Chipul domnesc

  
A treia categorie ontologică de cetăţeni ai cosmosului este formată din oameni. Oamenii reprezintă un regn diferit de cel al îngerilor şi de cel al spiritelor naturii. Omul - ca specie materială - nu a apărut ca rezultat al combinării unor atomi materiali, nici datorită hazardului, legilor oarbe ale naturii ori fructificării unei şanse dintr-un miliard. Omul nu se trage din maimuţă, dar nici maimuţa din om. Nu se trag din neamul maimuţelor nici măcar acei oameni care afirmă că se trag din antropoide. De altfel, diferenţele dintre oameni şi maimuţele antropoide sunt evidente chiar şi în urma cercetării structurii codului genetic ale ambelor specii. O simplă asemănare de formă umanoidă nu poate demonstra înrudirea. Parafrazând vorba de duh a unui contemporan, este ca şi cum am conveni că există o relaţie de înrudire între o cămilă şi o arahnidă, doar pentru simplul fapt că ambele prezintă umflături. Omul nu are nimic în comun cu nici o specie de animale care există astăzi pe Terra. Asemănarea de formă umanoidă dintre oameni şi maimuţele antropoide nu trebuie să înşele pe nimeni. Forma umanoidă este universală - o au îngerii, spiritele naturii, oamenii. Ipotezele luate în discuţie ar putea fi viabile doar în cazul în care înţelegerea fiinţei omului ar fi redusă la analiza trupului material. Evident, omul este, înainte de toate, un spirit, iar istoria sa nu începe o dată cu naşterea în lumea materială, după cum nu se termină la moarte. Omul nu a fost clonat nici de extraterestri proveniţi de pe alte planete/sisteme solare/galaxii, pentru simplul motiv că Terra aurica nu a fost vizitată niciodată de fiinţe provenite din exterior. Aceasta nu înseamnă că nu există fiinţe omeneşti care se deplasează cu ajutorul obiectelor zburătoare neidentificate. Aceste fiinţe omeneşti există, dar nu provin din exteriorul  Terrei aurica, ci chiar din interiorul ei. Fiinţele omeneşti care se deplasează cu ajutorul obiectelor zburătoare neidentificate îşi au domiciliul în Terra aurica, mai precis în lumea eterică, ceea ce înseamnă că sunt de-ale casei, nu extra-terestre. Aceste fiinţe sunt oameni ca şi noi, cei care ne întrupăm periodic în lumea materială, dar nu fac parte din actuala generaţie - a patra generaţie. Marea majoritate fac parte din a treia generaţie, care a trăit pe pământ în ciclul anterior. Asemănarea de formă trupească cu maimuţele antropoide sau o presupusă clonare realizată de către fiinţe extraterestre nu pot explica ceea ce este fiinţa omului. Omul a fost, este şi va fi om - o categorie ontologică distinctă de cetăţeni ai cosmosului. Omul a fost creat de către Dumnezeu. Omul a fost creat după Chipul şi Asemănarea lui Dumnezeu. Omul este Chip Domnesc. La fel ca şi Dumnezeu, omul are formă umanoidă. La începuturi, Dumnezeu a creat omul pur şi perfect, după Chipul şi Asemănarea Sa, pentru a-i fi Preot. Omul, Chipul Domnesc, a fost creat pentru a fi Preot al lui Dumnezeu. Ulterior, datorită unor evenimente dramatice, omul a devenit ceea ce este astăzi: o fiinţă care se întrupează periodic în lumea materială. Apariţia omului a necesitat multe pregătiri prealabile. Într-un fel, se poate spune că omul este sinteza creaţiei. Omul este sinteza cosmosului spiritual - a celor ce sunt fiindcă sunt şi a celor ce nu sunt fiindcă nu sunt. Ca sinteză a tot ce există, omul este reflectarea cosmosului - este imago mundi: toate cerurile şi infernurile şi toate planurile cuantice se reflectă în om, care este sinteza tuturor. Dumnezeu însuşi, care este Unul în Fiinţă şi întreit ca Persoană; binele şi răul; Fiii Luminii (Hemin Hem) şi Fiii întunericului (Dree); spiritele naturii bune (Zaurdarii) şi spiritele naturii rele (Lorehh), precum şi fiinţele shaitanice se reflectă deopotrivă în fiinţa integrală a omului.