3. Locuitorii lumii eterice : spiritele naturii
Despre spiritele naturii s-au spus, de-a lungul timpului, destul de multe lucruri. Spiritele naturii pot fi considerate entităţi nonumane, situate pe o altă spiră evolutivă decât oamenii. De cele mai multe ori, spiritele naturii au înfăţişări umanoide sau combinaţii bizare care amintesc de personajele basmelor. Misiunea principală a Spiritelor naturii este de a avea grijă de tot ce noi numim natură. Fiecare pădure, luminiş, fiecare baltă, pârâu, râu sau fluviu din lumea materială este supravegheat de câte un spirit al naturii. De fapt, termenul a supraveghea este total impropriu: spiritele naturii sunt acele luminişuri, păduri, râuri sau fluvii. Ele par a se materializa efectiv din mediul natural de care răspund. Imediat după ceremonia de investire, Îngerul Gabriel i-a permis lui Eugen să intre în contact cu spiritele naturii - ceea ce spiritele naturii au făcut cu multă plăcere, considerindu-l de atunci pe Eugen ca pe unul de-al casei. Totodată. Îngerul Gabriel l-a povăţuit pe Eugen să le întrebe "care este rostul lor în învăţătura fiului femeii, care este şi a lor". De altfel, spiritele naturii sunt foarte prietenoase şi vesele. Ele posedă o înţelepciune străveche. De departe, spiritele naturii, prin stilul lor de a se comporta sunt cele mai fascinante entităţi care pot fi întâlnite în lumea eterică. Le plac foarte mult copiii, care le văd instinctiv până la o anumită vârstă, cu care se joacă adesea în curtea casei, mai ales în mediul natural, la ţară sau în parcuri. Spiritelor naturii le plac şi oamenii adulţi, cu condiţia ca aceştia să miroase frumos (aici nu este vorba despre mirosul emanat de deodorant sau de parfum), să fie buni la suflet şi sa nu taie copacii sau să nu aducă sticăciuni naturii, de care ei răspund în faţa Creatorului. Dar, cum de regulă adulţii miros urât datorită faptului că sunt consumatori de carne "moartă", de alcool sau de tutun şi au aura schimonosită de pasiuni învolburate, preferă să stea departe de ei. Şeful principal al spiritelor naturii este Spiritul Pământului. Spiritul Pământului este o entitate foarte puternică, care se manifestă având înfăţişare feminină, de dimensiuni impresionante: aproximativ 30-40 de metri înălţime, adică cam cât un bloc turn de zece etaje. De regulă, înfăţişarea Spiritului pământului se formează din elementele mediului. Mii de steluţe multicolore se adună din pământ, aer, apă, vegetaţie, pentru a înfăţişa splendida înfăţişare feminină a Spiritului pământului. Este demn de remarcat faptul că Spiritul Pământului apare mereu cu o altă înfăţişare şi cu un alt veşmânt. 69
Spiritul pământului este mama tuturor creaturilor şi a formelor de viaţă care trăiesc pe pământ. În ultimul timp, pare din ce în ce mai îndurerată, probabil datorită modului în care oamenii au înţeles să distrugă mediul ecologic. Orice distrugere a ecosistemului natural terestru înseamnă o mare suferinţă pentru Mama tuturor, Spiritul Pământului. Vechii greci au denumit-o Geea sau Glia. Spiritele naturii au de cele mai multe ori forme care, pentru mintea noastră omenească, sunt foarte bizare. Formele uneori bizare ale spiritelor naturii nu trebuie să înşele sau să înspăimânte pe nimeni. Natura lor interioară este foarte paşnică şi au o bunătate specifică naturii, care nu răneşte şi nu deranjează pe nimeni. Prin felul lor de a fi, seamănă mult cu nişte copii puşi mereu pe şotii, în pofida vechimii lor evidente. Sunt mereu binevoitori, deşi în comparaţie cu oamenii, nu au o "inteligenţă" sclipitoare, artificial dobândită prin cunoaştere. Inteligenţa şi înţelepciunea lor nativă este cea a naturii întregi, care ştie singură când să crească, când să înflorească, când să producă rodul. De fapt, chiar spiritele naturii sunt responsabile pentru tot ce se petrece în natură: creşterea ierbii, a copacilor, a fenomenelor meteorologice etc. Spiritele naturii sunt structurate în Ierarhii, în funcţie de îndatoririle pe care le au. Există spirite ale naturii ale focului, ale pământului, ale apei şi ale aerului. Există, de asemenea, spirite ale naturii specifice lumii eterice, ale "eterului" - ca element cosmic. Ele au primit chiar diferite denumiri, în funcţie de elementul în care se manifesta. Astfel, chiar şi creştinismul "cosmic" popular, rezultat al simbiozei dintre creştinismul dogmatic promovat de Biserică şi reminiscenţele vechilor culte "păgâne" ancestrale, care a înflorit în mediul rural în Evul Mediu, le-a conferit diferite denumiri. În Evul Mediu, spiritele naturii au fost denumite în funcţie de domeniul în care-şi desfăşoară activitatea: spiritele naturii care acţionează în elementul pământ au primit numele de gnomi, cele care acţionează în elementul aer au primit numele de silfe, cele care acţionează în elementul foc su primit numele de salamandre, cele care acţionează în elementul apă au primit numele de ondine. Gnomii, spiritele naturii care se manifestă în elementul pământ, au înfăţişarea unor pitici bondoci şi bonomi. Gnomii pot fi întâlniţi în mine sau în apropierea locurilor unde se fac excavaţii. Mulţi gnomi au forme oarecum animaliere sau amestecuri bizare între elemente umanoide şi elemente animaliere. Unii dintre ei, un fel de pitici, au picioare de ţap sau urechi asemănătoare măgarilor, structurate pe trupuri vag umanoide. Silfele, spiritele naturii care se manifestă în elemenul aer, au înfăţişarea unor făpturi feminine înaripate, delicate şi extrem de frumoase. De altfel, silfele, datorită delicateţii şi frumuseţii lor, precum şi faptului că posedă aripi transparente, ca de libelulă, şi pot zbura prin aer, au fost de multe ori confundate cu îngerii. Mulţi oameni, văzându-le în diferite condiţii, au fost convinşi că au văzut îngeri, când de fapt erau numai spirite ale naturii care se manifestă în aer. În lumea eterică, îngerii nu au aripi. Salamandrele, spiritele naturii care se manifestă în elementul foc au formele cele mai ciudate, dar şi cele mai nonumane, datorită mediului în care se manifestă. Forma lor, vag umanoidă, este formată din limbi de foc. Ondinele, spiritele apelor, se formează aproape instantaneu, ca şi cum ar fi formate din mii şi mii de picături de apă. Trupurile lor sunt formate din mii de stropi cristalini. Spiritele naturii ale vegetaţiei se manifestă în mediul lor natural, având grijă de tot ce înseamnă natura : păduri, copaci, oaze, văi, flori, iarbă, arbuşti etc. Formele lor sunt din cele mai pitoreşti, semănând gestul de bine cu persoanjele descrise de basme şi legende populare. Există anumite spirite ale naturii care îndeplinesc anumite mişiuni sau activităţi alături de om. Nu este însă foarte clar dacă într-adevăr fac parte din categoria largă a spiritelor naturii, dar, oricum rolul lor principal pare a fi legat de existenţa întrupată a omului. Aceste entităţi sunt mai degrabă un fel de intermediari între oameni şi Puterile cosmice. La fel ca şi spiritele naturii descrise anterior, ele sunt subordonate Spiritului 70
Pământului. Dintre acestea, cele mai importante sunt cele care sunt prezente la naştere, la botez, la cununii, sau la "transmutarea", prin moarte, a omului în alte lumi. În înţelepciunea populară ele au primit diferite denumiri: ursitori sau ursitoare, cântăreţi, urători etc. Aceste entităţi sunt prezente la anumite evenimente ce ţin de existenta materială a omului, marcând evenimentele importante prin anumite ritualuri specifice, care se manifestă în special prin aporturi de energie cosmică aduse oamenilor. O dată sau, poate, de mai multe ori pe an au loc anumite ritualuri specifice, la care participă o mare mulţime a spiritelor naturii de toate tipurile. Uneori se reunesc numai Şefii principali ai elementelor naturii, spiritele naturii conducătoare. Ele săvârşesc un anumit ritual şi, lucru foarte probabil, discută situaţia "regatelor" lor, în condiţiile unei agresiuni fără precedent a umanităţii asupra naturii. Există multe locuri predilecte unde se adună conducătorii spiritelor naturii la aceste "convenţii" anuale. Unul din aceste locuri este situat undeva între Babele de pe Bucegi şi Vârful Omul, acolo unde, în antichitate, se spunea că este situat "Buricul Pământului", sau Centrul lumii. De altfel, cei din antichilate au denumit un munte apropiat prin termenul Caraiman, adică Cerus Magnus, Marele Cer. Există însă şi spirite ale naturii "căzute", rebele sau excomunicate. În limba lumii eterice sunt denumite Lore. Ele continuă să-şi ducă existenţa în lumea eterică, dar nu mai au nici un fel de prerogative sau de funcţii de îndeplinit. Aceste spirite ale naturii căzute sau mai corect spus răzvrătite, au fost cândva, în epocile anterioare, protagonistele a ceea ce spiritele naturii numesc "al doilea război al cerului". După plecarea sau după retragerea Zeilor adevăraţi, o parte a spiritelor naturii, descoperind gustul puterii, s-au substituit fraudulos adevăraţilor Zei. Posedând puteri specifice rangului şi funcţiei îndeplinite în planul eteric, ele şi-au atribuit anumite merite şi, în schimbul unor ajutoare facile pe care le acordau oamenilor, au vrut să fie adulate şi venerate de oameni. Începând din evul mediu, spiritele naturii au devenit personaje de basme sau de legende, acesta fiind singurul mijloc prin care amintirea lor mai putea fi perpetuată în epoca intelectului, a oamenilor superdocţi şi superdeştepţi, care nu mai cred în nimic, pentru care lumea este formată doar din ceea ce cade sub incidenţa simţurilor şi care măsoară şi cântăresc totul numai după logica formală. Basmele îndrăgite de copii nu sunt chiar "poveşti de adormit copiii", ci au o mare doză de adevăr. Basmele sunt naraţiuni bazate pe fapte, evenimente reale şi entităţi care există în Lumea eterică. Basmele sunt rezultatul unui anumit tip de cunoaştere paranormală. Este foarte probabil ca marii creatori de mituri, rapsozii populari, barzii, poeţii, să fi posedat capacităţi spirituale sau paranormale native. Ei n-au inventat nimic, ci au redat ceea ce au văzut în aceste planuri ale universului spiritual Evenimentele descrise de basme au avut într-adevăr loc, dar nu în palierul material ci în lumea eterică. Marii povestitori ai lumii, rapsozii populari din toate timpurile, cei de talia fraţilor Grimm, a lui H. C. Andersen sau a lui Ion Creangă cunoşteau mai multe decât lasă să se înţeleagă poveştile lor, care astăzi nu mai sunt citite decât de copii deşi nici adulţii nu sunt chiar atât de mari precum cred, pentru a le lăsa la o parte. Cele mai multe personaje din basme, îndrăgite de copii, sunt spirite ale naturii şi alte entităţi ale lumii eterice care au fost observate de persoane dotate nativ cu capacităţi paranormale. Personaje precum Albă ca Zăpada, cei şapte pitici, Feţi frumoşi, Ilene Cosânzene, Zmei, Muma pădurii, Frumoasa din pădurea adormită etc sunt entităţi reale, care există în palierul eteric. Copiii de vârste preşcolare sunt teribil de îndrăgostiţi de basme, datoriţi în special, faptului că simt intuitiv că există o mare doză de adevăr ascunsă printre rândurile acestora. Pe de altă parte, mulţi copii pot avea inconştient unele flashuri cognitive cu privire la Lumea eterică. Copiii posedă uneori o formă de clarvedere spontană nativă. Ei ştiu intuitiv ce este adevărat sau fals mai bine decât adulţii, care sunt corupţi de 71
aspectul material al existenţei cotidiene. Practic, sunt foarte puţini copiii, care, în perioada primei copilării, nu percep uneori spirite ale naturii, pitici, Ilene Cosânzene, Feţi Frumoşi. Numai copiii crescuţi în mijlocul marilor oraşe, adevărate cazemate de beton armat, în care spiritele naturii nu prea se aventurează datorită noxelor negative care emană din ele, nu au habar despre acest paradis pierdut al copilăriei. Dar, în timpurile trecute, nu mai departe de acum cincizeci, şaptezeci de ani, când nu existau atâtea noxe de toate felurile, copiii aveau în mod curent astfel de percepţii spontane. Părinţii ţin însă cu tot dinadinsul să le anihileze această percepţie înnăscută şi să le atrofieze. Dacă copiii povestesc depre noii lor prieteni de joacă pe care nu-i vede nimeni, părinţi dau fuga la medicul psihiatru - una dintre cele mai sinistre forme de manifestare a ordinii atotstăpânitoare a adulţilor; distrugătorul de conştiinţe în forma sa cea mai pură -, care încearcă să-i convingă că ceea ce au ei impresia că văd, nu reprezintă decât produsul imaginaţiei. Nu de puţine ori, copiii sunt certaţi când povestesc despre prietenii lor de joaca invizibili, nu mai sunt lăsaţi să meargă la joacă sau chiar li se aplică pedepse corporale. Drept urmare, ascund aceste aspecte, poate cele mai frumoase ale copilăriei, şi în acelaşi timp învaţă, cu largul concurs al părinţilor, să mintă şi să se prefacă. Astfel, cu timpul, pierd capacitatea înnăscută de a percepe flashurile informaţionale din lumea eterică. În momentul în care, în jurul vârstei de şapte ani, se încheie procesul de formare şi de structurare a corpului eteric, forma nativ-instinctivă de clarvedere spontană dispare de la sine. Acela este momentul în care puritatea copiilor se duce pe apa sâmbetei, în care copilăria ia sfârşit în mod brusc, în care copilul începe să meargă la şcoală şi învaţă că nu barza l-a adus pe lume, că nu există Moş Crăciun sau Făt Frumos. Din acest moment, copii învaţă că trebuie să se comporte după anumite norme create de adulţi, că trebuie să mintă şi să se prefacă pentru a supravieţui, că trebuie să fie în concurenţă cu alţii pentru a trăi bine şi că, uneori, trebuie să facă mormane de cadavre pentru a se situa în vârful piramidei sociale. Cu alte cuvinte, copiilor li se "deschid ochii" pentru a percepe "realitatea", sărmana realitate a adulţilor pervertiţi, aceea de a fi cu picioarele pe pământ. În afara spiritelor naturii, în lumea eterică pot fi întâlnite foarte multe alte entităţi, entităţi umane sau, cel mai adesea, nonumane. De obicei, aceste entităţi sunt în trecere sau îndeplinesc anumite activităţi temporare în lumea eterică, şi de aceea nu pot fi considerate locuitori de baştină ai acestei lumi. Majoritatea dintre entităţile umane sau nonumane, care pot fi întâlnite în această lume, pătrund prin anumite Porţi, îşi îndeplinesc misiunea, după care dispar pe unde au venit.
Despre spiritele naturii s-au spus, de-a lungul timpului, destul de multe lucruri. Spiritele naturii pot fi considerate entităţi nonumane, situate pe o altă spiră evolutivă decât oamenii. De cele mai multe ori, spiritele naturii au înfăţişări umanoide sau combinaţii bizare care amintesc de personajele basmelor. Misiunea principală a Spiritelor naturii este de a avea grijă de tot ce noi numim natură. Fiecare pădure, luminiş, fiecare baltă, pârâu, râu sau fluviu din lumea materială este supravegheat de câte un spirit al naturii. De fapt, termenul a supraveghea este total impropriu: spiritele naturii sunt acele luminişuri, păduri, râuri sau fluvii. Ele par a se materializa efectiv din mediul natural de care răspund. Imediat după ceremonia de investire, Îngerul Gabriel i-a permis lui Eugen să intre în contact cu spiritele naturii - ceea ce spiritele naturii au făcut cu multă plăcere, considerindu-l de atunci pe Eugen ca pe unul de-al casei. Totodată. Îngerul Gabriel l-a povăţuit pe Eugen să le întrebe "care este rostul lor în învăţătura fiului femeii, care este şi a lor". De altfel, spiritele naturii sunt foarte prietenoase şi vesele. Ele posedă o înţelepciune străveche. De departe, spiritele naturii, prin stilul lor de a se comporta sunt cele mai fascinante entităţi care pot fi întâlnite în lumea eterică. Le plac foarte mult copiii, care le văd instinctiv până la o anumită vârstă, cu care se joacă adesea în curtea casei, mai ales în mediul natural, la ţară sau în parcuri. Spiritelor naturii le plac şi oamenii adulţi, cu condiţia ca aceştia să miroase frumos (aici nu este vorba despre mirosul emanat de deodorant sau de parfum), să fie buni la suflet şi sa nu taie copacii sau să nu aducă sticăciuni naturii, de care ei răspund în faţa Creatorului. Dar, cum de regulă adulţii miros urât datorită faptului că sunt consumatori de carne "moartă", de alcool sau de tutun şi au aura schimonosită de pasiuni învolburate, preferă să stea departe de ei. Şeful principal al spiritelor naturii este Spiritul Pământului. Spiritul Pământului este o entitate foarte puternică, care se manifestă având înfăţişare feminină, de dimensiuni impresionante: aproximativ 30-40 de metri înălţime, adică cam cât un bloc turn de zece etaje. De regulă, înfăţişarea Spiritului pământului se formează din elementele mediului. Mii de steluţe multicolore se adună din pământ, aer, apă, vegetaţie, pentru a înfăţişa splendida înfăţişare feminină a Spiritului pământului. Este demn de remarcat faptul că Spiritul Pământului apare mereu cu o altă înfăţişare şi cu un alt veşmânt. 69
Spiritul pământului este mama tuturor creaturilor şi a formelor de viaţă care trăiesc pe pământ. În ultimul timp, pare din ce în ce mai îndurerată, probabil datorită modului în care oamenii au înţeles să distrugă mediul ecologic. Orice distrugere a ecosistemului natural terestru înseamnă o mare suferinţă pentru Mama tuturor, Spiritul Pământului. Vechii greci au denumit-o Geea sau Glia. Spiritele naturii au de cele mai multe ori forme care, pentru mintea noastră omenească, sunt foarte bizare. Formele uneori bizare ale spiritelor naturii nu trebuie să înşele sau să înspăimânte pe nimeni. Natura lor interioară este foarte paşnică şi au o bunătate specifică naturii, care nu răneşte şi nu deranjează pe nimeni. Prin felul lor de a fi, seamănă mult cu nişte copii puşi mereu pe şotii, în pofida vechimii lor evidente. Sunt mereu binevoitori, deşi în comparaţie cu oamenii, nu au o "inteligenţă" sclipitoare, artificial dobândită prin cunoaştere. Inteligenţa şi înţelepciunea lor nativă este cea a naturii întregi, care ştie singură când să crească, când să înflorească, când să producă rodul. De fapt, chiar spiritele naturii sunt responsabile pentru tot ce se petrece în natură: creşterea ierbii, a copacilor, a fenomenelor meteorologice etc. Spiritele naturii sunt structurate în Ierarhii, în funcţie de îndatoririle pe care le au. Există spirite ale naturii ale focului, ale pământului, ale apei şi ale aerului. Există, de asemenea, spirite ale naturii specifice lumii eterice, ale "eterului" - ca element cosmic. Ele au primit chiar diferite denumiri, în funcţie de elementul în care se manifesta. Astfel, chiar şi creştinismul "cosmic" popular, rezultat al simbiozei dintre creştinismul dogmatic promovat de Biserică şi reminiscenţele vechilor culte "păgâne" ancestrale, care a înflorit în mediul rural în Evul Mediu, le-a conferit diferite denumiri. În Evul Mediu, spiritele naturii au fost denumite în funcţie de domeniul în care-şi desfăşoară activitatea: spiritele naturii care acţionează în elementul pământ au primit numele de gnomi, cele care acţionează în elementul aer au primit numele de silfe, cele care acţionează în elementul foc su primit numele de salamandre, cele care acţionează în elementul apă au primit numele de ondine. Gnomii, spiritele naturii care se manifestă în elementul pământ, au înfăţişarea unor pitici bondoci şi bonomi. Gnomii pot fi întâlniţi în mine sau în apropierea locurilor unde se fac excavaţii. Mulţi gnomi au forme oarecum animaliere sau amestecuri bizare între elemente umanoide şi elemente animaliere. Unii dintre ei, un fel de pitici, au picioare de ţap sau urechi asemănătoare măgarilor, structurate pe trupuri vag umanoide. Silfele, spiritele naturii care se manifestă în elemenul aer, au înfăţişarea unor făpturi feminine înaripate, delicate şi extrem de frumoase. De altfel, silfele, datorită delicateţii şi frumuseţii lor, precum şi faptului că posedă aripi transparente, ca de libelulă, şi pot zbura prin aer, au fost de multe ori confundate cu îngerii. Mulţi oameni, văzându-le în diferite condiţii, au fost convinşi că au văzut îngeri, când de fapt erau numai spirite ale naturii care se manifestă în aer. În lumea eterică, îngerii nu au aripi. Salamandrele, spiritele naturii care se manifestă în elementul foc au formele cele mai ciudate, dar şi cele mai nonumane, datorită mediului în care se manifestă. Forma lor, vag umanoidă, este formată din limbi de foc. Ondinele, spiritele apelor, se formează aproape instantaneu, ca şi cum ar fi formate din mii şi mii de picături de apă. Trupurile lor sunt formate din mii de stropi cristalini. Spiritele naturii ale vegetaţiei se manifestă în mediul lor natural, având grijă de tot ce înseamnă natura : păduri, copaci, oaze, văi, flori, iarbă, arbuşti etc. Formele lor sunt din cele mai pitoreşti, semănând gestul de bine cu persoanjele descrise de basme şi legende populare. Există anumite spirite ale naturii care îndeplinesc anumite mişiuni sau activităţi alături de om. Nu este însă foarte clar dacă într-adevăr fac parte din categoria largă a spiritelor naturii, dar, oricum rolul lor principal pare a fi legat de existenţa întrupată a omului. Aceste entităţi sunt mai degrabă un fel de intermediari între oameni şi Puterile cosmice. La fel ca şi spiritele naturii descrise anterior, ele sunt subordonate Spiritului 70
Pământului. Dintre acestea, cele mai importante sunt cele care sunt prezente la naştere, la botez, la cununii, sau la "transmutarea", prin moarte, a omului în alte lumi. În înţelepciunea populară ele au primit diferite denumiri: ursitori sau ursitoare, cântăreţi, urători etc. Aceste entităţi sunt prezente la anumite evenimente ce ţin de existenta materială a omului, marcând evenimentele importante prin anumite ritualuri specifice, care se manifestă în special prin aporturi de energie cosmică aduse oamenilor. O dată sau, poate, de mai multe ori pe an au loc anumite ritualuri specifice, la care participă o mare mulţime a spiritelor naturii de toate tipurile. Uneori se reunesc numai Şefii principali ai elementelor naturii, spiritele naturii conducătoare. Ele săvârşesc un anumit ritual şi, lucru foarte probabil, discută situaţia "regatelor" lor, în condiţiile unei agresiuni fără precedent a umanităţii asupra naturii. Există multe locuri predilecte unde se adună conducătorii spiritelor naturii la aceste "convenţii" anuale. Unul din aceste locuri este situat undeva între Babele de pe Bucegi şi Vârful Omul, acolo unde, în antichitate, se spunea că este situat "Buricul Pământului", sau Centrul lumii. De altfel, cei din antichilate au denumit un munte apropiat prin termenul Caraiman, adică Cerus Magnus, Marele Cer. Există însă şi spirite ale naturii "căzute", rebele sau excomunicate. În limba lumii eterice sunt denumite Lore. Ele continuă să-şi ducă existenţa în lumea eterică, dar nu mai au nici un fel de prerogative sau de funcţii de îndeplinit. Aceste spirite ale naturii căzute sau mai corect spus răzvrătite, au fost cândva, în epocile anterioare, protagonistele a ceea ce spiritele naturii numesc "al doilea război al cerului". După plecarea sau după retragerea Zeilor adevăraţi, o parte a spiritelor naturii, descoperind gustul puterii, s-au substituit fraudulos adevăraţilor Zei. Posedând puteri specifice rangului şi funcţiei îndeplinite în planul eteric, ele şi-au atribuit anumite merite şi, în schimbul unor ajutoare facile pe care le acordau oamenilor, au vrut să fie adulate şi venerate de oameni. Începând din evul mediu, spiritele naturii au devenit personaje de basme sau de legende, acesta fiind singurul mijloc prin care amintirea lor mai putea fi perpetuată în epoca intelectului, a oamenilor superdocţi şi superdeştepţi, care nu mai cred în nimic, pentru care lumea este formată doar din ceea ce cade sub incidenţa simţurilor şi care măsoară şi cântăresc totul numai după logica formală. Basmele îndrăgite de copii nu sunt chiar "poveşti de adormit copiii", ci au o mare doză de adevăr. Basmele sunt naraţiuni bazate pe fapte, evenimente reale şi entităţi care există în Lumea eterică. Basmele sunt rezultatul unui anumit tip de cunoaştere paranormală. Este foarte probabil ca marii creatori de mituri, rapsozii populari, barzii, poeţii, să fi posedat capacităţi spirituale sau paranormale native. Ei n-au inventat nimic, ci au redat ceea ce au văzut în aceste planuri ale universului spiritual Evenimentele descrise de basme au avut într-adevăr loc, dar nu în palierul material ci în lumea eterică. Marii povestitori ai lumii, rapsozii populari din toate timpurile, cei de talia fraţilor Grimm, a lui H. C. Andersen sau a lui Ion Creangă cunoşteau mai multe decât lasă să se înţeleagă poveştile lor, care astăzi nu mai sunt citite decât de copii deşi nici adulţii nu sunt chiar atât de mari precum cred, pentru a le lăsa la o parte. Cele mai multe personaje din basme, îndrăgite de copii, sunt spirite ale naturii şi alte entităţi ale lumii eterice care au fost observate de persoane dotate nativ cu capacităţi paranormale. Personaje precum Albă ca Zăpada, cei şapte pitici, Feţi frumoşi, Ilene Cosânzene, Zmei, Muma pădurii, Frumoasa din pădurea adormită etc sunt entităţi reale, care există în palierul eteric. Copiii de vârste preşcolare sunt teribil de îndrăgostiţi de basme, datoriţi în special, faptului că simt intuitiv că există o mare doză de adevăr ascunsă printre rândurile acestora. Pe de altă parte, mulţi copii pot avea inconştient unele flashuri cognitive cu privire la Lumea eterică. Copiii posedă uneori o formă de clarvedere spontană nativă. Ei ştiu intuitiv ce este adevărat sau fals mai bine decât adulţii, care sunt corupţi de 71
aspectul material al existenţei cotidiene. Practic, sunt foarte puţini copiii, care, în perioada primei copilării, nu percep uneori spirite ale naturii, pitici, Ilene Cosânzene, Feţi Frumoşi. Numai copiii crescuţi în mijlocul marilor oraşe, adevărate cazemate de beton armat, în care spiritele naturii nu prea se aventurează datorită noxelor negative care emană din ele, nu au habar despre acest paradis pierdut al copilăriei. Dar, în timpurile trecute, nu mai departe de acum cincizeci, şaptezeci de ani, când nu existau atâtea noxe de toate felurile, copiii aveau în mod curent astfel de percepţii spontane. Părinţii ţin însă cu tot dinadinsul să le anihileze această percepţie înnăscută şi să le atrofieze. Dacă copiii povestesc depre noii lor prieteni de joacă pe care nu-i vede nimeni, părinţi dau fuga la medicul psihiatru - una dintre cele mai sinistre forme de manifestare a ordinii atotstăpânitoare a adulţilor; distrugătorul de conştiinţe în forma sa cea mai pură -, care încearcă să-i convingă că ceea ce au ei impresia că văd, nu reprezintă decât produsul imaginaţiei. Nu de puţine ori, copiii sunt certaţi când povestesc despre prietenii lor de joaca invizibili, nu mai sunt lăsaţi să meargă la joacă sau chiar li se aplică pedepse corporale. Drept urmare, ascund aceste aspecte, poate cele mai frumoase ale copilăriei, şi în acelaşi timp învaţă, cu largul concurs al părinţilor, să mintă şi să se prefacă. Astfel, cu timpul, pierd capacitatea înnăscută de a percepe flashurile informaţionale din lumea eterică. În momentul în care, în jurul vârstei de şapte ani, se încheie procesul de formare şi de structurare a corpului eteric, forma nativ-instinctivă de clarvedere spontană dispare de la sine. Acela este momentul în care puritatea copiilor se duce pe apa sâmbetei, în care copilăria ia sfârşit în mod brusc, în care copilul începe să meargă la şcoală şi învaţă că nu barza l-a adus pe lume, că nu există Moş Crăciun sau Făt Frumos. Din acest moment, copii învaţă că trebuie să se comporte după anumite norme create de adulţi, că trebuie să mintă şi să se prefacă pentru a supravieţui, că trebuie să fie în concurenţă cu alţii pentru a trăi bine şi că, uneori, trebuie să facă mormane de cadavre pentru a se situa în vârful piramidei sociale. Cu alte cuvinte, copiilor li se "deschid ochii" pentru a percepe "realitatea", sărmana realitate a adulţilor pervertiţi, aceea de a fi cu picioarele pe pământ. În afara spiritelor naturii, în lumea eterică pot fi întâlnite foarte multe alte entităţi, entităţi umane sau, cel mai adesea, nonumane. De obicei, aceste entităţi sunt în trecere sau îndeplinesc anumite activităţi temporare în lumea eterică, şi de aceea nu pot fi considerate locuitori de baştină ai acestei lumi. Majoritatea dintre entităţile umane sau nonumane, care pot fi întâlnite în această lume, pătrund prin anumite Porţi, îşi îndeplinesc misiunea, după care dispar pe unde au venit.
