Pe crucea vietii

După cum s-a menţionat, omul vine la întrupare într-un corp de lumină de formă umanoidă, care este corpul duh, în centrul căruia, ca o nestemată, străluceşte spiritul. Tot acest ansamblu formează individualitatea nepieritoare a omului.Chiar în momentul naşterii, se formează personalitatea, compusă din ansamblul sufletului. Ansamblul sufletului este format din steluţa sufletului situată la nivelul laringelui, din coconul albicios ce o învăluie şi din corpul sufletului. În momentul în care omul devine conştient de mediu şi de sine se formează alte două corpuri aurice: corpul conştiinţei şi corpul conştienţei, care, de asemenea, ţin de ansamblul sufletului. Tot în momentul naşterii se structurează definitiv corpul eteric. Astfel, la scurt timp după momentul naşterii în lumea materială, fiinţa omenească este complet configurată. Ea este compusă din trei corpuri luminoase interioare, de formă umanoidă, ca trei păpuşi luminoase puse una în alta: corpul duh, corpul sufletului şi corpul eteric. Cele trei păpuşi luminoase sunt mai mici, ca dimensiuni decât trupul pruncului. De-a lungul existenţei întrupate a omului, corpul duh nu îşi modifică aproape deloc caracteristicile cromatice. În schimb, corpul sufletului îşi modifică culoarea, în funcţie de actele comportamentale. Dar până să-şi modifice culoarea într-un mod radical, trebuie să treacă o perioadă mai lungă de timp. La rândul său, corpul eteric se modifică în funcţie de starea de sănătate a omului.     Pe măsură ce primeşte impresii din lumea materială şi are emoţii şi trăiri, copilul îşi formează treptat noi structuri aurice, care nu existau anterior. Aceste noi structuri sunt corpurile aurice exterioare: corpul emoţional, corpul astral, corpul mental intelectiv. Toate aceste noi structuri aurice nu au formă umanoidă. Ele au forme vag ovoide, învăluind trupul material până la o distanţă variabilă. De exemplu, la copii, corpul astral nu depăşeşte 30-40 cm. La adulţi, corpul astral poate depăşi un metru. Din momentul în care copilul are primele emoţii şi primele dorinţe, se poate spune că are o aură exterioară. Anterior acestui moment, exista doar planul cuantic corespunzător. În timp ce copilul se maturizează, corpurile aurice exterioare se structurează treptat şi cresc în volum. Ele îşi modifică foarte rapid luminozitatea, culoarea, mirosul şi sunetul, în funcţie de stările momentane - de stările emoţionale, afective sau mentale. Dacă copilul este supărat că i s-a luat jucăria, corpul emoţional dobândeşte culori închise. Dacă, în secunda următoare este făcut să râdă, corpul emoţional dobândeşte o culoare deschisă - roz-trandafirie. În primii ani de viaţă, copilul va reuşi doar să se delimiteze pe sine de lume şi de mediu, să spună "eu" şi "al meu" - jucăria mea, spaţiul meu de joacă -, din care sunt excluşi toţi intruşii. Treptat, de-a lungul vieţii, simultan cu dezvoltarea şi cu maturizarea corpurilor aurice exterioare, încep să intre în activitate chakrele. Dacă, la începutul existenţei este curat şi strălucitor, corpul sufletesc al unui copil se colorează treptat, în funcţie de modul de comportament. Simultan, zona pieptului se acoperă de noxe karmice. Practic, la o vârstă fragedă, care corespunde cu primele minciuni spuse de către copil, corpul sufletului începe să se acopere cu noxe de diferite culori. Minciunile sunt spuse de copii, oarecum, în urma unei educaţii defectuoase: părinţii îşi întreabă odrasla dacă a fost cuminte, la care copilul răspunde afirmativ chiar dacă nu a fost aşa, căci altfel pierde "bonusul de cuminţenie": ciocolata, bomboanele sau ursuleţul de pluş. Astfel, sufletul îşi începe călătoria prin lume, colorându-se în funcţie de modul de comportare. Rezultanta travaliului corpurilor conştiinţei şi conştienţei, care exprimă şi nivelul evolutiv al personalităţii terestre, poartă numele de cunoaştere. Cele două componente ce ţin de suflet determină şi dezvoltarea treptată a corpurilor aurice exterioare: emoţional, astral, mental etc. Primul corp auric exterior care se formează complet la un copil este corpul emoţional, care, în prima parte a vieţii, va fi în rezonanţă cu cel al mamei. Nu se poate cunoaşte cu exactitate când anume se formează complet corpul emoţional - procesul fiind condiţionat de mulţi factori. Lent, pe fundalul dezvoltării treptate a corpului emoţional, se dezvoltă şi corpul astral, ce se dezvăluie ca o masă amorfa de energii aflate într-o continuă schimbare. În măsura în care copilul va sta lângă mamă, în măsura în care va fi ocrotit şi îngrijit în mod corespunzător, corpul astral se va dezvolta plenar şi armonios. Totuşi, până la prima ejaculare sau până la primul orgasm petrecute mai târziu, la pubertate, corpul astral nu se formează complet. Ulterior, se va dezvolta corpul mental inferior - intelectul. Nu se poate însă vorbi despre un corp mental inferior bine structurat înaintea vârstei de zece ani. Abia la vârsta majoratului, corpul mental inferior se formează complet şi apare la fel ca la o persoană adultă. O dată formate, toate corpurile aurice exterioare se dezvoltă progresiv, în funcţie de comportamentul omului, dar şi de nivelul său evolutiv. La mulţi oameni, cel mai elevat corp auric este corpul mental-intelectiv. Mult peste 21 de ani, în apropierera vârstei de 30 de ani, în funcţie de nivelul evolutiv al omului, începe să se formeze corpul mental superior. În jurul vârstei de 35-40 de ani se formează corpul spiritual, care este legat de activitatea religioasă. La acea vârstă, pasiunile explozive ale corpului emoţional, precum şi logica specifică mentalului încep să mai slăbească, iar omul îşi aminteşte, ca prin vis, de Dumnezeu şi începe să-şi pună întrebări: de ce s-a născut, dacă viaţa are un sens etc. Dacă omul a manifestat astfel de preocupări la o vârstă mai mică, atunci aceste structuri aurice se formează înainte de vreme. Astfel, corpul mental superior apare dezvoltat la cei care, încă din tinereţe, se apleacă asupra problemelor filozofice, iar corpul spiritual apare şi la copiii care s-au obişnuit să se roage. În momentul în care omul rosteşte, pentru prima oară în viaţă, Numele lui Iisus Hristos, se formează corpul haric al palselor mesianice, care învăluie ca o cupolă protectoare structura aurică a omului în cauză. Cu cât un om rosteşte, de-a lungul vieţii, de mai multe ori Numele lui Iisus Hristos, cu atât corpul haric al plaselor mesianice persistă mai mult şi are o acţiune mai profundă asupra structurii aurice. Iar dacă un om s-a obişnuit să se roage zilnic la Iisus Hristos, stabileşte o legătură directă cu El. Aceasta este începutul comunicării directe între un om şi Iisus Hristos, care se manifestă de 2000 de ani în Trupul de slavă. În timp, legătura se accentuează, iar simpla comunicare se transformă în comuniune. Sufletul unui om este considerat copt abia după împlinirea vârstei de 33 de ani. Până la acea vârstă, omul este ocrotit în proporţie foarte mare de către Îngerii săi VeghSufletul unui om este considerat copt abia după împlinirea vârstei de 33 de ani. Până la acea vârstă, omul este ocrotit în proporţie foarte mare de către Îngerii săi Veghetori. După 33 de ani, omul - ca suflet - devine complet autonom.