&> înfîltrarea răului «^
în momentul emiterii energiei pharismah întunecate, Eva nu a fost ispitită de nimeni. De altfel, cum putea pătrunde vreun ispititor în Edenul pur şi perfect ? între ispititor şi Eden este o diferenţă radicală de energie modulată informaţional. Ispititorul are o vibraţie energetică de o anumită factură - un anumit sunet, un anumit miros şi o anumită lumină (întunecată) -, iar Edenul are o vibraţie energetică perfectă, fiind CTeaţia lui Dumnezeu. Nici nu au apucat Adam şi Eva să se dezmeticească după emiterea energiilor pharismah întunecate, că răul a fost făcut. Emiterea energiilor pharismah l-au făcut atent nu numai pe Domnul Dumnezeu, ci şi pe Cel rău. De fapt, Cel rău (ca aspect generic) are o structură fiinţială identică cu cea a faptei Evei. Nu cu a Evei, ci cu a faptei Evei. Până în acel moment, Cel rău. care rezida haos, în afara Oceanului de Lumină, nu avea habar de creaţia unui noi lumi, de existenţa lui Adam sau a Evei, Cel rău avea propria sa vibraţie energetică, astfel că era incompatibil cu Edenul eteric, locul în care se aflau protopărinţii. Cel rău rătăcea în propria sa stare existenţială nefastă, de cădere în vid, dincolo de barierele de timp ale Oceanului de lumină. Cel rău se afla mult prea departe de prezentul continuu. El dormita în trecut - în haos. Ca un copoi bătrân, luând urma energiei pharismah întunecată, generată de sentimentului negativ, Cel rău a localizat-o pe Eva şi, totodată, a localizat planul cuantic al Edenului - noua lume creată de Dumnezeu în ciclul al treilea. Cel care s-a prezentat în Eden, datorită "dârei" energiei pharismah întunecată emisă de Eva, a fost chiar capul tuturor răutăţilor, Shantiah (primul Adam), care, de această dată, a devenit ispititor. în spatele său se afla Hallshithan şi toţi cei care, în ciclurile cosmice anterioare, au devenit Cel rău. Ca răspuns la energia pharismah a Evei, la rândul său, Cel rău - Shantiah & Co - a emis propria sa pharismah, o energie întunecată numită Rază falsă sau Lumină falsă (antilumina), astfel că, din trecutul în care staţionase, a făcut joncţiunea cu prezentul. Eva, prin emiterea energiei pharismah întunecate, s-a rupt de Dumnezeu şi de prezentul continuu şi a devenit, la rândul ei, trecut. Cel rău s-a conectat astfel nu prezentului continuu, care este timpul lui Dumnezeu, ci prezentului Evei, astfel că Raza sa falsă a intersectat nou constituita lume materială. Localizându-i pe protopărinţi, Cel rău a făcut astfel joncţiunea cu locul unde se aflau aceştia. De fapt, prin emiterea Razei întunecate, Cel rău a realizat un culoar spaţio-temporal între locul în care se afla el - haosul situat în afara Oceanului de Lumină - şi locul în care se aflau protopărinţii. Punctul în care s-au întâlnit energiile pharismah ale protopărinţilor şi Raza falsă (antilumina) emisă de Cel rău este situat chiar în nucleul întunecat al Protopământului - mama tuturor întunecimilor. Ciocnirea dintre Raza întunecată (Raza falsă; Antilumina) şi energiile pharismah ale protopărinţilor este ceea ce astăzi poartă numele de Big bang - marea explozie/implozie iniţială -, prin care s-a format planul cuantic material. De aceea, tot ce s-a format în urma Big Bang-ului, este format, la nivelul contrapărţii energetice, din antilumina (lumină întunecată; o altfel de lumină). Raza falsă - antilumina - emisă de Cel rău a fost, de altfel, prima rază de creaţie. Ea a fost formată de Cel rău în prelungirea energiei pharismah emisă de protopărinţi. întregul proces s-a desfăşurat aproape instantaneu, astfel că, în câteva fracţiuni de secundă, a avut loc emiterea energiei pharismah întunecate a protopărinţilor, răspunsul Celui rău prin raza întunecată, izgonirea din Edenul eteric şi formarea primului nucleu întunecat. Totodată s-a format materia în prima ei stare - un fel de prematerie (protomaterie), care
era mai puţin densă decât cea actuală. La nivel energetic, Protopământul a devenit astfel întâia gaură neagră din cosmos, al cărui nucleu reprezenta poarta (interfaţa) razei ce ducea direct în planurile cuantice ale Celui rău, situate în haos, dincolo de limitele Oceanului de Lumină. La începutul formării sale, cosmosul material era extrem de mic. El a apărut chiar în momentul făptuirii păcatului de către protopărinţi, astfel că era format dintr-o singură planetă, Protopământul, care era copia perfectă a Edenului eteric. Tot spaţiul cosmosului material nou născut era redus aproape la dimensiunile Protopământului. După cum s-a menţionat, limitele Edenului eteric erau situate undeva dincolo de marginile sistemului solar de astăzi, astfel că Protopământul avea cam aceleaşi dimensiuni. în consecinţă, marginile cosmosului material nou constituit nu erau cu mult mai depărtate - erau situate cam la o aruncătură de băţ de limitele Protopământului. După apariţia planului cuantic material, văzând cele ce s-au petrecut, protopărinţii s-au căit, au vărsat lacrimi, iar Dumnezeu şi-a întors faţa spre ei. Deşi mediul Protopământului nu a mai fost vitalizat de Lumina creaţiei, iar vegetalele au început să moară şi să se reproducă (ceea ce nu era posibil anterior), Dumnezeu a continuat să infuzeze viaţă divină în noul plan cuantic, prin intermediul îngerilor Puri ai Temeliei, care au construit, la nivelul planului cuantic eteric, structura globulară formată din linii de lumină. Această structură globulară menţine viaţa lumii materiale în lipsa Luminii creaţiei. în condiţiile în care materia a apărut în urma acţiunii Razei false, tot ce exista pe Terra ar fi murit (s-ar fi cristalizat complet) dacă nu ar fi fost susţinut în continuare de către Dumnezeu, prin intermediul celor 21 de îngeri Puri ai Temeliei. Existenţa acestei structuri globulare diferenţiază Terra de orice alt corp ceresc. Actualmente, nici un alt corp ceresc din cosmosul material nu are o astfel de structură globulară, susţinută de către Dumnezeu, prin intermediul celor 21 de îngeri Puri. în consecinţă, pe nici un alt corp ceresc nu există viaţa. Materia actuală este, de fapt, antilumina (întunecime) cristalizată. Antilumina nu ar putea susţine nici o secundă existenţa unor fiinţe vii. Materia, ca antilumina cristalizată, nu poate produce viaţa. Antilumina este moartea şi depărtarea de Dumnezeu. De aceea, cosmosul este mort - este format din corpuri cereşti moarte. Cosmosul este un imens cimitir. Treptat, pe Protopământ, mediul înconjurător a început să pălească. Totuşi, chiar şi în condiţiile degradării treptate a mediului înconjurător, protopărinţii au putut să-1 vadă în continuare pe Dumnezeu şi să vorbească cu el. Abia în acel moment, ei au înţeles ce înseamnă despărţirea de Dumnezeu. Totodată, ei au aflat, expusă chiar de către Dumnezeu, istoria anterioară a cosmosului spiritual, inclusiv apariţia răului în primele două cicluri cosmice. în perioada următoare, Cel rău a stabilit mai multe capete de pod în planul cuantic material, prin intermediul altor raze false, devenite raze de creaţie. In prima etapă, noile raze s-au format doar între nucleul întunecat al Terrei şi haos. Toate razele au fost formate în prelungirea energiilor pharismah emise de protopărinţi în lumea materială. Dacă protopărinţi nu ar fi emis în continuare energii pharismah întunecate, razele de creaţie n-ar fi existat. Energiile pharismah ale protopărinţilor şi, ulterior, ale urmaşilor lor, s-au scurs în haos prin nucleul întunecat. Astfel, nucleul întunecat al Protopământului a devenit poarta spre planul cuantic al Celui rău, situat în afara Oceanului de Lumină. In acest mod, Cel rău, care este mort, este alimentat în mod continuu cu energie luminoasă din Oceanul de Lumină. In a doua etapă, razele de creaţie s-au reîntors din haos, intersectând iarăşi planul cuantic material. Totuşi, este imposibil ca razele de creaţie să se întoarcă din haos în acelaşi loc din planul cuantic material. Razele de creaţie se reîntorc otdeauna la periferia cosmosului. Ceea ce este aspirat prin nucleu reapare la periferie. Dacă am schematiza acest proces, am spune că nucleul mtunecat este punctul A, iar haosul este punctul B. Astfel, energia pharismah întunecată absorbită în punctul A este atrasă instantaneu în punctul B. Ajunsă în punctul B, energia pharismah întunecată se transformă în rază de creaţie. Din punctul B, raza de creaţie are tendinţa de a se reîntoarce în punctul A, dar nu o poate face în mod direct. Ea nu poate penetra Oceanul de Lumină decât pe la periferie. Astfel ca raza de creaţie pătrunde în Oceanul de Lumină şi, implicit, în cosmosul material, pe la periferie, printr-un nou punct - punctul C. Chiar în punctul C, locul în care raza de creaţie pătrunde pe la periferia cosmosului material, se formează un alt nucleu întunecat - copia celui din punctul A. Din noul nucleu întunecat, din punctul C, raza de creaţie este atrasă prin rezonanţă din nou în punctul A. Astfel se închide circuitul unei raze de creaţie. Apoi circuitul se repetă.
O rază de creaţie are, aşadar, un aspect nemanifestat şi un aspect manifestat. Aspectul nemanifestat porneşte din nucleul întunecat al pământului (punctul A) şi se continuă până în planurile cuantice ale Celui rău - punctul B, haosul. De acolo, raza de creaţie este transmisă la periferia cosmosului material (în punctul C). La reintrarea razei la periferia (circumferinţa) cosmosului material se formează un alt nucleu întunecat. Prin formarea noului nucleu, raza de creaţie devine iarăşi manifestată. La nivelul planului cuantic material se formează două puncte de convergenţă a energiei: punctul A, care este nucleul Protopământului şi punctul C, care este noul nucleu întunecat. Instantaneu, între cele două puncte se creează o relaţie de sintonie, fiind formate din aceeaşi energie modulată informaţional. Punctul A atrage punctul C, astfel că raza de creaţie străbate spaţiul cosmic şi pătrunde iarăşi în nucleul pământului. Astfel se naşte un proces de conexiune cu dublu sens - feadback. Treptat, la capătul razelor de creaţie s-au format noi şi noi nuclee întunecate, iar din nuclee s-au născut noi găuri neagre. Din nucleele noilor găuri negre, razele de creaţie s-au reîntors iarăşi în nucleul întunecat al Protopământul, astfel că circuitul s-a închis. Acest proces se produce neîncetat, de la formarea planului cuantic material până în ziua de astăzi. Pe măsură ce se formează noi găuri negre, spaţiul se extinde - universul material întră în expansiune cuantică.
în momentul emiterii energiei pharismah întunecate, Eva nu a fost ispitită de nimeni. De altfel, cum putea pătrunde vreun ispititor în Edenul pur şi perfect ? între ispititor şi Eden este o diferenţă radicală de energie modulată informaţional. Ispititorul are o vibraţie energetică de o anumită factură - un anumit sunet, un anumit miros şi o anumită lumină (întunecată) -, iar Edenul are o vibraţie energetică perfectă, fiind CTeaţia lui Dumnezeu. Nici nu au apucat Adam şi Eva să se dezmeticească după emiterea energiilor pharismah întunecate, că răul a fost făcut. Emiterea energiilor pharismah l-au făcut atent nu numai pe Domnul Dumnezeu, ci şi pe Cel rău. De fapt, Cel rău (ca aspect generic) are o structură fiinţială identică cu cea a faptei Evei. Nu cu a Evei, ci cu a faptei Evei. Până în acel moment, Cel rău. care rezida haos, în afara Oceanului de Lumină, nu avea habar de creaţia unui noi lumi, de existenţa lui Adam sau a Evei, Cel rău avea propria sa vibraţie energetică, astfel că era incompatibil cu Edenul eteric, locul în care se aflau protopărinţii. Cel rău rătăcea în propria sa stare existenţială nefastă, de cădere în vid, dincolo de barierele de timp ale Oceanului de lumină. Cel rău se afla mult prea departe de prezentul continuu. El dormita în trecut - în haos. Ca un copoi bătrân, luând urma energiei pharismah întunecată, generată de sentimentului negativ, Cel rău a localizat-o pe Eva şi, totodată, a localizat planul cuantic al Edenului - noua lume creată de Dumnezeu în ciclul al treilea. Cel care s-a prezentat în Eden, datorită "dârei" energiei pharismah întunecată emisă de Eva, a fost chiar capul tuturor răutăţilor, Shantiah (primul Adam), care, de această dată, a devenit ispititor. în spatele său se afla Hallshithan şi toţi cei care, în ciclurile cosmice anterioare, au devenit Cel rău. Ca răspuns la energia pharismah a Evei, la rândul său, Cel rău - Shantiah & Co - a emis propria sa pharismah, o energie întunecată numită Rază falsă sau Lumină falsă (antilumina), astfel că, din trecutul în care staţionase, a făcut joncţiunea cu prezentul. Eva, prin emiterea energiei pharismah întunecate, s-a rupt de Dumnezeu şi de prezentul continuu şi a devenit, la rândul ei, trecut. Cel rău s-a conectat astfel nu prezentului continuu, care este timpul lui Dumnezeu, ci prezentului Evei, astfel că Raza sa falsă a intersectat nou constituita lume materială. Localizându-i pe protopărinţi, Cel rău a făcut astfel joncţiunea cu locul unde se aflau aceştia. De fapt, prin emiterea Razei întunecate, Cel rău a realizat un culoar spaţio-temporal între locul în care se afla el - haosul situat în afara Oceanului de Lumină - şi locul în care se aflau protopărinţii. Punctul în care s-au întâlnit energiile pharismah ale protopărinţilor şi Raza falsă (antilumina) emisă de Cel rău este situat chiar în nucleul întunecat al Protopământului - mama tuturor întunecimilor. Ciocnirea dintre Raza întunecată (Raza falsă; Antilumina) şi energiile pharismah ale protopărinţilor este ceea ce astăzi poartă numele de Big bang - marea explozie/implozie iniţială -, prin care s-a format planul cuantic material. De aceea, tot ce s-a format în urma Big Bang-ului, este format, la nivelul contrapărţii energetice, din antilumina (lumină întunecată; o altfel de lumină). Raza falsă - antilumina - emisă de Cel rău a fost, de altfel, prima rază de creaţie. Ea a fost formată de Cel rău în prelungirea energiei pharismah emisă de protopărinţi. întregul proces s-a desfăşurat aproape instantaneu, astfel că, în câteva fracţiuni de secundă, a avut loc emiterea energiei pharismah întunecate a protopărinţilor, răspunsul Celui rău prin raza întunecată, izgonirea din Edenul eteric şi formarea primului nucleu întunecat. Totodată s-a format materia în prima ei stare - un fel de prematerie (protomaterie), care
era mai puţin densă decât cea actuală. La nivel energetic, Protopământul a devenit astfel întâia gaură neagră din cosmos, al cărui nucleu reprezenta poarta (interfaţa) razei ce ducea direct în planurile cuantice ale Celui rău, situate în haos, dincolo de limitele Oceanului de Lumină. La începutul formării sale, cosmosul material era extrem de mic. El a apărut chiar în momentul făptuirii păcatului de către protopărinţi, astfel că era format dintr-o singură planetă, Protopământul, care era copia perfectă a Edenului eteric. Tot spaţiul cosmosului material nou născut era redus aproape la dimensiunile Protopământului. După cum s-a menţionat, limitele Edenului eteric erau situate undeva dincolo de marginile sistemului solar de astăzi, astfel că Protopământul avea cam aceleaşi dimensiuni. în consecinţă, marginile cosmosului material nou constituit nu erau cu mult mai depărtate - erau situate cam la o aruncătură de băţ de limitele Protopământului. După apariţia planului cuantic material, văzând cele ce s-au petrecut, protopărinţii s-au căit, au vărsat lacrimi, iar Dumnezeu şi-a întors faţa spre ei. Deşi mediul Protopământului nu a mai fost vitalizat de Lumina creaţiei, iar vegetalele au început să moară şi să se reproducă (ceea ce nu era posibil anterior), Dumnezeu a continuat să infuzeze viaţă divină în noul plan cuantic, prin intermediul îngerilor Puri ai Temeliei, care au construit, la nivelul planului cuantic eteric, structura globulară formată din linii de lumină. Această structură globulară menţine viaţa lumii materiale în lipsa Luminii creaţiei. în condiţiile în care materia a apărut în urma acţiunii Razei false, tot ce exista pe Terra ar fi murit (s-ar fi cristalizat complet) dacă nu ar fi fost susţinut în continuare de către Dumnezeu, prin intermediul celor 21 de îngeri Puri ai Temeliei. Existenţa acestei structuri globulare diferenţiază Terra de orice alt corp ceresc. Actualmente, nici un alt corp ceresc din cosmosul material nu are o astfel de structură globulară, susţinută de către Dumnezeu, prin intermediul celor 21 de îngeri Puri. în consecinţă, pe nici un alt corp ceresc nu există viaţa. Materia actuală este, de fapt, antilumina (întunecime) cristalizată. Antilumina nu ar putea susţine nici o secundă existenţa unor fiinţe vii. Materia, ca antilumina cristalizată, nu poate produce viaţa. Antilumina este moartea şi depărtarea de Dumnezeu. De aceea, cosmosul este mort - este format din corpuri cereşti moarte. Cosmosul este un imens cimitir. Treptat, pe Protopământ, mediul înconjurător a început să pălească. Totuşi, chiar şi în condiţiile degradării treptate a mediului înconjurător, protopărinţii au putut să-1 vadă în continuare pe Dumnezeu şi să vorbească cu el. Abia în acel moment, ei au înţeles ce înseamnă despărţirea de Dumnezeu. Totodată, ei au aflat, expusă chiar de către Dumnezeu, istoria anterioară a cosmosului spiritual, inclusiv apariţia răului în primele două cicluri cosmice. în perioada următoare, Cel rău a stabilit mai multe capete de pod în planul cuantic material, prin intermediul altor raze false, devenite raze de creaţie. In prima etapă, noile raze s-au format doar între nucleul întunecat al Terrei şi haos. Toate razele au fost formate în prelungirea energiilor pharismah emise de protopărinţi în lumea materială. Dacă protopărinţi nu ar fi emis în continuare energii pharismah întunecate, razele de creaţie n-ar fi existat. Energiile pharismah ale protopărinţilor şi, ulterior, ale urmaşilor lor, s-au scurs în haos prin nucleul întunecat. Astfel, nucleul întunecat al Protopământului a devenit poarta spre planul cuantic al Celui rău, situat în afara Oceanului de Lumină. In acest mod, Cel rău, care este mort, este alimentat în mod continuu cu energie luminoasă din Oceanul de Lumină. In a doua etapă, razele de creaţie s-au reîntors din haos, intersectând iarăşi planul cuantic material. Totuşi, este imposibil ca razele de creaţie să se întoarcă din haos în acelaşi loc din planul cuantic material. Razele de creaţie se reîntorc otdeauna la periferia cosmosului. Ceea ce este aspirat prin nucleu reapare la periferie. Dacă am schematiza acest proces, am spune că nucleul mtunecat este punctul A, iar haosul este punctul B. Astfel, energia pharismah întunecată absorbită în punctul A este atrasă instantaneu în punctul B. Ajunsă în punctul B, energia pharismah întunecată se transformă în rază de creaţie. Din punctul B, raza de creaţie are tendinţa de a se reîntoarce în punctul A, dar nu o poate face în mod direct. Ea nu poate penetra Oceanul de Lumină decât pe la periferie. Astfel ca raza de creaţie pătrunde în Oceanul de Lumină şi, implicit, în cosmosul material, pe la periferie, printr-un nou punct - punctul C. Chiar în punctul C, locul în care raza de creaţie pătrunde pe la periferia cosmosului material, se formează un alt nucleu întunecat - copia celui din punctul A. Din noul nucleu întunecat, din punctul C, raza de creaţie este atrasă prin rezonanţă din nou în punctul A. Astfel se închide circuitul unei raze de creaţie. Apoi circuitul se repetă.
O rază de creaţie are, aşadar, un aspect nemanifestat şi un aspect manifestat. Aspectul nemanifestat porneşte din nucleul întunecat al pământului (punctul A) şi se continuă până în planurile cuantice ale Celui rău - punctul B, haosul. De acolo, raza de creaţie este transmisă la periferia cosmosului material (în punctul C). La reintrarea razei la periferia (circumferinţa) cosmosului material se formează un alt nucleu întunecat. Prin formarea noului nucleu, raza de creaţie devine iarăşi manifestată. La nivelul planului cuantic material se formează două puncte de convergenţă a energiei: punctul A, care este nucleul Protopământului şi punctul C, care este noul nucleu întunecat. Instantaneu, între cele două puncte se creează o relaţie de sintonie, fiind formate din aceeaşi energie modulată informaţional. Punctul A atrage punctul C, astfel că raza de creaţie străbate spaţiul cosmic şi pătrunde iarăşi în nucleul pământului. Astfel se naşte un proces de conexiune cu dublu sens - feadback. Treptat, la capătul razelor de creaţie s-au format noi şi noi nuclee întunecate, iar din nuclee s-au născut noi găuri neagre. Din nucleele noilor găuri negre, razele de creaţie s-au reîntors iarăşi în nucleul întunecat al Protopământul, astfel că circuitul s-a închis. Acest proces se produce neîncetat, de la formarea planului cuantic material până în ziua de astăzi. Pe măsură ce se formează noi găuri negre, spaţiul se extinde - universul material întră în expansiune cuantică.
