască, manifestat ca Trinitate, are o altă înfăţişare şi o altă întocmire de Lumină decât Dumnezeu Tatăl, decât Dumnezeu Fiul şi decât Dumnezeu Sfântul Duh, ca manifestări separate. îngerii din Ierahia Fiilor Luminii denumesc această manifestare a Trinităţii prin formula Dumnezeu în Plinătatea Sa Dumnezeiască. Prin apariţia în faţa omului Moise, Dumnezeu în Plinătatea Sa Dumnezeiească (Sfânta Treime) a intervenit pentru prima oară în istoria oamenilor. Faptul că însuşi Dumnezeu a intervenit în istorie, demonstrează faptul că lucrurile în lumea materială deveniseră extrem de complicate şi că doar intervenţia Fiinţei Supreme în Plenitudinea sa, mai putea îndrepta lucrurile. Prin Moise, Dumnezeu în Plinătatea Sa Dumnezeiască a comunicat oamenilor Legile după care să se ghideze. La începutul listei de Legi, se afla afirmaţia Fiinţei supreme - care este Dumnezeu în Plinătatea Sa Dumnezeiască - că Este (Există): EU SUNT CEL CE SUNT. Moise a preluat şi a transmis mai departe Legile comunicate de CEL CE ESTE ("EU SUNT") - Fiinţa Supremă, Dumnezeu în Plinătatea Sa Dumnezeiască. Cele zece porunci cunoscute astăzi (decalogul) sunt doar o sinteză tardivă a Legilor date direct de către Fiinţa Supremă - Dumnezeu în Plinătatea Sa Dumnezeiască. De fapt, Dumnezeu a comunicat Legile Sale de două ori. Prima dată, Dumnezeu a comunicat Legile Sale în formă pură -integral. Datorită faptului că oamenii nu au fost capabili să le respecte, după "spargerea tăbliţelor", Dumnezeu a fost de acord ca Legile Sale să fie comunicate de Moise sub o formă mai "îndulcită". Astfel s-a născut decalogul. Cele zece porunci sunt sinteza Legilor cosmice care formează Ordinea cosmică -Poruncile lui Dumnezeu. O dată cu manifestarea lui Dumnezeu în istorie s-a încheiat a patra epocă a celui de-al cincelea ciclu şi a început epoca a cincea. Linia genealogică din care a făcut parte Moise a început o dată cu Noe şi cu fiul său Sem, apoi a continuat cu Avraam şi cu urmaşii săi. în mod strict, istoria poporului evreu a început cu Avraam. După Vechiul Testament, linia genealogică despre care este vorba aici s-a perpetuat prin cel de-al doilea fiu al lui Avraam, cel făcut cu Sara/Sarra, nevasta sa, pe nume Isaac. O altă linie genealogică s-a perpetuat prin primul fiu al lui Avraam, pe nume Ismail, care a fost făcut cu o slujnică egipteancă, pe nume Agar (Septuaginta - Geneza cap 16). De-a lungul timpului, atât în perioada scursă de la Avraam la Moise, cât şi în perioada scursă de la Moise la Iisus Hristos, liniile genealogice s-au amestecat şi s-au diversificat. încă din timpul existenţei lui Avraam s-au format două categorii principale de oameni în cadrul poporului evreu. După Moise, distanţa dintre cele două categorii de oameni s-a mărit. Prima categorie a fost formată din cei care respectau Poruncile 'ui Dumnezeu (Ordinea cosmică) doar cu mintea - pe care-i putem denumi formalişti. A doua categorie a fost formată din acei descendenţi, foarte puţini la număr, care au înţeles să respecte Legile (Poruncile) lui Dumnezeu cu inima - din interior -, pe care-i putem denumi intuitivi. După apariţia decalogului ş{ a ritualului iudaic în prima sa formă, prăpastia dintre cele două categorii de oameni s-a adâncit considerabil. Intiutivii au fost acei oameni care au ajuns să-1 înţeleagă pe Dumnezeu cu inima şi să-1 iubească. Ei nu formau mai mult de 3-4% din totalul respectivei linii genealogice. Această minoritate a intuitivilor a reprezentat un factor de excepţie ce a schimbat din temelii istoria lumii. Membrii acelei mici comunităţi de intuitivi au avut parte de o experienţă grandioasă: prin respectarea Legilor cosmice cu inima, ei au devenit capabili să simtă Puterea lui Dumnezeu revârsându-se asupra lor. Ei l-au perceput pe Dumnezeu cu inima, iar nu cu mintea (cu mentalul) precum formaliştii. Iubindu-1 pe Dumnezeu cu inima şi, totodată, respectând Poruncile Sale, oamenii din această minoritate şi-au format primele rudimente aurice ale chakrei inimii - Shaimah. (36) Chakra inimii s-a format mult mai târziu - primele străluciri, denumite petale, s-au format abia în jurul anului 1600 după Iisus Hristos -, dar primele rudimente s-au format, pentru prima oară, în timpul vieţii lui Moise, la acea minoritate care a fost capabilă să-1 perceapă pe Dumnezeu cu inima. în linia
descendenţilor acestei minorităţi s-a întrupat ulterior Iisus Hristos (dacă ar fi să folosim ca sursă de informaţii Noul Testament - Evenghelia după Matei, cap 1 - am putea afirma că Iisus Hristos s-a întrupat în a patruzeci şi doua generaţie de la Avraam). De-a lungul generaţiilor, structura aurică a acestei minorităţi s-a modificat puţin câte puţin. Cei mai evoluaţi membrii ai acestei minorităţi au devenit prooroci şi profeţi. Prin modificarea aurică produsă în cadrul acelei minorităţi, care nu forma mai mult de 2-3% din linia genealogică ce pornea de la Noe, s-a produs un alt fenomen de excepţie: a apărut fenomenul de reciprocitate de iubire între Dumnezeu şi oameni (este vorba despre oamenii din acea minoritate). Pe baza acestei reciprocităţi de iubire s-a format totodată şi fenomenul de thent-thint - echilibrul putere mare şi putere mică - între Dumnezeu, ca Putere Supremă şi oamenii ce formau acea minoritate. (37) Aceste fenomene de excepţie au început să se manifeste încă din timpul vieţii lui Moise, care poate fi considerat drept primul conducător al intuitivilor. Dacă membrii acelei minorităţi îl iubeau pe Dumnezeu cu inima, atunci şi Dumnezeu îi iubea pe ei - reciprocitatea în iubire. Această iubire era diferită de cea a formaliştilor, care nu credeau decât cu mentalul şi a căror unică preocupare consta în îndeplinirea cu scrupulozitate a ritualului prescris. Legătura de iubire dintre minoritatea de intuitivi şi Dumnezeu era, dacă se poate spune astfel, de la inimă la inimă. Şi, poate că nu este inutil de menţionat că, în timpul întrupării lui Iisus Hristos, formaliştii au primit numele de farisei (ca titulatură generică), iar intuitivii numele de esenieni (sau, cel puţin, esenienii cunoscuţi de istorie datorită descoperirii manuscriselor de la Marea Moartă, au fost continuatorii uneia dintre ramurile acelor intuitivi). Această minoritate de intuitivi a primit numele de naţiune a lui Dumnezeu. în momentul în care primul om din acea minoritate 1-a iubit cu inima pe Dumnezeu a avut loc un alt fenomen important al istoriei lumilor: îngerii din Ierarhia Fiilor Luminii au putut să se manifeste în lumea materială prin spargerea planurilor cuantice. în secunda în care primul om din istorie 1-a iubit din inimă pe Unicul Dumnezeu, planurile cuantice au fost sparte undeva prin Ţara Caananului de odinioară. Se spune că, în acel moment, Dumnezeu Unicul ar fi rostit următoarele cuvinte memorabile: "Iată primuf om*, care Mă iubeşte din inimă şi astfel ascultă Poruncile Mele. Cine Mă iubeşte pe Mine, Voi asculta glasul Iui, îmi voi îndrepta Faţa către el şi îl voi ridica la Mine. Şi până la sfârşitul Timpurilor, Eu voi fi în el şi el va fi în Mine". (* pentru cuvântul om a fost folosit termenul hlisa, care în limbajul nostru înseamnă pământ sau ţărână: om întrupat în trup material). Spărgând planurile cuantice, îngerii din ierarhia Fiilor luminii au început să coboare, în trupurile lor luminoase, în lumea materială. Locul în care, pentru prima oară, în acel loc din Ţara Cannanului, îngerii din ierarhia Fiilor Luminii au spart Planurile cuantice este numit Scara lui Iacob. Ceea ce este cunoscut prin formula Scara lui Iacob a fost 'ocul în care s-a produs prima spargere directă a planurilor cuantice, realizată de îngerii din ierarhia Fiilor Luminii. Departe de a fi o biată scară de lemn cu ajutorul căreia un om poate urca în pod, Scara lui Iacob este o scară monumentală, de dimensiuni impresionante, ce pare a fi alcătuită din cleştar. Scara, impropriu spus a lui Iacob, este asemănătoare cu cea de la intrarea în marile edificii publice de astăzi, athenee, universităţi, mausolee etc. Scara porneşte din cer - cam de la nivelul norilor - şi se termină aproape de la pământ. Pe acea scară, îngerii din ierarhia Luminii urcă şi coboară neîncetat, corporal, în trupuri de lumină, îndeplinind Poruncile lui Dumnezeu. Ulterior, au urmat şi alte spargeri de planuri cuantice, în diferite locuri de pe suprafaţa pământului. în locurile în care Fiii Luminii au spart planurile cuantice s-au format porţi, porticuri, scări. Toate spargerile de planuri cuantice ale Fiilor Luminii s-au produs în locurile în care oamenii întrupaţi l-au iubit din inimă pe Dumnezeu. Cu cât au existat mai mulţi oameni în lumea materială, indiferent de seminţie, care l-au iubit cu inima pe Dumnezeu, cu atât au existat mai multe spargeri de planuri cuantice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.