Ceremonia nasterii

Descrierea fenomenelor aurice ce se produc în decursul existenţei omului în lumea materială reprezintă doar un aspect al problemei. Existenţa fiinţei umane în lumea materială trebuie raportată şi la evenimentele ce se petrec la nivelul lumii eterice. Cu atât mai mult, cu cât omul nu este singur, existenţa trebuie raportată şi la activităţile desfăşurate de către fiinţele angelice şi spiritele naturii. Fără activitatea laborioasă şi îndelung-răbdătoare desfăşurată de fiinţele care se manifestă la nivelul lumii eterice, existenţa omului în lumea materială n-ar fi posibilă. După cum s-a menţionat, orice eveniment important al vieţii omului este însoţit de un anumit ceremonial în lumea eterică. Naşterea, botezul, cununia religioasă, moartea, înmormântarea, sunt evenimente importante care prilejuiesc, în lumea eterică, ceremonii la care participă fiinţele angelice şi spiritele naturii. Aceste ceremonii se realizează la toţi oamenii, fără excepţie. Fireşte, şi la acest nivel este valabilă eterna confruntare dintre forţele cosmice: FORŢĂ CONTRA FORŢĂ. De-o parte se situează fiinţele îngereşti şi spiritele naturii bune care fac parte din categoria Fiilor Luminii, care încearcă să ajute omul în existenţa sa întrupată, iar de cealaltă parte fiinţele care se opun: Lorehh şi Dree - spiritele naturii rebele şi Fiii întunericului. Cea mai des întâlnită fiinţă îngerească din ierarhia Fiilor Luminii este Îngerul Gabriel, care este prezent la toate ceremoniile care se fac în lumea eterică, fără nici o excepţie, tuturor oamenilor întrupaţi. Alături de Îngerul Gabriel, ca executanţi ori ca participanţi, sunt prezente diferite alte fiinţe îngereşti: Îngeri Veghetori, Îngeri întrupători sau destrupători, Îngeri Ocrotitori, spirite ale naturii cu diferite funcţii. Uneori, în funcţie de natura ceremoniei, participă însuşi Iisus Hristos în Trupul de slavă. Oricum, chiar dacă nu este prezent direct la ceremonii, Iisus Hristos este conştient de tot ceea ce se petrece în Terra aurica; toate ceremoniile se realizează doar cu consimţământul Său. Fiecare fiinţă îngerească care se manifestă în trupul de lumină în lumea eterică la aceste ceremonii are o anumită înfăţişare, care nu se modifică. Ceea ce se modifică este vestimentaţia, care poate suferi anumite schimbări sau ajustări, în funcţie de natura ceremoniei. Fiecare aspect ce ţine de vestimentaţie, de podoabe sau de însemnele cu care se prezintă o fiinţă îngerească reflectă o anumită caracteristică fiinţială sau un anumit atribut. Fiecare aspect ce ţine de vestimentaţie reprezintă codificarea vizuală a îndatoririlor sale, precum în lumea materială vestimentaţia preoţilor creştini reflectă atât pozitia lor în organigrama Bisericii, cât şi atributele funcţiei cu care au fost investiţi prin hirotonie ori prin urcarea pe scara ierarhică.  Prima ceremonie ce se face unui om întrupat este, fireşte, ceremonia naşterii. Astfel, paralel cu momentul fizic al naşterii, în lumea eterică are loc o ceremonie specială.  La actul naşterii - poarta de intrare a unui spirit în lumea fizică - participă mai multe fiinţe angelice din ierarhia Fiilor Luminii, de cele mai diverse categorii. Sub supravegherea Îngerului Gabriel, care asistă personal la naşterile tuturor oamenilor, începe activitatea Îngerilor Veghetori. Rolul Îngerilor Veghetori este eminamente tehnic, la fel cum este şi rolul medicilor din maternităţi. În afara acestor fiinţe îngereşti, în jurul noului născut se adună multe spirite ale naturii, foarte încântate de noul locatar al universului. Se poate spune că toate fiinţele se bucură pentru că lumea materială s-a îmbogăţit cu un nou locatar. Toate fiinţele îngereşti şi spiritele naturii participante la ceremonie se adună în jurul trupului pruncului, indiferent ce face sau unde se află acesta. Ele plutesc în jurul trupului mamei şi al copilului, la o înălţime de 1,5 - 2 metri. Într-un anumit moment al ceremoniei, alături de Îngerul Gabriel îşi face apariţia o înaltă fiinţă angelică, care se manifestă des în lumea eterică, numită Doamna în alb. Doamna în alb are înfăţişarea unei femei distinse, cu părul strălucitor, galben-auriu, lung şi drept; Doamna în alb are pielea fină, roză, uşor transparentă, buzele roşii, ochii albi, fără iris. La ceremoniile naşterii, poartă o rochie plină cu flori. Doamna în alb este prezentă la naşterea tuturor oamenilor. La ceremonia naşterii unui nou locatar al lumii materiale, Doamna în alb este înconjurată de cinci Fetiţe foarte drăgălaşe, care poartă în mâini flori asemănătoare crinilor. Fetiţele care o însoţesc pe Doamna în alb sunt fiinţe îngereşti importante. Fiecare Fetiţă are o anumită culoare a vestimentaţiei, a părului şi a ochilor lipsiţi de iris: roşie, portocalie, galbenă, auric, albastră, verde etc. Fetiţele ţin în mâni flori asemănătoare crinilor, care au petalele sub forma unor cupe. În fiecare cupă a crinilor se află pulberi strălucitoare. Crinii şi pulberile din cupe au culori identice cu culoarea ochilor fără iris şi a rochiţei fiecărei Fetiţe. În secunda naşterii copilului, Fetiţele intonează un imn specific pentru naştere. Practic, ele sunt acompaniate de întreaga natură: de aer, de apă, de vânt, de foc sau de ploaie; toată lumea eterică pare a emite ceea ce s-ar putea numi muzica îngerilor. În timpul intonării acestui imn, întraga natură se bucură: are loc o explozie de lumină, de culoare şi de miresme plăcute. În momentul tăierii cordonului ombilical, Fetiţele strigă un "AAAAA a a a a" melodios şi aruncă acele pulberi strălucitoare ce umplu petalele crinilor, care cad pe copil. Totul se petrece în cele câteva secunde ce preced şi urmează momentului naşterii fizice.  La toţi oamenii, Îngerul Gabriel - atotprezent în Terra aurica - le pune degetul arătător deasupra buzelor. Din acel moment, oamenii au, ca semn distinctiv, adâncitura ce porneşte de la rădăcina nasului şi se încheie deasupra buzei superioare. Imediat după tăierea cordonului ombilical, Îngerul Gabriel unge locul respectiv cu o alifie de culoare roz. Când copilul trage pentru prima dată aer în piept, ceremonialul încetează brusc; luminile, mirosurile şi imnul melodios al naturii se sting, iar fiinţele angelice participante dispar la fel de rapid şi de misterios precum au sosit. La copiii care au probleme în perioada intrauterină sau la cei predispuşi la naşteri premature, Îngerul Gabriel le vorbeşte în şoaptă şi le pune degetul arătător pe buze, moment în care se liniştesc.Ulterior momentului tăierii cordonului ombilical se manifestă, ca voci, şi Îngerii Păzitori ai copilului, care sunt în număr de trei. Ei nu sunt vizibili în planul eteric, dar se manifestă ca voci. Îngerii Păzitori nu trebuie confundaţi cu Îngerii Veghetori. Fiecare om are trei Îngeri Păzitori şi doi Îngeri veghetori, de care este legat toată viaţa. În timp ce Îngerii Veghetori se manifestă mereu în lumea eterică, Îngerii Păzitori nu se manifestă decât foarte rar. Singurul loc unde pot fi văzuţi Îngerii Păzitori este ultimul palier al Terrei aurica. Din planul lor de reşedinţă, Îngerii Păzitori vor fi în conexiune cu omul pe toată durata vieţii acestuia. În momentul naşterii, par să se manifeste doar doi dintre cei trei Îngeri Păzitori. Cei doi Îngeri Păzitori se aşază - sunt invizibili în lumea eterică, dar se ştie că sunt acolo - la dreapta şi, respectiv, la stânga omului. Al treilea ar trebui să stea de obicei deasupra capului, într-o poziţe de echilibru între cei doi, sau, probabil, undeva la mică distanţă în faţa omului. De-a lungul vieţii, Îngerul Păzitor din stânga îl îndeamnă pe om să întreprindă acţiuni cu grad mare de risc, iar Îngerul Păzitor din dreapta, mult mai conservator, îl avertizează cu privire la riscuri şi-l îndeamnă să se mai gândească înainte de a lua o decizie. Îngerii Păzitori nu dictează omului, ci doar sugerează prin voce. Omul poate să asculte pe unul sau pe altul, sau poate să nu asculte de nici unul şi să facă cum crede el de cuvinţă. Oricum, sfaturile Îngerilor Păzitori nu încalcă liberul arbitru al omului. În momentul în care a luat o decizie, vocile Îngerilor Păzitori încetează să-şi mai facă auzită prezenţa, omul fiind cel care, în principiu, decide asupra realizării efective a acţiunii; pentru ca, ulterior, să suporte consecinţele.