Intre ALFA si OMEGA

În cel de-al patrulea ciclu al cosmosului, Terra aurica este structurată în mod diferit de ceea ce exista anterior, în vechile întocmiri. Chiar de la începutul celui de-al patrulea ciclu, Pământul fizic a fost fost învăluit într-o membrană aurică protectoare, care poate fi situată spaţial, undeva, cam la jumătatea distanţei dintre Lună şi Marte. Membrana de protecţie este formată dintr-o energie foarte înaltă, care face imposibilă pătrunderea sau ieşirea neautorizată a fiinţelor. Nimeni nu poate intra sau ieşi din Terra aurica, decât cu acordul fiinţelor cosmice diriguitoare. Chiar la extremitatea membranei protectoare, Terra aurica are două porţi: poarta de intrare - pe care o putem numi alfa, care este începutul - şi poarta de ieşire, pe care o putem numi omega, întrucât desemnează sfârşitul. Cele două porţi sunt situate chiar la limita exterioară a aurei planetare. Atunci când este cazul şi obţin autorizarea fiinţelor diriguitoare cosmice, spiritele oamenilor ies şi intră în Terra aurica prin cele două porţi. Deşi Terra aurica este ca o casă - ea este casa noastră, a tuturor -, nu se comportă precum o casă din lumea materială. Casele din lumea materială au uşi/porţi, care duc "afară" sau "înăuntru". În schimb, porţile Terrei aurica duc în locuri diferite, în planuri cuantice diferite. Evident, termenul de poartă este impropriu. Fiecare poartă este, de fapt, o concavitate compusă dintr-o substanţă asemănătoare apei, de culoare verde-albăstruie, ce se formează în orice punct al membranei protectoare ce învăluie Terra aurica. Porţile se formează instantaneu, doar în momentul în care apare necesitatea comunicării cu celelalte planuri cuantice. Spiritele oamenilor au fost create în afara Terrei aurica, în Lumea fără formă. În momentul în care un spirit omenesc vine direct din Lumea fără formă, trebuie să pătrundă prin poarta de intrare alfa. Pătrunzând prin poarta de intrare, spiritul omului începe procesul palingeneziei (palingenesia: renaşterea perpetuă, ciclică, a tuturor fiinţelor). Circuitul palingeneziei, ce presupune alternanţa viaţă-moarte-renaştere, se desfăşoară permanent şi se va desfăşura atâta timp cât va exista Terra aurica. Poarta de intrare este începutul, iar poarta de ieşire este sfârşitul procesului palingeneziei. Dincolo de poarta de intrare se întrevede o negură străluminată de fulgere. Atunci când pătrunde prin poarta de intrare, spiritul omului are senzaţia că trece printr-un vagin. Când spiritul omului pătrunde prin poarta de intrare alfa, percepe o senzaţie de senzualitate profundă, resimte feminitatea absolută care există în starea sa cea mai pură. Poarta alfa conţine o senzualitate atâ de adâncă, încât creează senzaţia că toată senzualitatea s-a concentrat într-un singur punct al cosmosului. Este ca şi cum, în acel punct al cosmosului, s-a focalizat senzualitatea tuturor femeilor care au trăit vreodată în lume, care trăiesc şi care vor trăi în viitor. "Eternul feminin" este, într-un fel, concretizat în substanţa fluidă albastru-verzuie a porţii de intrare alfa. A doua poartă a Terrei aurica este poarta de ieşire omega. Prin această poartă, pleacă spiritele care au parcurs circuitul palingeneziei în Terra aurica. Dar, precum poarta de intrare alfa pare a fi concentrarea feminităţii absolute, poarta de ieşire omega exprimă perfecţiunea masculină. Senzaţia generată de poarta de ieşire omega nu are nimic sexual. Ea se aseamănă mai degrabă cu dragostea tatălui pentru copil, cu prietenia sau cu camaraderia. Spiritul omenesc va trece prin poarta de ieşire omega abia după ce îşi va încheia periplul prin aura pământului. Dincolo de această poartă există un ocean întins de lumină.