"Efectul" Lazăr
Oamenii din seminţia icon hlisa au fost primii care trebuiau salvaţi. Ei duc, de fapt, greul în lumea materială. Au urmat, fireşte, oamenii din seminţia sâmtemilor, care trebuiau preluaţi în integralitatea lor de către Iisus Hristos. Totuşi, în cazul oamenilor din seminţia sâmtemilor, procesul preluării a fost mult mai complicat. El se desfăşoară şi în ziua de astăzi şi se va desfăşura până la Sfârşitul timpului. în cazul sâmtemilor, lucrurile sunt mai complicate datorită faptului că au o structură aurică diferită de cea a oamenilor din seminţia icon hlisa. Sâmtemii sunt desemnaţi în Vechiul Testament prin expresia "fiii oamenilor". După cum s-a menţionat, sâmtemii, ca structură aurică, sunt formaţi din steaua sufletului, care îndeplineşte rolul spiritului şi din corpul sufletului, care este ca un corp duh nou. Corpul sufletului îndeplineşte acelaşi rol pe care, la oamenii icon hlisa, îl îndeplineşte corpul duh. La fel ca şi oamenii icon hlisa, sâmtemii au corp eteric, corp emoţional, corp astral, corp mental etc. După cum s-a remarcat, după moarte, oamenii icon hlisa sunt atraşi în una din locaţiile cu care sunt în sintonie, în funcţie de faptele lor din lumea fizică: în iad, în haos, în lumea astrală etc. La sâmtemi, acest proces este blocat, datorită faptului că nu au acel "veşmânt" care este corpul duh - veşmânt care la oamenii icon hlisa este virusat de experienţele din ciclurile anterioare. Oamenii din seminţia sâmtemilor au drept "veşmânt" doar corpul sufletului, cu care nu se poate pătrunde în locaţiile denumite iad, haos, Regatul morţilor vii, lumea astrală etc, datorită faptului că este format dintr-un alt tip de energie. în toate aceste locaţii transfizice nu pot pătrunde decât cei care au un corp duh. în consecinţă, oamenii din seminţia sâmtemilor sunt incompatibili cu locaţiile respective. Fireşte, oamenii din seminţia sâmtemilor nu mor definitiv - n-ar avea cum. Dar nici nu au unde să meargă după moarte. De aceea, după clipa morţii, structura lor aurică suferă un proces de restructurare. La oamenii din seminţia sâmtemilor, imediat după moarte, toate structurile aurice exterioare (corpul emoţional, corpul astral, corpul mental) sunt resorbite în suflet (mai precis în corpul sufletului), ca nişte fumuri - până la UD punct, la fel ca la oamenii icon hlisa. Chiar şi patternurile energetice (matricea energetică) ale corpului material sunt înmagazinate în corpul sufletului. Concomitent, sâmtemii intră într-o stare specifică, denumită adormire, în care dispare continuitatea conştientei. Pe măsură ce corpul fizic al sâmtemilor se descompune în pământ, corpul sufletului îşi pierde forma umanoidă şi ^ condensează într-o sferă cu diametrul de aproximativ o jumătate de metru. Această sferă formată din energia corpului sufletului dăinuie la nesfârşit, în apropierea locului în care a fost înmormântat cadavrul. în interiorul ei pulsează, ca o lumină intermitentă, steluţa sufletului. în sfera sufletului sunt înmagazinate toate informaţiile - patternurile - cu privire la structura aurică a acelui om. Prin jerfa Sa, Iisus Hristos a modificat din temelii destinul post-mortem al tuturor sâmtemilor. Fiind Stăpânul Timpului, Iisus Hristos nu a modificat doar destinul post-mortem al sâmtemilor care au trăit pe vremea Sa ori care s-au născut după aceea, ci şi - iar aceasta este o mare taină a cosmosului - al celor care au trăit înaintea jertfei Sale. Ca Dumnezeu al celor vii, iar nu al celor morţi, în momentul jerfei pe cruce, Iisus Hristos a pus Efigia Sa peste toţi sâmtemii: trecuţi, prezenţi şi viitori. Efigia Dumnezeului Celui Viu este Lumina şi viaţa veşnică. Prin jertfa Sa, Iisus Hristos a infuzat viaţa veşnică celor ce sunt uniţi cu El, ceea ce nu mai fost nimeni capabil să facă vreodată în cosmos. Interesant de remarcat este şi faptul că, deşi a pătruns în cosmos pe la periferie (din exterior), prin acel loc denumit steaua magilor, Iisus Hristos a devenit Centrul Universului datorită jertfei pe cruce. în consecinţă, El a acţionat, la nivelul lumii materiale, dinspre centru spre periferie (invers decât orice altă fiinţă). Devenind Centrul Universului, Iisus Hristos a infuzat din interior Viaţa şi Lumina întregii creaţii. Iisus Hristos a modificat din temelii destinul post-mortem al tuturor sâmtemilor, datorită faptului că, prin jertfa sa, s-a unit cu întreaga creaţie, deci şi cu sâmtemii - mai exact spus, cu energia sufletească ce stă la baza alcătuirii corpului lor sufletesc (care face parte din creaţie). Iisus Hristos s-a unit cu sâmtemii din interior, nu din exterior. Prin unirea cu întreaga creaţie, Iisus Hristos a impregnat cu energia Sa sufletească toate corpurile sufleteşti . sâmtemilor din trecut, deja morţi (care se aflau deja în starea de sfere sufleteşti), ale celor contemporani momentului crucificării şj învierii şi, prin aceştia, a urmaşilor lor, devenind Părintele (Tatăl) tuturor. în toţi sâmtemii, Iisus Hristos a pus Efigia sa, dăruindu-le viaţa veşnică. Toţi sâmtemii defuncţi şi adormiţi rămân astfel într-un fel de somn fără vise, în
comuniune cu Marele Suflet al lui Iisus Hristos. De când au apărut ca seminţie, oamenii sâmtemi au urmat un destin cosmic atipic, diferit de cel al oamenilor icon hlisa. Despre oamenii din seminţia sâmtemilor se poate spune că s-au născut o singură dată şi că au murit o singură dată - că au avut o singură existenţă întrupată; din momentul morţii, oamenii din seminţia sâmţemilor au deveniţi adormiţi. Despre oamenii din seminţia sâmtemilor vorbesc scrierile sacre creştine, atunci când afirmă că oamenii se nasc o singură dată şi mor o singură dată; despre oamenii din această seminţie, scrierile creştine afirmă că, după moarte, aşteaptă Judecata de apoi, fiind aflaţi într-o stare de "adormire" şi fără posibilitatea de a se mai întrupa. Sâmtemii nu vor renaşte aşadar decât la Judecata de apoi, când va avea loc Sfârşitul timpului (veacurilor). Despre ei, scrierile creştine spun că aşteaptă învierea trupurilor şi viaţa veşnică. De aceea, se spune că sunt adormiţi întru Hristos. Ca o paranteză, se mai poate spune că, în ziua de astăzi, toţi oamenii defuncţi botezaţi în rit creştin sunt desemnaţi prin formula adormiţi întru Hristos şi sunt înmormântaţi prin aceleaşi ritualuri, sub crucea pe care stă scris INRI, datorită faptului că cei care-i înmormântează nu mai ştiu cine este din seminţia sâmtemilor şi cine este din cea icon hlisa. Şi de fapt, nu mai prezintă nici o importanţă. Primul sâmtem înviat din istorie a fost Lazăr, iar cazul său special a prefigurat cele ce se vor petrece la Sfârşitul timpului. Prin Lazăr, Iisus Hristos a introdus un nou mod de a fi în cosmos (un nou model ontologic). învierea lui Lazăr nu trebuie raportată la instalarea unei stări de catalepsie sau de moarte clinică, cum este adesea explicat în ziua de astăzi. Lazăr nu a fost un om din seminţia icon hlisa, ci un om din seminţia sâmtemilor. "Modelul Lazăr" prefigurează ceea ce se va petrece la Sfârşitul timpului, după Judecata de apoi, când, pe baza Patternurilor energetice ale trupului fizic şi ale structurilor aurice exterioare - corpul eteric, corpul emoţional, corpul astral etc - înmagazinate în sfera sufletească a sâmtemilor, va avea loc învierea trupurilor (care nu are nimic de-a face cu reîncarnarea oamenilor icon hlisa, fiind vorba despre un fenomen total diferit; orice tentativă de asimilare a celor două fenomene este eronată). Acest fenomen constituie o mare taină a cosmosului spiritual. învierea trupurilor se va produce doar în cazul oamenilor din seminţia sâmtemilor, nu şi al oamenilor icon hlisa, care continuă propriul lor proces al palingeneziei (reîncarnării). Sâmtemii pot fi înviaţi datorită faptului că tot ce au reprezentat în existenţa lor unică din planul material este înmagazinat în interiorul sferei sufleteşti. Toate patternurile energetice pe care a fost constituit trupul material, inclusiv structurile aurice exterioare pe care le avea acel om în momentul morţii vor fi remanifestate. Procesul învierii unui trup de sâmtem se va deraia astfel: în prima etapă, din sfera sufletească condensată se va forma iarăşi corpul sufletului în forma sa umanoidă. Apoi se vor forma, în sens invers, corpurile aurice exterioare, începând cu corpul mental, cu corpul astral şi cu cel emoţional. Se va forma iarăşi corpul eteric, care se va prezenta exact ca în existenţa terestră a acelui om. în cele din urmă, pe baza patternurilor energetice ale corpului eteric, se va forma corpul material. Precum pilitura de fier este atrasă de un magnet, particulele materiale ("ţărâna") vor fi atrase de patternurile energetice ale corpul eteric pentru a constitui un nou corp fizic. Totuşi, noul trup fizic al sâmtemilor va fi constituit dintr-o materie diferită de cea de astăzi - dintr-o materie purificată, lipsită de păcat, aşa cum a fost cândva, la începutul ciclului. Trupul resuscitat, format din acea materie, va lumina din interior - dinspre centru spre periferie: centrul, în acest caz, va fi Shainiah, chakra inimii. (42) Procesul se va produce la fel ca la oamenii din seminţia icon hlisa. Când anume va avea loc Sfârşitul timpului şi Marea Judecată nu ştie nimeni; o mică aluzie există totuşi într-o - să-i zicem - cimilitură, enunţată cândva de inegalabilul Ion Creangă, în basmul Harap Alb: "încălecând, porneşte (pe drumul) spre împărăţie, / Dumnezeu să ne ţie, / Că Cuvântul din Poveste; înainte mult mai este".
Oamenii din seminţia icon hlisa au fost primii care trebuiau salvaţi. Ei duc, de fapt, greul în lumea materială. Au urmat, fireşte, oamenii din seminţia sâmtemilor, care trebuiau preluaţi în integralitatea lor de către Iisus Hristos. Totuşi, în cazul oamenilor din seminţia sâmtemilor, procesul preluării a fost mult mai complicat. El se desfăşoară şi în ziua de astăzi şi se va desfăşura până la Sfârşitul timpului. în cazul sâmtemilor, lucrurile sunt mai complicate datorită faptului că au o structură aurică diferită de cea a oamenilor din seminţia icon hlisa. Sâmtemii sunt desemnaţi în Vechiul Testament prin expresia "fiii oamenilor". După cum s-a menţionat, sâmtemii, ca structură aurică, sunt formaţi din steaua sufletului, care îndeplineşte rolul spiritului şi din corpul sufletului, care este ca un corp duh nou. Corpul sufletului îndeplineşte acelaşi rol pe care, la oamenii icon hlisa, îl îndeplineşte corpul duh. La fel ca şi oamenii icon hlisa, sâmtemii au corp eteric, corp emoţional, corp astral, corp mental etc. După cum s-a remarcat, după moarte, oamenii icon hlisa sunt atraşi în una din locaţiile cu care sunt în sintonie, în funcţie de faptele lor din lumea fizică: în iad, în haos, în lumea astrală etc. La sâmtemi, acest proces este blocat, datorită faptului că nu au acel "veşmânt" care este corpul duh - veşmânt care la oamenii icon hlisa este virusat de experienţele din ciclurile anterioare. Oamenii din seminţia sâmtemilor au drept "veşmânt" doar corpul sufletului, cu care nu se poate pătrunde în locaţiile denumite iad, haos, Regatul morţilor vii, lumea astrală etc, datorită faptului că este format dintr-un alt tip de energie. în toate aceste locaţii transfizice nu pot pătrunde decât cei care au un corp duh. în consecinţă, oamenii din seminţia sâmtemilor sunt incompatibili cu locaţiile respective. Fireşte, oamenii din seminţia sâmtemilor nu mor definitiv - n-ar avea cum. Dar nici nu au unde să meargă după moarte. De aceea, după clipa morţii, structura lor aurică suferă un proces de restructurare. La oamenii din seminţia sâmtemilor, imediat după moarte, toate structurile aurice exterioare (corpul emoţional, corpul astral, corpul mental) sunt resorbite în suflet (mai precis în corpul sufletului), ca nişte fumuri - până la UD punct, la fel ca la oamenii icon hlisa. Chiar şi patternurile energetice (matricea energetică) ale corpului material sunt înmagazinate în corpul sufletului. Concomitent, sâmtemii intră într-o stare specifică, denumită adormire, în care dispare continuitatea conştientei. Pe măsură ce corpul fizic al sâmtemilor se descompune în pământ, corpul sufletului îşi pierde forma umanoidă şi ^ condensează într-o sferă cu diametrul de aproximativ o jumătate de metru. Această sferă formată din energia corpului sufletului dăinuie la nesfârşit, în apropierea locului în care a fost înmormântat cadavrul. în interiorul ei pulsează, ca o lumină intermitentă, steluţa sufletului. în sfera sufletului sunt înmagazinate toate informaţiile - patternurile - cu privire la structura aurică a acelui om. Prin jerfa Sa, Iisus Hristos a modificat din temelii destinul post-mortem al tuturor sâmtemilor. Fiind Stăpânul Timpului, Iisus Hristos nu a modificat doar destinul post-mortem al sâmtemilor care au trăit pe vremea Sa ori care s-au născut după aceea, ci şi - iar aceasta este o mare taină a cosmosului - al celor care au trăit înaintea jertfei Sale. Ca Dumnezeu al celor vii, iar nu al celor morţi, în momentul jerfei pe cruce, Iisus Hristos a pus Efigia Sa peste toţi sâmtemii: trecuţi, prezenţi şi viitori. Efigia Dumnezeului Celui Viu este Lumina şi viaţa veşnică. Prin jertfa Sa, Iisus Hristos a infuzat viaţa veşnică celor ce sunt uniţi cu El, ceea ce nu mai fost nimeni capabil să facă vreodată în cosmos. Interesant de remarcat este şi faptul că, deşi a pătruns în cosmos pe la periferie (din exterior), prin acel loc denumit steaua magilor, Iisus Hristos a devenit Centrul Universului datorită jertfei pe cruce. în consecinţă, El a acţionat, la nivelul lumii materiale, dinspre centru spre periferie (invers decât orice altă fiinţă). Devenind Centrul Universului, Iisus Hristos a infuzat din interior Viaţa şi Lumina întregii creaţii. Iisus Hristos a modificat din temelii destinul post-mortem al tuturor sâmtemilor, datorită faptului că, prin jertfa sa, s-a unit cu întreaga creaţie, deci şi cu sâmtemii - mai exact spus, cu energia sufletească ce stă la baza alcătuirii corpului lor sufletesc (care face parte din creaţie). Iisus Hristos s-a unit cu sâmtemii din interior, nu din exterior. Prin unirea cu întreaga creaţie, Iisus Hristos a impregnat cu energia Sa sufletească toate corpurile sufleteşti . sâmtemilor din trecut, deja morţi (care se aflau deja în starea de sfere sufleteşti), ale celor contemporani momentului crucificării şj învierii şi, prin aceştia, a urmaşilor lor, devenind Părintele (Tatăl) tuturor. în toţi sâmtemii, Iisus Hristos a pus Efigia sa, dăruindu-le viaţa veşnică. Toţi sâmtemii defuncţi şi adormiţi rămân astfel într-un fel de somn fără vise, în
comuniune cu Marele Suflet al lui Iisus Hristos. De când au apărut ca seminţie, oamenii sâmtemi au urmat un destin cosmic atipic, diferit de cel al oamenilor icon hlisa. Despre oamenii din seminţia sâmtemilor se poate spune că s-au născut o singură dată şi că au murit o singură dată - că au avut o singură existenţă întrupată; din momentul morţii, oamenii din seminţia sâmţemilor au deveniţi adormiţi. Despre oamenii din seminţia sâmtemilor vorbesc scrierile sacre creştine, atunci când afirmă că oamenii se nasc o singură dată şi mor o singură dată; despre oamenii din această seminţie, scrierile creştine afirmă că, după moarte, aşteaptă Judecata de apoi, fiind aflaţi într-o stare de "adormire" şi fără posibilitatea de a se mai întrupa. Sâmtemii nu vor renaşte aşadar decât la Judecata de apoi, când va avea loc Sfârşitul timpului (veacurilor). Despre ei, scrierile creştine spun că aşteaptă învierea trupurilor şi viaţa veşnică. De aceea, se spune că sunt adormiţi întru Hristos. Ca o paranteză, se mai poate spune că, în ziua de astăzi, toţi oamenii defuncţi botezaţi în rit creştin sunt desemnaţi prin formula adormiţi întru Hristos şi sunt înmormântaţi prin aceleaşi ritualuri, sub crucea pe care stă scris INRI, datorită faptului că cei care-i înmormântează nu mai ştiu cine este din seminţia sâmtemilor şi cine este din cea icon hlisa. Şi de fapt, nu mai prezintă nici o importanţă. Primul sâmtem înviat din istorie a fost Lazăr, iar cazul său special a prefigurat cele ce se vor petrece la Sfârşitul timpului. Prin Lazăr, Iisus Hristos a introdus un nou mod de a fi în cosmos (un nou model ontologic). învierea lui Lazăr nu trebuie raportată la instalarea unei stări de catalepsie sau de moarte clinică, cum este adesea explicat în ziua de astăzi. Lazăr nu a fost un om din seminţia icon hlisa, ci un om din seminţia sâmtemilor. "Modelul Lazăr" prefigurează ceea ce se va petrece la Sfârşitul timpului, după Judecata de apoi, când, pe baza Patternurilor energetice ale trupului fizic şi ale structurilor aurice exterioare - corpul eteric, corpul emoţional, corpul astral etc - înmagazinate în sfera sufletească a sâmtemilor, va avea loc învierea trupurilor (care nu are nimic de-a face cu reîncarnarea oamenilor icon hlisa, fiind vorba despre un fenomen total diferit; orice tentativă de asimilare a celor două fenomene este eronată). Acest fenomen constituie o mare taină a cosmosului spiritual. învierea trupurilor se va produce doar în cazul oamenilor din seminţia sâmtemilor, nu şi al oamenilor icon hlisa, care continuă propriul lor proces al palingeneziei (reîncarnării). Sâmtemii pot fi înviaţi datorită faptului că tot ce au reprezentat în existenţa lor unică din planul material este înmagazinat în interiorul sferei sufleteşti. Toate patternurile energetice pe care a fost constituit trupul material, inclusiv structurile aurice exterioare pe care le avea acel om în momentul morţii vor fi remanifestate. Procesul învierii unui trup de sâmtem se va deraia astfel: în prima etapă, din sfera sufletească condensată se va forma iarăşi corpul sufletului în forma sa umanoidă. Apoi se vor forma, în sens invers, corpurile aurice exterioare, începând cu corpul mental, cu corpul astral şi cu cel emoţional. Se va forma iarăşi corpul eteric, care se va prezenta exact ca în existenţa terestră a acelui om. în cele din urmă, pe baza patternurilor energetice ale corpului eteric, se va forma corpul material. Precum pilitura de fier este atrasă de un magnet, particulele materiale ("ţărâna") vor fi atrase de patternurile energetice ale corpul eteric pentru a constitui un nou corp fizic. Totuşi, noul trup fizic al sâmtemilor va fi constituit dintr-o materie diferită de cea de astăzi - dintr-o materie purificată, lipsită de păcat, aşa cum a fost cândva, la începutul ciclului. Trupul resuscitat, format din acea materie, va lumina din interior - dinspre centru spre periferie: centrul, în acest caz, va fi Shainiah, chakra inimii. (42) Procesul se va produce la fel ca la oamenii din seminţia icon hlisa. Când anume va avea loc Sfârşitul timpului şi Marea Judecată nu ştie nimeni; o mică aluzie există totuşi într-o - să-i zicem - cimilitură, enunţată cândva de inegalabilul Ion Creangă, în basmul Harap Alb: "încălecând, porneşte (pe drumul) spre împărăţie, / Dumnezeu să ne ţie, / Că Cuvântul din Poveste; înainte mult mai este".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.