Efectele jertfei pe cruce

Efectele jerfei pe cruce 
Iisus Hristos este singura fiinţă din cosmos capabilă să furnizeze Lumina şi să-i atragă pe toţi Cei răzvrătiţi spre prezentul continuu - acolo unde este Dumnezeu. Iisus Hristos este Stăpânul Timpului. El este Purtătorul Cheilor Timpului, datorită faptului că Fiinţa Sa se află într-o continuă nemişcare. Aflându-se într-o continuă nemişcare, în prezentul continuu, imuabil în Esenţa sa divină, Iisus Hristos poate controla Timpul, care este mişcare. Prin jertfa pe cruce, Iisus Hristos a deschis calea ca toţi Cei răzvrătiţi să poată experimenta atât continuitatea formei, care înseamnă viaţa cosmosului, cât şi discontinuitatea formei, care înseamnă moartea cosmosului. Singurul loc în care poate fi experimentată continuitatea (viaţa) şi discontinuitatea (moartea) este planul cuantic material şi trece prin om. Planul cuantic material şi omul, ca fiinţă întrupată, au devenit câmpul de bătălie a cosmosului. Instaurarea împărăţiei lui Dumnezeu (sau împărăţia cerurilor) este echivalentă cu reinstaurarea Paradisului originar, în condiţiile în care planul cuantic material este condamnat Ia dispariţie. Toate impulsurile de salvare pentru cei întunecaţi au fost însămânţate în timpul existenţei întrupate a lui Iisus Hristos, dar au fost continuate după moartea pe cruce şi după înviere. Fructele acţiunilor lui Iisus Hristos nu s-au încheiat nici în ziua de astăzi, dar procesul continuă cu intensitate sporită. Iisus Hristos a acţionat pe toate planurile, pe de-o parte pentru a-i salva pe toţi Cei întunecaţi, iar pe de altă parte, pentru a readuce Paradisul originar sub noua sa formă, numită împărăţia lui Dumnezeu. Efectele jertfei pe cruce; ale scurgerii sângelui Său pe Pământ şi ale tuturor acţiunilor Sale ulterioare pot fi urmărite pe mai multe direcţii principale. (39) După moartea pe cruce, care a implicat o mare jerfă de Lumină şi după scurgerea sângelui Său pe pământ, Iisus Hristos s-a unit cu creaţia (cu natura şi cu întocmirile sale) şi cu toate fiinţele  din  cosmos.  Aceasta  constituie primul  şi  cel  mai important efect al jerfei lui lisus Hristos. Al doilea efect important al jerfei a constat în schimbarea condiţiei post-mortem a tuturor oamenilor icon hlisa, concomitent cu modificarea configuraţiei lumii de dincolo. Al treilea efect important al jerfei a constat în modificarea, din temelii, a destinului post-mortem al oamenilor din seminţia sâmtemilor. Al patrulea efect important al jerfei a constat în modificarea configuraţiei aurice a oamenilor dm toate generaţiile şi seminţiile. care s-au întrupat după moartea şi învierea Sa, petrecute în anul 33 al erei creştine, concomitent cu sădirea unor potenţialităţi ce fac posibilă mântuirea. Al cincilea efect important al jerfei a constat în deschiderea, după o lungă perioadă de timp, a porţii alfa, prin care au început să pătrundă, direct din Lumea fără formă, spirite omeneşti pure (iconi). Al şaselea efect important al jerfei a constat în ajutorarea directă a oamenilor din lumea materială, pentru ca aceştia să nu mai cadă sub influenţa celor întunecaţi. La această acţiune de ajutorare au fost chemaţi să participe toţi îngerii din Ierarhia Fiilor Luminii şi toate spiritele bune ale naturii aflate în Oceanul de Lumină. Al şaptelea efect important al jerfei a presupus apariţia unui nou plan cuantic, Planul cuantic al Sufletului lui lisus Hristos şi formarea Adunării celei mari a oamenilor. Al optulea efect important al jerfei a presupus constituirea unui nou Centru de putere al Luminii, format exclusiv din oameni. Acest nou Centru de putere este denumit Ataltalia. Al nouălea efect important al jerfei i-a vizat pe Cei întunecaţi: fiinţele Lorehh, fiinţele Dree şi Primordialii întunericului cei mari. Datorită jertfei pe cruce a lui lisus Hristos a avut loc o limitare a posibilităţilor de manifestare ale Celor întunecaţi. Totodată au fost constituite noi premise în vederea reîntoarcerii lor la Lumină. Primul efect important al jerfei pe cruce 1-a constituit, aşadar, unirea lui lisus Hristos cu întreaga creaţie, cu mediul, cu întocmirile sale şi cu toate fiinţele omeneşti. Prin jerfa Sa, Iubirea nesfârşită, lisus Hristos a infuzat Viaţă şi Lumină 
întregii creaţii, acţiune ce a presupus modificarea raporturilor dintre lumină şi întuneric în lumea materială. înainte de jertfa lui lisus Hristos, au fost mai multe tentative de a elimina răul şi întunericul din lumea materială, dar toate au eşuat datorită faptului că a fost folosită forţa. în cel de-a patrulea ciclu, aceste tentative au aparţinut oponenţilor transfizici ai răului - morţii vii, oamenii prometeici, cei de la miazăzi etc. Toţi au încercat să elimine răul prin folosirea forţei, ceea ce a reprezentat un rău şi mai mare, care, la rândul său, a adus la viaţă un alt rău, mult mai vechi şi mai puternic. Acesta a fost, de altfel, motivul pentru care au eşuat cu toţii. Prin jertfele lor individuale sau colective, oponenţii răului au reuşit doar mici corecţii: pentru scurte perioade, lumina s-a infuzat iarăşi în creaţie, dar, în cele din urmă, datorită emiterii de noi pharismah întunecate, totul a revenit la fel ca înainte, dacă nu şi mai rău. Dacă se continua în acest fel, creaţia ar fi redevenit întunecată, precum era în cel de-al treilea ciclu, când s-au constituit, pe scară extinsă, acele pseudo-paradisuri artificiale. în aceste condiţii, ar fi trebuit să aibă loc o nouă confruntare între Fiii întunericului şi Fiii Luminii şi, implicit, o nouă distrugere a planului cuantic material. Nu s-a produs acest eveniment tragic, datorită faptului că, prin jerfa sa, lisus Hristos a infuzat un excedent de Lumină şi de Viaţă în planul cuantic material - în creaţie şi în fiinţe.