Metamorfoze paralele
La fel ca şi cosmosul, structurile aurice ale oamenilor au suferit o "metamorfoză îndelungată. Fiecărei etape a metamorfozei cosmosului îi corespunde o modificare a structurii aurice a fiinţelor umane. Se poate aşadar vorbi despre mai multe stadii sau etape ale unei metamorfoze paralele: a cosmosului şi a structurii aurice a omului; ceea ce este sus este jos şi ceea ce este jos este sus. Transformările cosmosului material şi ale structurii aurice a oamenilor nu presupun doar existenţa unor legi oarbe, autoevoluţia materiei sau victoria celui mai puternic, aşa cum s-a spus din perspectiva materialismului dialectic. De asemenea, transformările cosmosului material ori ale structurii aurice ale oamenilor nu trebuie atribuite în mod direct lui Dumnezeu sau Fiilor Luminii, după cum nu trebuie atribuite, în mod direct, nici fiinţelor întunericului - Lorehh şi Dree. După cum s-a menţionat, creaţia directă a lui Dumnezeu nu poate fi decât perfectă. Faptul că, ulterior, creaţia perfectă s-a deteriorat, nu s-a datorat lui Dumnezeu sau Fiilor Luminii; de asemenea, nu are de-a face, în mod direct, nici cu Cei întunecaţi. Tot ce se petrece în lumea materială se datorează oamenilor şi numai lor. Nimeni altcineva nu este responsabil de ceea ce se petrece în lumea materială - atât în ceea ce priveşte starea naturii, cât şi în ceea ce priveşte modificarea structurii aurice. De asemenea, nimeni altcineva în afara oamenilor nu este responsabil pentru evenimentele cotidiene catastrofale ori pentru nenorocirile ce se abat atât de des. Oamenii sunt singurele fiinţe care au capacitatea de a emite pharismah, indiferent dacă vor sau nu (ori dacă cred sau nu acest fapt). Prin emiterea de pharismah, oamenii sunt etern creatori. Fireşte, nu oamenii ca fiinţe întrupate au capacitatea de a crea, ci spiritul lor, care a fost făcut de către Dumnezeu, după Chipul şi Asemănarea Sa. Spiritele naturii sau îngerii din ierarhia Fiilor Luminii nu au această capacitate. N-ar avea cum. Ei sunt toţi în unu şi unu în toţi; toţi sunt în Dumnezeu, astfel că nu au de ce să se manifeste autonom, prin emiterea unei pharismah. îngerii din ierarhia Fiilor Luminii sunt unul în toţi şi toţi în unul fără a-şi pierde individualitatea. Fiind toţi în unu şi unu în toţi, Fiii Luminii sunt în Dumnezeu. De aceea, îngerii din ierarhia Fiilor Luminii sunt în comuniune permanentă cu Dumnezeu, văd Faţa Sa şi duc la îndeplinire poruncile Sale. Cumulul poruncilor lui Dumnezeu constituie Ordinea cosmică sau Firea Lucrurilor. Nici Fiii întunericului - spirite ale naturii sau îngerii rebeli, Lorehh şi Dree -, nu au capacitatea de a emite pharismah. Ei trăiesc într-o comuniune a răului (comuniune inversată) -sunt toţi în unu şi unu în toţi. După acest principiu - unu în toţi şi toţi în unu -, Fiii întunericului au realizat o comuniune artificială cu oamenii care faptuiesc râul. Fiii întunericului beneficiază de puterea şi de energia emisă de oameni, care sunt ridicaţi la rangul de putere mare. Ca putere mică, Fiii întunericului sunt morţi, dar ei revin la viaţă prin energia preluată de la oameni; în schimb, oamenii mor, pe măsură ce îşi oferă energia Fiilor întunericului. De-a lungul istoriei cosmosului, oamenii s-au întrupat pentru a evolua ei înşişi, dar şi pentru a-i răscumpăra pe fraţii
lor care s-au răzvrătit - spirite ale naturii şi îngeri. Rebeliunile succesive - a primului om, Shantiah, a lui Hallshithan, a îngerilor conduşi de Lucifer, a Primordialilor întunericului şi a acelor oameni care i-au urmat - trebuiau răscumpărate de restul oamenilor. Trebuia răscumpărat păcatul originar. încercarea oamenilor de a răscumpăra erorile strămoşilor a început chiar o dată cu debutul celui de-al doilea ciclu cosmic, pe Perfer. De aceea, la începutul celui de-al doilea ciclu, a avut loc o creaţie ex nihilo. Astfel că a fost creat iarăşi un prim om -Adam al celei de-a doua generaţii. Din păcate, datorită rebeliunii oamenilor celei de-a doua generaţii, în frunte cu al doilea Adam şi a fiinţelor îngereşti conduse de Lucifer, totul a degenerat, iar Perferul a fost incendiat. Şi în al treilea ciclu cosmic, procesul creaţiei a fost luat de la început, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. A fost creată o nouă lume/palier cuantic, Edenul eteric, şi un nou prim om -Adam despre care aminteşte Vechiul Testament. Din Adam, Domnul Dumnezeu a făcut femeia. Prima femeie a fost Eva. Adam şi Eva au căzut în păcat, astfel că au fost strămutaţi pe un nou palier cuantic - palierul cuantic material. Totuşi, Adam şi Eva au căzut în păcat mult mai târziu, în comparaţie cu primii oameni ai generaţiilor anterioare. într-un fel, se poate spune că Adam şi Eva, protopărinţii celei de-a treia generaţii, au rezistat cel mai mult. Primul om al primei generaţii, Shantiah, s-a oprit destul de repede din procesul evolutiv, astfel că nu a reuşit să se maturizeze suficient pentru a înţelege Planul lui Dumnezeu şi a-1 urma neabătut. Shantiah nu a depăşit etapa pubertăţii. Al doilea Adam, cel al generaţiei a doua, s-a poticnit ceva mai târziu, cam în perioada sfârşitului adolescenţei. în schimb, Adam - protopărintele celei de-a treia generaţii, cel despre care aminteşte Vechiul Testament - s-a poticnit la maturitate. Al treilea Adam a umblat cel mai mult cu Dumnezeu (dintre primii născuţi ai celor trei generaţii), astfel că înţelepciunea sa a devenit foarte mare. Adam 1-a depăşit cu mult pe Shantiah, astfel că a continuat procesul evolutiv din punctul în care, cu două cicluri în urmă, îl abandonase Shantiah. Din păcate, în cele din urmă, a căzut şi el, iar urmaşii săi încearcă să restabilească situaţia de la începuturi, când toate erau plăcute în faţa lui Dumnezeu. Fiecare pharismah luminoasă, în acord cu legile cosmice, înseamnă reîntoarcerea la Dumnezeu şi întronarea Ordinii divine. Fiecare pharismah întunecată, aflată în dezacord cu legile cosmice, înseamnă afundarea în materie - înseamnă, în cele din urmă, materializarea cosmosului şi a omului. Ceea ce oamenii creează potrivit liberului lor arbitru, este absorbit în centru - in inimă: în inima omului, în inima globului terestru, în inima planetelor şi sorilor din cosmos sau în inima universului material -, pentru a reapărea la periferie. De la periferie, efectul se repercutează asupra planului cuantic material: acesta este circuitul obligatoriu. Acest proces neîncetat poate fi urmărit atât la nivelul structurii aurei umane, cât şi la nivelul marcocosmic. Omul este doar copia cosmosului - imago mundi Metamorfozele
La fel ca şi cosmosul, structurile aurice ale oamenilor au suferit o "metamorfoză îndelungată. Fiecărei etape a metamorfozei cosmosului îi corespunde o modificare a structurii aurice a fiinţelor umane. Se poate aşadar vorbi despre mai multe stadii sau etape ale unei metamorfoze paralele: a cosmosului şi a structurii aurice a omului; ceea ce este sus este jos şi ceea ce este jos este sus. Transformările cosmosului material şi ale structurii aurice a oamenilor nu presupun doar existenţa unor legi oarbe, autoevoluţia materiei sau victoria celui mai puternic, aşa cum s-a spus din perspectiva materialismului dialectic. De asemenea, transformările cosmosului material ori ale structurii aurice ale oamenilor nu trebuie atribuite în mod direct lui Dumnezeu sau Fiilor Luminii, după cum nu trebuie atribuite, în mod direct, nici fiinţelor întunericului - Lorehh şi Dree. După cum s-a menţionat, creaţia directă a lui Dumnezeu nu poate fi decât perfectă. Faptul că, ulterior, creaţia perfectă s-a deteriorat, nu s-a datorat lui Dumnezeu sau Fiilor Luminii; de asemenea, nu are de-a face, în mod direct, nici cu Cei întunecaţi. Tot ce se petrece în lumea materială se datorează oamenilor şi numai lor. Nimeni altcineva nu este responsabil de ceea ce se petrece în lumea materială - atât în ceea ce priveşte starea naturii, cât şi în ceea ce priveşte modificarea structurii aurice. De asemenea, nimeni altcineva în afara oamenilor nu este responsabil pentru evenimentele cotidiene catastrofale ori pentru nenorocirile ce se abat atât de des. Oamenii sunt singurele fiinţe care au capacitatea de a emite pharismah, indiferent dacă vor sau nu (ori dacă cred sau nu acest fapt). Prin emiterea de pharismah, oamenii sunt etern creatori. Fireşte, nu oamenii ca fiinţe întrupate au capacitatea de a crea, ci spiritul lor, care a fost făcut de către Dumnezeu, după Chipul şi Asemănarea Sa. Spiritele naturii sau îngerii din ierarhia Fiilor Luminii nu au această capacitate. N-ar avea cum. Ei sunt toţi în unu şi unu în toţi; toţi sunt în Dumnezeu, astfel că nu au de ce să se manifeste autonom, prin emiterea unei pharismah. îngerii din ierarhia Fiilor Luminii sunt unul în toţi şi toţi în unul fără a-şi pierde individualitatea. Fiind toţi în unu şi unu în toţi, Fiii Luminii sunt în Dumnezeu. De aceea, îngerii din ierarhia Fiilor Luminii sunt în comuniune permanentă cu Dumnezeu, văd Faţa Sa şi duc la îndeplinire poruncile Sale. Cumulul poruncilor lui Dumnezeu constituie Ordinea cosmică sau Firea Lucrurilor. Nici Fiii întunericului - spirite ale naturii sau îngerii rebeli, Lorehh şi Dree -, nu au capacitatea de a emite pharismah. Ei trăiesc într-o comuniune a răului (comuniune inversată) -sunt toţi în unu şi unu în toţi. După acest principiu - unu în toţi şi toţi în unu -, Fiii întunericului au realizat o comuniune artificială cu oamenii care faptuiesc râul. Fiii întunericului beneficiază de puterea şi de energia emisă de oameni, care sunt ridicaţi la rangul de putere mare. Ca putere mică, Fiii întunericului sunt morţi, dar ei revin la viaţă prin energia preluată de la oameni; în schimb, oamenii mor, pe măsură ce îşi oferă energia Fiilor întunericului. De-a lungul istoriei cosmosului, oamenii s-au întrupat pentru a evolua ei înşişi, dar şi pentru a-i răscumpăra pe fraţii
lor care s-au răzvrătit - spirite ale naturii şi îngeri. Rebeliunile succesive - a primului om, Shantiah, a lui Hallshithan, a îngerilor conduşi de Lucifer, a Primordialilor întunericului şi a acelor oameni care i-au urmat - trebuiau răscumpărate de restul oamenilor. Trebuia răscumpărat păcatul originar. încercarea oamenilor de a răscumpăra erorile strămoşilor a început chiar o dată cu debutul celui de-al doilea ciclu cosmic, pe Perfer. De aceea, la începutul celui de-al doilea ciclu, a avut loc o creaţie ex nihilo. Astfel că a fost creat iarăşi un prim om -Adam al celei de-a doua generaţii. Din păcate, datorită rebeliunii oamenilor celei de-a doua generaţii, în frunte cu al doilea Adam şi a fiinţelor îngereşti conduse de Lucifer, totul a degenerat, iar Perferul a fost incendiat. Şi în al treilea ciclu cosmic, procesul creaţiei a fost luat de la început, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. A fost creată o nouă lume/palier cuantic, Edenul eteric, şi un nou prim om -Adam despre care aminteşte Vechiul Testament. Din Adam, Domnul Dumnezeu a făcut femeia. Prima femeie a fost Eva. Adam şi Eva au căzut în păcat, astfel că au fost strămutaţi pe un nou palier cuantic - palierul cuantic material. Totuşi, Adam şi Eva au căzut în păcat mult mai târziu, în comparaţie cu primii oameni ai generaţiilor anterioare. într-un fel, se poate spune că Adam şi Eva, protopărinţii celei de-a treia generaţii, au rezistat cel mai mult. Primul om al primei generaţii, Shantiah, s-a oprit destul de repede din procesul evolutiv, astfel că nu a reuşit să se maturizeze suficient pentru a înţelege Planul lui Dumnezeu şi a-1 urma neabătut. Shantiah nu a depăşit etapa pubertăţii. Al doilea Adam, cel al generaţiei a doua, s-a poticnit ceva mai târziu, cam în perioada sfârşitului adolescenţei. în schimb, Adam - protopărintele celei de-a treia generaţii, cel despre care aminteşte Vechiul Testament - s-a poticnit la maturitate. Al treilea Adam a umblat cel mai mult cu Dumnezeu (dintre primii născuţi ai celor trei generaţii), astfel că înţelepciunea sa a devenit foarte mare. Adam 1-a depăşit cu mult pe Shantiah, astfel că a continuat procesul evolutiv din punctul în care, cu două cicluri în urmă, îl abandonase Shantiah. Din păcate, în cele din urmă, a căzut şi el, iar urmaşii săi încearcă să restabilească situaţia de la începuturi, când toate erau plăcute în faţa lui Dumnezeu. Fiecare pharismah luminoasă, în acord cu legile cosmice, înseamnă reîntoarcerea la Dumnezeu şi întronarea Ordinii divine. Fiecare pharismah întunecată, aflată în dezacord cu legile cosmice, înseamnă afundarea în materie - înseamnă, în cele din urmă, materializarea cosmosului şi a omului. Ceea ce oamenii creează potrivit liberului lor arbitru, este absorbit în centru - in inimă: în inima omului, în inima globului terestru, în inima planetelor şi sorilor din cosmos sau în inima universului material -, pentru a reapărea la periferie. De la periferie, efectul se repercutează asupra planului cuantic material: acesta este circuitul obligatoriu. Acest proces neîncetat poate fi urmărit atât la nivelul structurii aurei umane, cât şi la nivelul marcocosmic. Omul este doar copia cosmosului - imago mundi Metamorfozele
