Poporul ales şi Naţiunea lui Dumnezeu
Aici trebuie să facem o scurtă paranteză şi să analizăm ce înseamnă, în acest context, două noţiuni ultrafolosite şi aproape desacralizate: noţiunea de popor ales şi noţiunea de Naţiune a lui Dumnezeu. Poporul ales este, în contextul veterotestamentar, poporul evreu - ca rezultat al liniilor de descendenţi direcţi ai lui Noe, trecând, desigur, prin Avraam. Totuşi, în contextul strict al celor analizate, noţiunea de popor ales are o semnificaţie uşor diferită. Această semnificaţie nu anulează titulatura respectivă cu privire la poporului evreu, ci o explică. Aici trebuie făcută încă o precizare: există, în ziua de astăzi, opinii pro şi contra cu privire la acordarea titulaturii - a calităţii - de popor ales, poporului evreu. Din perspectiva acestei lucrări, opţiunile pro sau contra nu au nici o relevanţă, datorită faptului că nu un om a acordat o astfel de calitate unui popor, ci Dumnezeu. Demersul nostru este acela de a încerca sa explicăm contextul acordării acestei titulaturi, iar nu motivaţia pe care doar Dumnezeu o cunoaşte Pentru a înţelege ce înseamnă calitatea de popor ales, trebuie să analizăm contextul general al epocii în care a fost acordată pentru prima oară. Să ne gândim doar că a existat cândva o epocă întunecată, în care răul se aşternuse precum o pâclă deasă deasupra lumii materiale, fapt ce a întristat toate fiinţele luminoase din ceruri. în acele momente, în marea sa înţelepciune, Dumnezeu a cercetat inimile tuturor fiinţelor omeneşti întrupate pe suprafaţa pământului şi nu a găsit decât una singură pe placul Inimii Sale. Toţi ceilalţi oameni fie erau ocupaţi să pună în practică principiile răului, fiind aliaţi cu Cel râu, fie erau ocupaţi să lupte, folosind forţa, contra celor întunecaţi. Doar un singur, om a fost găsit curat la acea primă strigare a lui Dumnezeu, de cercetare a inimilor. Dacă Dumnezeu ar fi cercetat inimile oamenilor cu o jumătate de generaţie în urmă sau cu o jumătate de generaţie după acest moment, probabil că ar fi găsit alţi oameni, din alte spaţii geografice, care să răspundă, cu inima, strigării Sale - ar fi putut, de exemplu, să găsească oameni din Egipt, din spaţiul carpato-danubiano-pontic, din Noua Guinee sau din India. Dar, în acel moment, nu exista decât un singur om curat, cu care Dumnezeu putea să dialogheze, de la inimă la inimă. în consecinţă, Dumnezeu a dialogat cu acel om, oferindu-i tot sprijinul Său. Urmaşii acelui om - liniile sale de descendenţi direcţi - au constituit astfel poporul ales. Urmaşii săi au fost aleşi de către Dumnezeu, pentru a îndeplini o anumită misiune. Modul cum au îndeplinit-o sau modul în care unii membrii ai poporului evreu s-au comportat cu fraţii lor dintre neamuri (noi, ceilalţi), este însă o altă problemă, care depăşeşte spaţiul acestei cărţi. Dacă, astăzi, Dumnezeu are răbdare cu ei, aceasta este o problemă ce depăşeşte înţelegerea omenească; de altfel, aceasta nici nu este o problemă omenească. în concluzie, noţiunea de popor ales se referă la linia genealogică pornită de la acel om găsit curat la prima strigare a 'ui Dumnezeu, strigare care a presupus, înainte de toate, cercetarea inimii. Mijlocul prin care Dumnezeu cercetează inima tuturor oamenilor este simplu: Dumnezeu întreabă inima şi inima răspunde, înainte ca mintea să poată conştientiza întrebarea. Totul se produce atât de rapid, încât omul nu realizează că s-a Petrecut un eveniment deosebit în existenţa sa. Cercetarea inimii presupune emiterea instantanee a unei energii pharisrnah de către om. Dacă energia pharismah este luminoasă, atunci inima omului este pe placul Inimii lui Dumnezeu. Cercetarea inimii se realizează mereu şi mereu, la toţi oamenii, fără excepţie. Chiar dacă inima unui om este găsită curată la o cercetare, nu înseamnă că omul respectiv este în afara oricărei căderi. Este posibil ca inima sa să nu mai fie atât de curată la următoarea cercetare, prilej cu care omul respectiv poate să piardă încrederea şi darurile (ungerile) primite de la Dumnezeu. Tot astfel s-au desfăşurat lucrurile în cazul poporului evreu. Dumnezeu a cercetat inimile tuturor oamenilor de pe suprafaţa pământului, dar, în acea perioadă, oameni intuitivi existau doar în cadrul poporului evreu. Evreul a cărui inimă a fost găsită plăcută înaintea Inimii lui Dumnezeu, a devenit un ales. La rândul lor, urmaşii săi - linia sa gnealogică - au dobândit aceeaşi calitate. A doua noţiune este cea de Naţiune a lui Dumnezeu, care implică cu totul altceva. Prin Naţiunea lui Dumnezeu sau Popor al lui Dumnezeu (care nu are nimic de-a face cu poporul ales) se înţelege, în sens restrâns, doar acea minoritate care a realizat, pentru prima oară în istorie, legătura de reciprocitate în iubire, de la inimă la inimă, cu Dumnezeu. în sens larg, Naţiunea lui Dumnezeu cuprinde, în mod firesc, toţi oamenii, indiferent de popor sau de trib, care îl iubesc, cu inima, pe Dumnezeu. Toţi oamenii, indiferent de popor sau de trib, care, de-a lungul vremurilor, au reuşit să-1 iubească pe Dumnezeu şi respectă, din inimă, Poruncile Sale, formează Naţiunea Sa. Ei sunt cetăţenii lui Dumnezeu.
Aici trebuie să facem o scurtă paranteză şi să analizăm ce înseamnă, în acest context, două noţiuni ultrafolosite şi aproape desacralizate: noţiunea de popor ales şi noţiunea de Naţiune a lui Dumnezeu. Poporul ales este, în contextul veterotestamentar, poporul evreu - ca rezultat al liniilor de descendenţi direcţi ai lui Noe, trecând, desigur, prin Avraam. Totuşi, în contextul strict al celor analizate, noţiunea de popor ales are o semnificaţie uşor diferită. Această semnificaţie nu anulează titulatura respectivă cu privire la poporului evreu, ci o explică. Aici trebuie făcută încă o precizare: există, în ziua de astăzi, opinii pro şi contra cu privire la acordarea titulaturii - a calităţii - de popor ales, poporului evreu. Din perspectiva acestei lucrări, opţiunile pro sau contra nu au nici o relevanţă, datorită faptului că nu un om a acordat o astfel de calitate unui popor, ci Dumnezeu. Demersul nostru este acela de a încerca sa explicăm contextul acordării acestei titulaturi, iar nu motivaţia pe care doar Dumnezeu o cunoaşte Pentru a înţelege ce înseamnă calitatea de popor ales, trebuie să analizăm contextul general al epocii în care a fost acordată pentru prima oară. Să ne gândim doar că a existat cândva o epocă întunecată, în care răul se aşternuse precum o pâclă deasă deasupra lumii materiale, fapt ce a întristat toate fiinţele luminoase din ceruri. în acele momente, în marea sa înţelepciune, Dumnezeu a cercetat inimile tuturor fiinţelor omeneşti întrupate pe suprafaţa pământului şi nu a găsit decât una singură pe placul Inimii Sale. Toţi ceilalţi oameni fie erau ocupaţi să pună în practică principiile răului, fiind aliaţi cu Cel râu, fie erau ocupaţi să lupte, folosind forţa, contra celor întunecaţi. Doar un singur, om a fost găsit curat la acea primă strigare a lui Dumnezeu, de cercetare a inimilor. Dacă Dumnezeu ar fi cercetat inimile oamenilor cu o jumătate de generaţie în urmă sau cu o jumătate de generaţie după acest moment, probabil că ar fi găsit alţi oameni, din alte spaţii geografice, care să răspundă, cu inima, strigării Sale - ar fi putut, de exemplu, să găsească oameni din Egipt, din spaţiul carpato-danubiano-pontic, din Noua Guinee sau din India. Dar, în acel moment, nu exista decât un singur om curat, cu care Dumnezeu putea să dialogheze, de la inimă la inimă. în consecinţă, Dumnezeu a dialogat cu acel om, oferindu-i tot sprijinul Său. Urmaşii acelui om - liniile sale de descendenţi direcţi - au constituit astfel poporul ales. Urmaşii săi au fost aleşi de către Dumnezeu, pentru a îndeplini o anumită misiune. Modul cum au îndeplinit-o sau modul în care unii membrii ai poporului evreu s-au comportat cu fraţii lor dintre neamuri (noi, ceilalţi), este însă o altă problemă, care depăşeşte spaţiul acestei cărţi. Dacă, astăzi, Dumnezeu are răbdare cu ei, aceasta este o problemă ce depăşeşte înţelegerea omenească; de altfel, aceasta nici nu este o problemă omenească. în concluzie, noţiunea de popor ales se referă la linia genealogică pornită de la acel om găsit curat la prima strigare a 'ui Dumnezeu, strigare care a presupus, înainte de toate, cercetarea inimii. Mijlocul prin care Dumnezeu cercetează inima tuturor oamenilor este simplu: Dumnezeu întreabă inima şi inima răspunde, înainte ca mintea să poată conştientiza întrebarea. Totul se produce atât de rapid, încât omul nu realizează că s-a Petrecut un eveniment deosebit în existenţa sa. Cercetarea inimii presupune emiterea instantanee a unei energii pharisrnah de către om. Dacă energia pharismah este luminoasă, atunci inima omului este pe placul Inimii lui Dumnezeu. Cercetarea inimii se realizează mereu şi mereu, la toţi oamenii, fără excepţie. Chiar dacă inima unui om este găsită curată la o cercetare, nu înseamnă că omul respectiv este în afara oricărei căderi. Este posibil ca inima sa să nu mai fie atât de curată la următoarea cercetare, prilej cu care omul respectiv poate să piardă încrederea şi darurile (ungerile) primite de la Dumnezeu. Tot astfel s-au desfăşurat lucrurile în cazul poporului evreu. Dumnezeu a cercetat inimile tuturor oamenilor de pe suprafaţa pământului, dar, în acea perioadă, oameni intuitivi existau doar în cadrul poporului evreu. Evreul a cărui inimă a fost găsită plăcută înaintea Inimii lui Dumnezeu, a devenit un ales. La rândul lor, urmaşii săi - linia sa gnealogică - au dobândit aceeaşi calitate. A doua noţiune este cea de Naţiune a lui Dumnezeu, care implică cu totul altceva. Prin Naţiunea lui Dumnezeu sau Popor al lui Dumnezeu (care nu are nimic de-a face cu poporul ales) se înţelege, în sens restrâns, doar acea minoritate care a realizat, pentru prima oară în istorie, legătura de reciprocitate în iubire, de la inimă la inimă, cu Dumnezeu. în sens larg, Naţiunea lui Dumnezeu cuprinde, în mod firesc, toţi oamenii, indiferent de popor sau de trib, care îl iubesc, cu inima, pe Dumnezeu. Toţi oamenii, indiferent de popor sau de trib, care, de-a lungul vremurilor, au reuşit să-1 iubească pe Dumnezeu şi respectă, din inimă, Poruncile Sale, formează Naţiunea Sa. Ei sunt cetăţenii lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.