Extinderea iadurilor
O dată cu apariţia Regilor cei răi, comunităţile au început să fie conduse prin teroare: astfel a apărut sclavia fizică, cea mai cruntă formă de manipulare a oamenilor. Teroarea Regilor cei răi a avut însă şi o contraacţiune pe măsură: oamenii obişnuiţi au început să lupte împotriva noilor opresori. S-au înmulţit revoltele şi răscoalele pe toată suprafaţa pământului. Regii cei răi au fost, la rândul lor, asasinaţi, într-un şir de acte violente ce păreau că nu se mai sfârşesc. Imediat după o răscoală sau după o revoltă, cantitatea de rău din lumea materială creştea. Totodată, în urma emiterii de energii pharismah întunecate, au început să afluiască din ce în ce mai mulţi oameni din haos (icon hlisa). întrupaţi în lumea materială, în marea lor majoritate, oamenii proveniţi din haos au priceput ce se petrece şi nu s-au manifestat ca opresori. Mulţi dintre ei au fost educaţi de către vechii oponenţi transfizici ai răului: de oamenii prometeici, de morţii vii sau de cei din Centrul de putere de la miazăzi. Aflând adevărul, oamenii proveniţi din haos s-au opus răului, dar în cele din urmă au pierit în acele confruntări sângeroase. în mod firesc, după moarte, ei ar fi trebuit să fie absorbiţi înapoi în haos, dar a apărut o altă mare problemă: nu mai erau în rezonanţă aurică nici cu haosul şi nici cu Cei răi, împotriva cărora luptaseră în lumea materială. Ei nu mai puteau fi absorbiţi nici în Regatul morţilor vii, datorită faptului că folosiseră, la rândul lor, forţa. în Regatul morţilor vii nu puteau pătrunde, după moarte, decât cei care au devenit victime ale celor răi.
Cei răi nu aveau ce face cu această categorie de oameni. Oamenii care luptaseră în lumea materială împotriva răului constituiau o sursă continuă de împotrivire şi după moarte. Atunci, Cei răi - Lorehh, Dree şi Primordialii întunericului - au amplificat iadurile, mai exact, au lărgit zonele inferioare ale acestora. După cum s-a menţionat, iadurile au fost construite de-a lungul vechilor raze de creaţie, fiind situate în partea inferioară a acestora. Iadurile sunt formate din trei mari zone. Prima zonă, dispusă chiar la intrarea în haos, poate fi considerată rezidenţială, ea constituind locul în care îşi desfăşoară activitatea Primordialii cei mari ai întunericului, fiinţele Lorehh şi Dree. Zona a doua este o zonă semirezidenţială, un fel de zonă de tranzit, în care locuiesc Primordiali ai întunericului mai mici în grad, oamenii din sămânţa cea rea, retardaţii din primul ciclu al cosmosului, precum şi fiinţele Lorehh şi Dree mai mici în putere şi tărie. în prima parte a existenţei iadurilor, zona a treia nu era locuită de nimeni: acolo nu avea cine să locuiască. în momentul în care au murit oamenii care s-au opus răului fizic, Primordialii întunericului au luat decizia de a-i bloca în zona a treia a iadului, pe de-o parte pentru a-i "educa", iar de cealaltă parte pentru a-i supraveghea. Astfel, zona a treia a devenit o temniţă din ce în ce mai temută. Pe măsură ce au pătruns din ce în ce mai mulţi oameni în zona a treia, aceasta s-a extins. De altfel, doar zona treia a găurilor de vierme poate fi considerată a fi iadul propriu-zis. Primele două zone erau doar zone rezidenţiale, cu decoruri pseudo-paradiziace, copie a celor ce au existat în ciclul al treilea la suprafaţa pământului. Pentru a fi controlate de Cel rău, toate fiinţele omeneşti ce treceau poarta iadurilor (a treia zonă) au fost deposedate de energia sufletului şi de amintirea a toate, astfel că ajungeau umbre lipsite de energie, de identitate şi de amintire. De la formarea iadurilor propriu-zise şi până la crucificarea lui Iisus Hristos, au existat nenumărate tentative de cucerire a iadurilor şi de eliberare a defuncţilor de către oamenii prometeici şi de către morţii vii. Cea mai puternică contraofensivă a oponenţilor transfizici ai răului a fost condusă de Ufru, al unsprezecelea mort din Regatul morţilor vii, conducătorul grupării de cerceii. Ea a avut loc în jurul anului 900 înainte de Iisus Hristos. Chiar în preajma crucificării Fiului lui Dumnezeu, cercerii mai pregăteau o mare ofensivă, fiind de această dată ajutaţi şi de oamenii prometeici. Pregătirea ofensivei presupunea acumularea de către cerceri şi de către oamenii prometeici a unei energii suficient de mari pentru a sparge planurile cuantice. Dacă ar fi reuşit, nu numai că ar fi spart planurile cuantice, dar ar fi eliberat majoritatea oamenilor din iaduri şi le-ar fi redat amintirea de sine. Scopul lor era de a-i elimina pentru totdeauna din formă Pe Primordialii întunericului cei mari şi pe şefii fiinţelor Dree şi Lorehh. în acea perioadă de timp, ei au fost doar la un pas de ceea ce şi-au propus.
O dată cu apariţia Regilor cei răi, comunităţile au început să fie conduse prin teroare: astfel a apărut sclavia fizică, cea mai cruntă formă de manipulare a oamenilor. Teroarea Regilor cei răi a avut însă şi o contraacţiune pe măsură: oamenii obişnuiţi au început să lupte împotriva noilor opresori. S-au înmulţit revoltele şi răscoalele pe toată suprafaţa pământului. Regii cei răi au fost, la rândul lor, asasinaţi, într-un şir de acte violente ce păreau că nu se mai sfârşesc. Imediat după o răscoală sau după o revoltă, cantitatea de rău din lumea materială creştea. Totodată, în urma emiterii de energii pharismah întunecate, au început să afluiască din ce în ce mai mulţi oameni din haos (icon hlisa). întrupaţi în lumea materială, în marea lor majoritate, oamenii proveniţi din haos au priceput ce se petrece şi nu s-au manifestat ca opresori. Mulţi dintre ei au fost educaţi de către vechii oponenţi transfizici ai răului: de oamenii prometeici, de morţii vii sau de cei din Centrul de putere de la miazăzi. Aflând adevărul, oamenii proveniţi din haos s-au opus răului, dar în cele din urmă au pierit în acele confruntări sângeroase. în mod firesc, după moarte, ei ar fi trebuit să fie absorbiţi înapoi în haos, dar a apărut o altă mare problemă: nu mai erau în rezonanţă aurică nici cu haosul şi nici cu Cei răi, împotriva cărora luptaseră în lumea materială. Ei nu mai puteau fi absorbiţi nici în Regatul morţilor vii, datorită faptului că folosiseră, la rândul lor, forţa. în Regatul morţilor vii nu puteau pătrunde, după moarte, decât cei care au devenit victime ale celor răi.
Cei răi nu aveau ce face cu această categorie de oameni. Oamenii care luptaseră în lumea materială împotriva răului constituiau o sursă continuă de împotrivire şi după moarte. Atunci, Cei răi - Lorehh, Dree şi Primordialii întunericului - au amplificat iadurile, mai exact, au lărgit zonele inferioare ale acestora. După cum s-a menţionat, iadurile au fost construite de-a lungul vechilor raze de creaţie, fiind situate în partea inferioară a acestora. Iadurile sunt formate din trei mari zone. Prima zonă, dispusă chiar la intrarea în haos, poate fi considerată rezidenţială, ea constituind locul în care îşi desfăşoară activitatea Primordialii cei mari ai întunericului, fiinţele Lorehh şi Dree. Zona a doua este o zonă semirezidenţială, un fel de zonă de tranzit, în care locuiesc Primordiali ai întunericului mai mici în grad, oamenii din sămânţa cea rea, retardaţii din primul ciclu al cosmosului, precum şi fiinţele Lorehh şi Dree mai mici în putere şi tărie. în prima parte a existenţei iadurilor, zona a treia nu era locuită de nimeni: acolo nu avea cine să locuiască. în momentul în care au murit oamenii care s-au opus răului fizic, Primordialii întunericului au luat decizia de a-i bloca în zona a treia a iadului, pe de-o parte pentru a-i "educa", iar de cealaltă parte pentru a-i supraveghea. Astfel, zona a treia a devenit o temniţă din ce în ce mai temută. Pe măsură ce au pătruns din ce în ce mai mulţi oameni în zona a treia, aceasta s-a extins. De altfel, doar zona treia a găurilor de vierme poate fi considerată a fi iadul propriu-zis. Primele două zone erau doar zone rezidenţiale, cu decoruri pseudo-paradiziace, copie a celor ce au existat în ciclul al treilea la suprafaţa pământului. Pentru a fi controlate de Cel rău, toate fiinţele omeneşti ce treceau poarta iadurilor (a treia zonă) au fost deposedate de energia sufletului şi de amintirea a toate, astfel că ajungeau umbre lipsite de energie, de identitate şi de amintire. De la formarea iadurilor propriu-zise şi până la crucificarea lui Iisus Hristos, au existat nenumărate tentative de cucerire a iadurilor şi de eliberare a defuncţilor de către oamenii prometeici şi de către morţii vii. Cea mai puternică contraofensivă a oponenţilor transfizici ai răului a fost condusă de Ufru, al unsprezecelea mort din Regatul morţilor vii, conducătorul grupării de cerceii. Ea a avut loc în jurul anului 900 înainte de Iisus Hristos. Chiar în preajma crucificării Fiului lui Dumnezeu, cercerii mai pregăteau o mare ofensivă, fiind de această dată ajutaţi şi de oamenii prometeici. Pregătirea ofensivei presupunea acumularea de către cerceri şi de către oamenii prometeici a unei energii suficient de mari pentru a sparge planurile cuantice. Dacă ar fi reuşit, nu numai că ar fi spart planurile cuantice, dar ar fi eliberat majoritatea oamenilor din iaduri şi le-ar fi redat amintirea de sine. Scopul lor era de a-i elimina pentru totdeauna din formă Pe Primordialii întunericului cei mari şi pe şefii fiinţelor Dree şi Lorehh. în acea perioadă de timp, ei au fost doar la un pas de ceea ce şi-au propus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.