Amurgul zeilor

AMURGUL ZEILOR
 Dispariţia vechii clarvederi 
După moartea lui Letram şi după apariţia pe toată suprafaţa pământului a unor iluminaţi, victoria nu putea fi departe. Având capete de pod în lumea materială, oponenţii transfizici ai răului au curăţat, rând pe rând, multe dintre marile latifundii luciferice, au închis mare parte din găurile de vierme şi au trimis în haos grosul fiinţelor luciferice Dree, spiritelor naturii Lorehh şi oamenilor primordiali ai întunericului, cu toată şleahta lor de oameni din sămânţa cea rea. Regatele formatate aurie de Cel rău au dispărut încetul cu încetul, iar pe vechile teritorii, oamenii din toate seminţiile au început să-şi constituie propriile lor forme de organizare -specific umane. Concomitent, oamenii s-au schimbat, atât în ceea ce priveşte comportamentul şi implicit, respectarea Ordinii cosmice, cât şi în cea ce priveşte structura aurică. Energiile lor pharismah au devenit tot mai luminoase, astfel că mediul natural a început să se îmbunătăţească. Procentul de lumină din mediu a crescut considerabil, astfel că a urmat o perioadă de prosperitate şi de calm. Una din consecinţele modificării structurii aurice a oamenilor a fost dispariţia străvechii clarvederi native - acea capacitate ce permitea oamenilor să-i poată observa pe Cei întunecaţi. După cum s-a menţionat, în perioada existenţei regatelor luciferice, oamenii îşi dăruiau energia fiinţelor Lorehh şi Dree, primind în schimb pecetea luciferică care-i transforma în sclavi. Transformaţi în sclavi, oamenii reprimeau aceeaşi energie, dar transformată de Cei întunecaţi, astfel că structura lor aurică a suferit o modificare dramatică. Fiinţele Lorehh şi Dree au devenit stăpâne ale structurii aurice exterioare a oamenilor sclavi; corpurile emoţional, astral şi mental ale oamenilor aveau aceeaşi vibraţie energetico-informaţională ca şi trupurile de formă umanoidă ale acestor fiinţe. Acesta permitea oamenilor observarea directă a fiinţelor Dree şi LorehJh. In momentul în care structura aurică s-a îmbunătăţit, oamenii n-au mai fost în rezonanţă cu fiinţele respective, astfel câ au început să nu-i mai vadă. De atunci - aşa cum se spune adesea -, istoria s-a transformat în mit, iar mitul în legendă. A fost nevoie de şase, şapte generaţii pentru ca străvechea clarvedere să dispară, iar amintirea Celui rău să pălească. Totuşi, Cel râu nu a încetat lupta pentru cucerirea planului cuantic material, mai cu seamă că, în lipsa energiei furate de la oameni prin aplicarea peceţilor luciferice, avea toate şansele de a fi atras pentru veşnicie în haos. Deşi n-au mai fost capabili să formateze magic teritorii întinse, reprezentanţii Celui rău - Lorehh, Dree şi Primordialii întunericului - au descoperit o nouă modalitate prin care, în noile condiţii, mai puteau interfera cu lumea oamenilor. Această nouă modalitate de manifestare s-a concretizat  în  construcţia  de  către  oamenii  întrupaţi   a templelor materiale. în felul acesta, a început o nouă epocă în istoria lumii. Apariţa templelor materiale a reprezentat o altă mare mare ofensivă a Celui rău de a-şi impune propria sa dez-ordine şi dezorganizare (ordine şi organizare inversate, în care totul merge din ce în ce mai rău) în lumea oamenilor. în această nouă epocă, fiinţele Lorehh şi Dree n-au mai fost capabile să spargă planurile cuantice prin scurtături, pentru a pătrunde direct în lumea materială. N-au mai putut fura suficientă energie de la oameni pentru a realiza acest tur de forţă. De aceea, au început să se manifeste, precum odinioară, de-a lungul vechilor raze de creaţie. Construirea templelor materiale s-a datorat activităţii oamenilor întrupaţi din sămânţa cea rea, care s-au încăpăţânat 
să rămână în conexiune aurică cu reprezentanţii Celui rău. Iniţial, primele temple materiale au fost construite la incidenţa găurilor de vierme cu planul cuantic material. Templele materiale erau, de fapt, copii ale templelor energetice situate la intrarea în găurile de vierme. într-un fel, se poate spune că templele materiale au fost Proiecţii ale celor energetice, situate la intrarea în găurile de vierme. Acesta este, de fapt, motivul pentru care istoriografia consemnează faptul că multe temple ale antichităţii au fost construite la "poruncile" zeilor; în antichitate se spunea că zeul a dat poruncă să-i fie construit un templu, după "modelul" celui exisient în "cer". Cei care au construit vechile temple, au fost oameni întrupaţi, iar nu zei şi, cu atât mai puţin, cei denumiţi astăzi "extraterestri". Templele au fost construite de oamenii afiliaţi zeului respectiv, care încă păstrau pecetea luciferică a acestuia. Aici se cuvine o remarcă: în prima etapă au foSt construite doar temple luciferice, iar din acest punct de vedere se poate spune că marea majoritate a templelor antice, cunoscute de istorie, ale căror vestigii s-au păstrat până în zilele noastre, fac parte din această categorie. Ulterior, au fost construite, într-adevăr, şi temple ale luminii. Ele reprezentau contrapartea luminoasă la templele zeilor luciferici. Totuşi, numărul templelor luminii era mic în comparaţie cu cel al templelor luciferice, astfel că, de la un moment dat, activitatea oponenţilor transfizici ai răului s-au axat pe distrugerea lor şi pe alungarea în haos a celor care le apărau. Astăzi, în mediile cercetătorilor vechilor civilizaţii nu se face o distincţie clară între cele două categorii de temple, luciferice şi luminoase, deşi o simplă analiză a ritualurilor ce aveau loc acolo poate releva din ce categorie făceau parte. Există un singur criteriu principal de departajare, care nu poate deveni explicit decât în urma analizei naturii ritualurilor din templele respective. Dacă în urma ritualurilor se producea vărsare de sânge - de exemplu, sacrificii ale prizonierilor de război - este vorba despre temple luciferice. Faptul că, în ziua de astăzi, construcţia templelor din antichitate este atribuită "extraterestrilor", este de-a dreptul naivă. Toate templele antice au fost construite prin efortul oamenilor întrupaţi, iar nu al "extraterestrilor". Pe atunci, cei care astăzi sunt denumiţi extraterestri, adică oamenii prometeici din cele două oraşe Acka şi Paresh, încă nu construiseră aparatele eterice de zbor - celebrele OZN-uri. OZN-urile au fost construite ceva mai târziu, după construcţia templelor materiale. Probabil că oamenii prometeici - "extraterestrii" - se simt extrem de jigniţi de faptul că le este atribuită construirea unor temple ale răului în lumea materială. Tocmai ei să fie acuzaţi de aşa ceva, care s-au opus prin jerfă forţelor răului... ?!