Templele Luminii *
în mod firesc, aflând-se în relaţie de iubire şi de reciprocitate cu Dumnezeu, minoritatea de intuitivi - care forma doar 2-3 % din totalul poporului ales - a beneficiat de sprijinul Său în toate împrejurările, inclusiv în luptele directe cu cei care li se opuneau. Dacă oamenii cei răi beneficiau de aportul fiinţelor îuciferice, a Primordialilor întunericului, a fiinţelor Lorehh şi Dree, iar dacă oponenţii întrupaţi ai răului beneficiau de aporr»! celor transfizici - morţii vii, oamenii prometeici etc -, iată că a apărut o minoritate de oameni care a beneficiat de sprijinul direct al lui Dumnezeu. într-un fel, se poate spune că fiecare grupare forma o turmă condusă de un păstor. Intervenind în istoria oamenilor, Dumnezeu a avut grijă de turma Sa, al cărei Păstor a devenit în urma cererii oamenilor care-1 iubeau (legământul). Datorită faptului că au fost ajutaţi de Dumnezeu, membrii de atunci ai minorităţii intuitivilor s-au înmulţit şi au prosperat, câştigând toate bătăliile în care au fost implicaţi. Spre deosebire de formalişti, care formau grosul poporului evreu de atunci (şi de acum), minoritatea intuitivilor sa comportat în conformitate cu Poruncile lui Dumnezeu, iubindu-şi toţi semenii fără excepţie, nu doar familia şi pe cei apropiaţi. Intuitivii au pus bazele Naţiunii lui Dumnezeu, care nu trebuie confundată cu poporul ales. Acesta a fost motivul pentru care, mai târziu, în Naţiunea lui Dumnezeu au pătruns oameni de toate naţionalităţile, indiferent de culoarea pielii, de popor sau de trib. în sânul poporului ales au existat în mod permanent tensiuni între formalişti şi intuitivi. Treptat, formaliştii au ajuns la putere, iar intuitivii au fost alungaţi la marginea societăţii. Toţi acei intuitivi care au format categoria profeţilor şi a proorocilor, prin care Dumnezeu a vorbit poporului ales (turmei Sale), au fost rapid eliminaţi de pe scena istoriei de către formaliştii care nu doreau să-şi piardă privilegiile. De câte ori apărea vreun profet ori vreun prooroc în vreo piaţă publică, era asasinat degrabă de reprezentanţii formaliştilor, care nu puteau pricepe decât sensul exterior (mental) al cultului şi al Poruncilor lui Dumnezeu. Prin intermediul intuitivilor au fost construite primele temple materiale (în sens larg: lăcaşuri de cult) ale Luminii. Primul templu al luminii din lumea materială a fost Cortul Închinării, acolo unde se afla Arca Alianţei. în templele luminii nu domnea nedreptatea, precum în templele celor răi, datorită faptului că terenul pe care erau aşezate a fost curăţat în prealabil de răutatea acestei lumi. în cazul Cortului închinării, Dumnezeu a curăţat locul respectiv, Purificându-1 pentru a se putea manifesta în plinătatea Sa. începând cu Cortul închinării şi, apoi, cu Templul lui S, lăcaşurile de cult ale Luminii au dobândit o Linie divină. Ulterior, în era creştină, prin lucrarea lui Iisus Hnstos toate bisericile creştine au dobândit o Linie divină. (38) Linia divină a unei biserici creştine de astăzi este vm canal de lumină, cu diametrul de aproximativ o jumătate de metru, care coboară din cer şi trece prin altar, pentru a se pierde în pământ. într-un fel, linia divină a unei biserici creştine are aceeaşi funcţionalitate ca şi linia divină a omului; linia divină a omului este ca o rază laser ce coboară, de asemenea, din cer, trece prin creştetul capului şi se pierde în pământ. Actualmente, doar trei categorii de lăcaşuri de cult au linie divină: bisericile creştine de toate tipurile, sinagogile ebraice şi moscheile musulmanilor. Ceea ce înseamnă că în ele se realizează o legătură permanentă cu Unicul Dumnezeu. Siangogile şi moscheile au linia divină de culoare argintie, datorită faptului că rugăciunile credincioşilor sunt adresate direct lui Dumnezeu-Tatăl. în schimb, bisericile creştine au linia divină de culoarea aurie - de fapt, un amestec imposibil de descris între culoarea aurie şi culoarea argintie. Culoarea argintie este culoarea Tatălui, iar culoarea aurie este culoarea Fiului - culoarea lui Iisus Hristos. în perioada imediat anterioară naşterii lui Iisus Hristos, lucrurile au luat o întorsătură dramatică în cadrul poporului evreu. Fariseii, saducheii şi toţi ceilalţi formalişti au câştigat pe toate planurile, chiar şi cu riscul sclaviei (captivitatea babiloniană), iar intuitivii s-au împuţinat. De facto, Templul lui Solomon a încetat să mai existe cu mult timp înainte de a fi dărâmat. Cu mult timp înaintea naşterii Mântuitorului, Marele Preot al Templului lui Solomon nu mai putea lua contactul direct cu Unicul Dumnezeu, aşa cum se petreceau lucrurile pe timpul lui Solomon sau David - în epoca de glorie a intuitivilor.
Templul lui Solomon devenise o formă goală, lipsită de aportul sacru al Energiei Dumnezeieşti. Era doar un loc unde se făcea negoţ şi se câştigau bani buni, fapt ce, ulterior, 1-a indignat pe Iisus Hristos.
în mod firesc, aflând-se în relaţie de iubire şi de reciprocitate cu Dumnezeu, minoritatea de intuitivi - care forma doar 2-3 % din totalul poporului ales - a beneficiat de sprijinul Său în toate împrejurările, inclusiv în luptele directe cu cei care li se opuneau. Dacă oamenii cei răi beneficiau de aportul fiinţelor îuciferice, a Primordialilor întunericului, a fiinţelor Lorehh şi Dree, iar dacă oponenţii întrupaţi ai răului beneficiau de aporr»! celor transfizici - morţii vii, oamenii prometeici etc -, iată că a apărut o minoritate de oameni care a beneficiat de sprijinul direct al lui Dumnezeu. într-un fel, se poate spune că fiecare grupare forma o turmă condusă de un păstor. Intervenind în istoria oamenilor, Dumnezeu a avut grijă de turma Sa, al cărei Păstor a devenit în urma cererii oamenilor care-1 iubeau (legământul). Datorită faptului că au fost ajutaţi de Dumnezeu, membrii de atunci ai minorităţii intuitivilor s-au înmulţit şi au prosperat, câştigând toate bătăliile în care au fost implicaţi. Spre deosebire de formalişti, care formau grosul poporului evreu de atunci (şi de acum), minoritatea intuitivilor sa comportat în conformitate cu Poruncile lui Dumnezeu, iubindu-şi toţi semenii fără excepţie, nu doar familia şi pe cei apropiaţi. Intuitivii au pus bazele Naţiunii lui Dumnezeu, care nu trebuie confundată cu poporul ales. Acesta a fost motivul pentru care, mai târziu, în Naţiunea lui Dumnezeu au pătruns oameni de toate naţionalităţile, indiferent de culoarea pielii, de popor sau de trib. în sânul poporului ales au existat în mod permanent tensiuni între formalişti şi intuitivi. Treptat, formaliştii au ajuns la putere, iar intuitivii au fost alungaţi la marginea societăţii. Toţi acei intuitivi care au format categoria profeţilor şi a proorocilor, prin care Dumnezeu a vorbit poporului ales (turmei Sale), au fost rapid eliminaţi de pe scena istoriei de către formaliştii care nu doreau să-şi piardă privilegiile. De câte ori apărea vreun profet ori vreun prooroc în vreo piaţă publică, era asasinat degrabă de reprezentanţii formaliştilor, care nu puteau pricepe decât sensul exterior (mental) al cultului şi al Poruncilor lui Dumnezeu. Prin intermediul intuitivilor au fost construite primele temple materiale (în sens larg: lăcaşuri de cult) ale Luminii. Primul templu al luminii din lumea materială a fost Cortul Închinării, acolo unde se afla Arca Alianţei. în templele luminii nu domnea nedreptatea, precum în templele celor răi, datorită faptului că terenul pe care erau aşezate a fost curăţat în prealabil de răutatea acestei lumi. în cazul Cortului închinării, Dumnezeu a curăţat locul respectiv, Purificându-1 pentru a se putea manifesta în plinătatea Sa. începând cu Cortul închinării şi, apoi, cu Templul lui S, lăcaşurile de cult ale Luminii au dobândit o Linie divină. Ulterior, în era creştină, prin lucrarea lui Iisus Hnstos toate bisericile creştine au dobândit o Linie divină. (38) Linia divină a unei biserici creştine de astăzi este vm canal de lumină, cu diametrul de aproximativ o jumătate de metru, care coboară din cer şi trece prin altar, pentru a se pierde în pământ. într-un fel, linia divină a unei biserici creştine are aceeaşi funcţionalitate ca şi linia divină a omului; linia divină a omului este ca o rază laser ce coboară, de asemenea, din cer, trece prin creştetul capului şi se pierde în pământ. Actualmente, doar trei categorii de lăcaşuri de cult au linie divină: bisericile creştine de toate tipurile, sinagogile ebraice şi moscheile musulmanilor. Ceea ce înseamnă că în ele se realizează o legătură permanentă cu Unicul Dumnezeu. Siangogile şi moscheile au linia divină de culoare argintie, datorită faptului că rugăciunile credincioşilor sunt adresate direct lui Dumnezeu-Tatăl. în schimb, bisericile creştine au linia divină de culoarea aurie - de fapt, un amestec imposibil de descris între culoarea aurie şi culoarea argintie. Culoarea argintie este culoarea Tatălui, iar culoarea aurie este culoarea Fiului - culoarea lui Iisus Hristos. în perioada imediat anterioară naşterii lui Iisus Hristos, lucrurile au luat o întorsătură dramatică în cadrul poporului evreu. Fariseii, saducheii şi toţi ceilalţi formalişti au câştigat pe toate planurile, chiar şi cu riscul sclaviei (captivitatea babiloniană), iar intuitivii s-au împuţinat. De facto, Templul lui Solomon a încetat să mai existe cu mult timp înainte de a fi dărâmat. Cu mult timp înaintea naşterii Mântuitorului, Marele Preot al Templului lui Solomon nu mai putea lua contactul direct cu Unicul Dumnezeu, aşa cum se petreceau lucrurile pe timpul lui Solomon sau David - în epoca de glorie a intuitivilor.
Templul lui Solomon devenise o formă goală, lipsită de aportul sacru al Energiei Dumnezeieşti. Era doar un loc unde se făcea negoţ şi se câştigau bani buni, fapt ce, ulterior, 1-a indignat pe Iisus Hristos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.