Un alt fel de curriculum vitae

Atunci când, într-o împrejurare oarecare a vieţii, un om este întrebat de biografia sa şi i se cere un curriculum vitae, nu poate răspunde decât în termeni strict materiali - ce şcoli a făcut, ce cursuri a urmat, ce locuri de muncă a avut, care este starea civilă, unde a locuit, care este seria actului de identitate, ce grupă sanguină are etc. Totuşi, în sinea lui, fiecare om este conştient de faptul că existenţa nu poate fi redusă doar la aceste evenimente şi că, în spatele lor, mai există altceva. În momentul în care, pentru prima oară, unui om matur i se cere o analiză mai detaliată a existenţei sale, rămâne surprins. I se pare că, deodată, i se deschide o fereastră spre ceva ce, anterior, nu fusese capabil că conştientizeze - ceva ce ascunsese adânc în forul său interior.Aceeaşi senzaţie de surprindere o poate avea, de exemplu, un om care se prezintă, pentru prima oară, la un psihanalist. Rămâne surprins de faptul că nu i se cer informaţii cu privire la ceea ce s-a desfăşurat la interfaţa existenţei sale trupeşti. Nu este întrebat cu privire la şcolile pe care le-a urmat, nici cu privire la diplomele pe care le-a obţinut de-a lungul vieţii. La un psihanalist, un om este întrebat cu totul altceva: care au fost relaţiile cu părinţii în copilărie - i se pune inclusiv întrebarea aceea, care cândva i se părea stupidă: pe cine iubeşte mai mult, pe mama ori pe tata -, care au fost relaţiile cu prima sa iubită şi de ce s-a despărţit de ea, care sunt relaţiile actuale cu partenera/partenerul de viaţă etc. Şi, mai ales, i se cere să-şi povestească visele pe care le-a avut în ultima perioadă. Apoi, celui care merge la psihanalist, i se dau, cu limitările de rigoare, o serie de sfaturi şi i se spune ce anume trebuie să facă pentru a scăpa de starea în care se află. Devenit pacient, omul respectiv este canalizat să conştientizeze relaţiile cu persoanele din jur şi cu sine însuşi. Treptat, în urma unei astfel de experienţe, chiar dacă nu poate conştientiza mare lucru şi nu poate integra complet ceea ce i se spune din perspectiva psihanalitică, omul înţelege totuşi un fapt deosebit de important: viaţa poate fi analizată din mai multe perspective. Omul înţelege astfel că, ceea ce considera anterior a fi viaţa sa, adică înşiruirea de evenimente aparent fără legătură şi, cel mai adesea, irelevante, nu reprezintă decât un aspect al problemei.Fireşte, un curriculum vitae sau o analiză psihanalitică reprezintă doar moduri limitate de a înţelege viaţa unei fiinţe omeneşti. Fără nici o îndoială, o analiză corectă şi eficientă a vieţii unui om nu poate pleca decât de la evenimentele cotidiene concrete, chiar şi de la cele mai banale. De asemenea, modul în care omul se comportă de-a
lungul vieţii - ceea ce constituie răspunsul său la evenimentele în care este implicat - reprezintă baza de pornire, iar analiza lor atentă poate revela ceea ce este acel om. De-a lungul întregii sale vieţi, omul se comportă într-un anumit mod, astfel încât se poate spune că este un constant creator de karma. La baza manifestării omului în lumea materială se află liberul arbitru. Mai întâi, omul ia decizii prin liberul său arbitru şi apoi acţionează. Acţiunile omului sunt de două feluri: bune şi rele. În momentul în care omul făptuieşte binele, se alătură Legilor cosmice - Ordinea cosmică sau Firea lucrurilor. Făptuind binele, omul se alipeşte prin rezonanţă Fiilor Luminii. Când omul acţionează în conformitate cu Firea lucrurilor, îşi construieşte o "karma bună". Făptuind în acord cu Legile cosmice, omul primeşte de la cosmos ceea ce a oferit, astfel încât cosmosul şi toate fiinţele îngereşti din ierarhia Fiilor Luminii conlucrează în folosul său. Rezultatul este sănătatea, viaţă îmbelşugată, fericirea. Binele, pentru cosmosul spiritual şi pentru fiinţele îngereşti din categoria Fiilor Luminii, înseamnă un singur lucru: perpetuarea creaţiei lui Dumnezeu, indiferent sub ce formă s-ar prezenta aceasta. Omul se naşte pentru a perpetua şi prezerva creaţia lui Dumnezeu în lumea materială. Legile cosmice - Firea lucrurilor - prevăd cu stricteţe acest unic aspect: perpetuarea creaţiei lui Dumnezeu în orice formă: în ceea ce priveşte raporturile cu natura, în ceea ce priveşte raporturile cu mediul animal şi vegetal, în ceea ce priveşte relaţiile sociale, în ceea ce priveşte relaţiile de familie etc. În schimb, atunci când omul alege, prin liberul său arbitru, să făptuiască răul, se desprinde de ierarhia Fiilor Luminii, de Ordinea cosmică - Firea lucrurilor - şi se alătură Fiilor întunericului. Răul înseamnă distrugerea creaţiei lui Dumnezeu. Privind lucrurile din această perspectivă, se poate spune că, pentru fiecare om, viaţa este o ecuaţie complexă cu multe necunoscute, pe care trebuie să o rezolve. Ecuaţia are doar un singur răspuns viabil: perpetuarea şi prezervarea creaţiei lui Dumnezeu în lumea materială. Se poate spune, de asemenea, că modul în care omul trebuie să se comporte pentru a perpetua creaţia lui Dumnezeu în lumea materială este structurat adânc în profunzimile forului său interior. Fiecare om are imprimat adânc, în structura sa sufletească, legile fundamentale după care trebuie să se ghideze de-a lungul vieţii. Totalitatea acestor legi formează Firea lucrurilor.