Ultima "noutate" a creatiei

Omul este aşadar ultima "noutate" a creaţiei lui Dumnezeu - ultima atât ca succesiune, cât şi ca potenţial. Atunci când omul va atinge finele procesului evolutiv, va deveni cea mai desăvârşită fiinţă din cosmos - va deveni Preot al lui Dumnezeu. Deocamdată, omul încarnat din generaţia actuală nu este decât la început; omul încarnat nu se poate manifesta conştient decât în lumea materială, iar chakrele sale funcţionează doar parţial. În prezent, omul nu are nici o chakră activată complet. Spre comparaţie, se poate spune că fiinţele îngereşti au deocamdată patru chakre activate, ceea ce le permite să se manifeste simultan - şi aici redăm exact expresia folosită în lumea eterică - "în patru lumi, în patru timpuri şi în patru perioade"- Actualmente, doar Iisus Hristos se manifestă simultan în şapte locuri, în şapte perioade, în şapte timpuri. În lumea eterică se mai afirmă că, înaintea rebeliunii, Lucifer a fost singura fiinţă îngerească din ierarhia de atunci a Fiilor Flăcării care avea cinci chakre activate, ceea ce înseamnă că se putea manifesta simultan în "cinci lumi, cinci timpuri şi cinci perioade". Înaintea rebeliunii, Lucifer putea să vadă Faţa lui Dumnezeu. După rebeliune, i-a fost luată această putere, iar legăturile sale cu Cel Preaînalt s-au întrerupt. Fiinţele din lumea eterică spun că primul om "programat" să atinga desăvârşirea şi să atingă performanţa de a se manifesta simultan în "şase lumi, şase perioade şi şase timpuri", adică să aibă activate şase chakre (din şapte posibile), a fost "Cel Alb" -Şhantiah. Datorită faptului că s-a răzvrătit şi nu a mai ascultat de poruncile Celui Preaînalt, Şhantiah nu a reuşit să acceadă la această performanţă. "Sufletul lui Şhantiah a murit timpuriu", spun spiritele naturii. Eşecul lui Şhantiah constituie păcatul originar, datorită căruia, actualmente, întreaga umanitate se află pe drumul pe care se află. În virtutea planului evolutiv instituit de către Dumnezeu, oamenii trebuie să depăşească păcatul originar - faza în care Shantiah, primul om, s-a poticnit în traiectul său evolutiv - şi să-şi activeze toate cele şase chakre (din şapte posibile), pentru a fiinţa simultan în cele şase locuri (planuri cuantice), şase perioade şi şase timpuri (unităţi îngereşti de măsurare a timpului). În final, omul va trebui să-şi activeze şi a şaptea chakră. Doar astfel, fiinţa omenească va putea atinge desăvârşirea sau, pentru a folosi expresia folosită în lumea eterică, va deveni Preot al Dumnezeului Celui Viu. Atunci când va atinge finele procesului evolutiv, omul va stăpâni universul atât temporal - va fiinţa simultan în toate cele şapte perioade, cicluri, ere sau epoci -, cât şi spaţial, în toate cele şapte lumi / sfere / locuinţe. Prin activarea celei de-a şaptea chakre, omul va deveni contemporan cu Dumnezeu şi va locui în aceeaşi Locuinţă cu El - va fiinţa în Timpul lui Dumnezeu, care este Eternitatea. Eşecul lui Shantiah - păcatul originar - a declanşat o reacţie în lanţ. În lumea eterică se spune că, "atunci când a fost creat omul (primul om), o parte din fiinţele îngereşti au (între)văzut capacităţile pe care le va (putea) atinge în momentul în care va deveni desăvârşit, înţelegând implicit şi faptul că vor fi depăşite ca putere, s-au împotrivit dorinţei lui Dumnezeu, HAUTI, Marele Tată, Creatorul lumii", considerând că li s-a făcut o nedreptate. În acel moment s-a pornit "marea sfadă între Fiii Flăcării". O parte dintre Fiii Flăcării a ales să respecte Planul lui Dumnezeu, iar cealaltă parte s-a opus acestuia. Îngerii care au continuat să respecte Planul lui Dumnezeu sunt Cei drepţi (Hemin Hem), iar cei care nu s-au supus voinţei lui HAUTI sunt Cei rebeli (Dree), cei pe care îi numim luciferici. Fiinţele luciferice - Dree -, nu mai respectă poruncile Celui Preaînalt, nesocotind Planul de evoluţie. Cei rebeli nici nu înţeleg omul, neştiind, pur şi simplu, ce este iubirea, iar influenţa lor în lumea oamenilor este motivată doar de elementul pe care-l stăpânesc: intelectul pur, sec, fără nici un fel de altă motivaţie, al cărui corolar este orgoliul. Fiinţele luciferice sunt uimite când întâlnesc în lumea oamenilor un comportament ce are la bază iubirea. Ele par să nu înţeleagă nici multe din trăsăturile de comportament ale oamenilor, în care râsul, bucuria, plânsul, tristeţea şi, bineînţeles, iubirea, determină acţiunile în lumea materială.