Cele trei regnuri

 Cosmosul - creaţia lui Dumnezeu - este un uriaş sistem, ale cărui legi de funcţionare şi evoluţie în spaţiu-timp funcţionează după legi stricte; aceste legi pot fi considerate a fi Voinţa Divină. La începutul manifestării cosmosului, Dumnezeu a creat trei mari categorii de cetăţeni ai cosmosului: spiritele naturii, îngerii şi oamenii. Fiecare dintre cele trei categorii formează un regn ontologic distinct.  Cele trei mari categorii de fiinţe îşi au originea pe palierele superioare ale cosmosului. Dintre toate fiinţele cosmice, în actualul stadiu evolutiv, doar oamenii se pot manifesta în lumea materială. Îngerii şi spiritele naturii se pot manifesta fie în lumile lor de origine, fie în lumea eterică. Acest fiinţe se manifestă în lumea eterică doar pentru a împlini anumite activităţi, fără de care lumea materială nu ar putea exista. Ele însele spun că coboară în lumea eterică, pentru a-şi îndeplini atribuţiile funcţionale. Atunci când se manifestă în lumea eterică, îngerii şi spiritele naturii au trup de formă umanoidă, constituit chiar din energia planului cuantic eteric. Ca principiu de funcţionare, trupul de formă umanoidă în care se manifestă la nivelul lumii eterice, este întrucâtva compatibil cu trupul fizic al oamenilor din lumea materială, dar format din energia specifică planului cuantic respectiv. Când se află în lumile / sferele / locuinţele lor, îngerii şi spiritele naturii se manifestă într-un mod diferit.Deosebirile dintre îngeri, spirite ale naturii şi oameni constau în felul energiei din care este format trupul lor de lumină, în dispunerea chakrelor, în poziţionarea spiritului, în configurarea unor elemente ce ţin de fiziologia eterică, în puterea şi tăria pe care le manifestă etc. Strălucirea trupului de lumină a fiinţelor din lumea eterică poate fi măsurată prin ceea ce noi, oamenii, definim prin termeni precum intensitate şi tensiune, atunci când ne referim la o sursă de lumină. În lumea eterică, cele două caracteristici principale, prin care poate fi "măsurată" o structură aurică, echivalente intensităţii şi tensiunii, se numesc putere şi tărie. Strălucirea corpului de lumină a fiinţelor îngereşti este aproape imposibil de descris, fiind dincolo de ceea ce poate concepe un om. Diferenţa de strălucire a corpului de lumină între oameni decorporaţi şi fiinţele îngereşti este imensă. În momentul în care un om se află în faţa unei asemenea fiinţe, se simte ca un fir de nisip în faţa întregului deşert sau ca un strop de ploaie în faţa oceanului planetar.