Tipuri de clarvedere

Informaţiile despre lumea spirituala provin de la persoanele care, într-un fel sau altul, prin mijloace adesea foarte diferite, reuşesc să acceseze lumea spirituală sau o parte a ei. Aceste persoane au primit de-a lungul timpului diferite denumiri: mediumi, contactori, clarvăzători ele. Modul în care aceste persoane au reuşit să acceseze lumea spirituala este adesea destul de diferit, iar rezultatele la care au ajuns sunt, cu atât mai mult, diferenţiate în funcţie de capacităţile pe care le manifestă, Astfel, modul în care este cunoscută astăzi lumea spirituala ori structura aurică umană diferă în funcţie de caracteristicile spirituale ale contactorilor. A doua vedere, ceea ce am denumit clarvederea eterică, este capacitatea spirituală prin care se obţin informaţii din mediul lumii eterice. Parapsihologia defineşte această capacitate prin sintagma percepţie extrasenzorială extinsă. Parapsihologia, constituită în epoca modernă ca ştiinţă de graniţă, include această capacitate în categoria fenomenelor bioinformaţionale de tip Gamma. În această categorie foarte amplă, sunt incluse telepatia, clarviziunea, precogniţia, retrocogniţia, paradiagnoza, psihometria şi achiziţia exotică de informaţii. În valoroasele tratate de parapsihologie apărute în ultima vreme, care prezintă taxonomia fenomenelor parapsihologice de tip bioinformaţional, telepatia este definită drept un transfer informaţional dintre doi indivizi, clarviziunea este definită drept achiziţia de informaţie dintr-o sursă externă, precogniţia drept achiziţia de informaţie din viitor, retrocogniţia drept achiziţia de informaţii din trecut, paradiagnoza drept achiziţia unor informaţii de la un pacient-subiect pentru a stabili boala de care suferă, psihometria drept o retrocogniţie prin clarvedere sau telepatie cu ajutorul unui obiect inductor, iar achiziţia exotică de informaţie este definită drept receptarea unor informaţii modulate energetic cate se propagă într-un cadru spaţio-temporal determinat. Totuşi, această clasificare corectă din punctul de vedere al parapsihologiei formulată ca ştiinţă, nu face distincţia cuvenită între două tipuri fundamentale de capacităţi pe care, actualmente, omul le poate dobândi: capacităţile strict parapsihologice, cele care ţin în mod strict de aspectul psiho-mental al individului şi cele pe care noi le considerăm a fi de natură spirituală. Pentru modul nostru de înţelegere, capacităţile parapsihologice provin dintr-o funcţionare atipică a unor structuri ale aurei umane, în special a unor chakre. Datorită funcţionării atipice ale unor chakre şi datorită modificării unor parametrii aurici specifici, pot să apară în mod spontan anumite capacităţi psiho-mentale, precum telepatia sau clarviziunea, care fac parte din ceea ce ştiinţa parapsihologiei denumeşte prin termenul de fenomene bioinformaţionale. Aceste capacităţi apar numai o perioadă de timp, mai scurtă sau mai îndelungată, datorită modificării atipice a parametrilor aurici. Ele se pot manifesta, destul de rar, şi pe parcursul întregii existenţe a unui subiect. În schimb, capacităţile spirituale apar datorită modificărilor radicale ale parametrilor unor chakre sau ale unor structuri aurice. Aceste capacităţi pot să apară la un anumit moment al existenţei unui individ, de regulă în împrejurări dramatice - accident, comă etc - sau în urma unei iniţieri spirituale. Apariţia bruscă, într-un anumit moment al existenţei unui individ, a unor capacităţi spirituale de anvergură nu poate fi explicată, în opinia noastră, decât prin anumite antecedente din încarnările anterioare. 
În existenţa prezentă, prin intermediul unui eveniment-stimul, se declanşează o ruptură de nivel care provoacă individului reactivarea unor capacităţi posedate anterior, în existenţa sau în existenţele precedente. Astfel, în toate acele cazuri în care capacităţile spirituale apar spontan, de regulă în urma unei traume fizice - de exemplu un accident -, nu poate fi luată în considerare decât alternativa ca aceste capacităţi spirituale să fi fost însuşite, tot printr-o formă de iniţiere, într-o existentă anterioară, deci ele să fi fost prezente, latente, de-a lungul vieţii, până în momentul în care au devenit manifeste datorită evenimentului-stimul. Acelaşi lucru se întâmplă, dar pe un alt plan, în cazurile de iniţiere desfăşurate în 
prezenta existenţă. Printr-o formă oarecare de iniţiere se poate declanşa activarea sau funcţionarea, "la altă viteză", a unor chakre, ceea ce determină anumite capacităţi de natură pur spirituală. Privite din acest punct de vedere, fenomenele parapsihologice nu sunt decât interfaţa fenomenelor spirituale, sau altcumva spus, sclipiri sporadice datorate unor factori exogeni ce afectează sistemul auric uman, ale unor capacităţi latente de natură pur spirituală care nu pot fi activate în mod corect decât printr-o formă iniţiatică. Fenomenele parapsihologice reprezintă o interfaţă care în loc să se manifeste în mod ordonat şi coerent, aşa cum se manifestă capacităţile spirituale, se manifestă într-un mod haotic, asemănătoare cu unele boli psihice sau mentale. La fel ca şi în cazul experienţelor ştiinţifice, şi în cazul domeniului spiritual orice experienţă trebuie să poată fi repetată ori de câte ori sunt întrunite condiţiile necesare. Marea diferenţă între experienţele de natură considerata astăzi parapsihologică şi experienţele spirituale este că primele apar şi se manifestă întâmplător şi haotic, ca şi cum avem de-a face cu ceva dereglat sau care funcţionează atipic în sistemul auric, în timp ce secundele se manifestă ordonat şi pot fi repetate ori de câte ori este nevoie. Astfel, nu trebuie confundaţi maeştrii spirituali - cei care au accesat în mod voluntar şi conştient nivelurile spirituale ortoexistenţiale ale cosmosului - cu cei ce acced ocazional la anumite capacităţi parapsihologice datorită funcţionarii defectuoase ale unor chakre. Din acest punct de vedere, nu există nici un fel de înrudire spirituală între, să spunem, Rudolf Steiner sau Edgar Cayce şi un medium a cărui capacitate parapsihologică are la bază crize de epilepsie şi care, pe acest fundal, aude voci sau are viziuni. Din această perspectivă, de exemplu, nu pot fi comparate nici producţiile spirituale ale Teresei d'Avilla, una dintre cele mai elevate mistice ale Evului Mediu cu cele ale lui Ted Serious, americanul care reuşea, în urma unei doze apreciabile de whisky, să-şi fotografieze propriile gânduri.    Capacităţile parapsihologice şi spirituale se manifestă totuşi mult mai des decât suntem noi astăzi dispuşi să credem. Reticenţa actuală, la fel ca şi concepţia materialist-mecanicistă practicată în epoca modernă, împiedică manifestarea plenară a unor indivizi dotaţi cu astfel de capacităţi, care preferă să îşi ascundă capacităţile native sau dobândite decât sa fie consideraţi nebuni şi, în consecinţa, să fie excluşi de la marele "party" al distribuirii avutului obştesc şi privat. Frica de sărăcie şi de sigurătate sunt cauzele cele mai dese ale ascunderii unor astfel de capacităţi native. Pe de altă parte, trebuie făcută o distincţie mult mai clară între diferitele forme de achiziţie exotică de informaţii. Iar această distincţie trebuie făcută pe baza unei clasificări care să aibă în vedere atât capacităţile spirituale ale celui ce obţine informaţii pe cale exotică, cât şi pe baza unei clasificări care să ţină cont de domeniul sau părticica din cosmosul spiritual din care se obţin informaţiile.    Luând în considerare lucrurile din această perspectivă, ajungem la concluzia că achiziţia exotică de informaţii - pe scurt clarvederea - poate fi clasificată în funcţie de nivelul cosmosului spiritual de unde omul poate culege informaţiile. Cum, la nivelul, cosmosului integral există, grosso modo - trei zone sau regiuni principale - regiunea eterică, regiunea astrală şi regiunea spirituală -, se poate vorbi despre un tip de clarvedere eterică, despre un tip de clarvedere astrală şi despre un tip de clarvedere spirituală. 
Pentru a accede la unul dintre aceste trei tipuri de clarvedere, subiectul trebuie să-şi fi dezvoltat capacităţile necesare şi, în consecinţă, să posede structuri aurice capabile de a opera la nivelul respectiv. Prin clarvederea eterică, omul poate percepe nivelul planului eteric, prin clarvederea astrală poate percepe Lumea astrală, impropriu denumită Lumea de dincolo, iar prin clarvederea spirituală omul poate percepe nivelurile spirituale cosmice, aflate dincolo de Lumea astrală. În afara acestor tipuri de clarvedere mai exista un al patrulea tip, pe care-l vom denumi clarvederea infraeterică, care constituie numai interfaţa clarvederii
de tip eteric. El reprezintă un tip în sine, fiind totuşi diferit de cel eteric. Pentru fiecare dintre aceste trei forme principale de clarvedere, este necesar ca experimentatorul să posede ceea ce în ocultism poartă numele de "vehicul conştient". Cu alte cuvinte, experimentatorul are neapărată nevoie ca structura lui aurică să fie suficient de dezvoltată pentru a putea fi conştient în planurile respective. Experimentatorul trebuie să-şi mute conştiinţa şi conştienta în structura aurică corespunzătoare: cel ce vizitează planul eteric în corpul eteric, cel ce vizitează planul astral în corpul astral, cel ce vizitează planul spiritual în corpul spiritual. Pentru clarvederea eterică, experimentatorul trebuie să-şi mute conştienţa la nivelul corpului eteric, care devine astfel un vehicul dotat cu conştienţă şi care poate percepe lumea pe a cărui frecvenţă lucrează. Acelaşi lucru se produce şi în cazul clarvederii astrale sau a celei spirituale. Ar fi, desigur, ideal, ca un experimentator să reuşească să-şi transforme atât corpul eteric, căt şi corpul astral în vehicule conştiente, pentru a putea vizita lumile corespondente şi a realiza joncţiunea dintre macro şi microcosmos. Dar, aceşti indivizi sunt, din păcate, destul de rari. În cele ce urmează vom încerca să facem puţină lumină în acest domeniu atât de necunoscut al fenomenului de clarvedere, fenomen care, în opinia noastră nu face parte dintre capacităţile zise "paranormale", ci din capacităţile spirituale pe care le poate manifesta o fiinţă umană. Dar, pentru a duce la bun sfârşit acest demers am considerat că este oportun să începem cu ultimul tip de clarvedere, cel mai rar: clarvederea spirituală. 
Despre clarvederea spirituală nu se cunosc prea multe lucruri, existând destul de puţini subiecţi care s-au aventurat până în acele regiuni ortoexistenţiale îndepărtate ale cosmosului spiritual şi, în consecinţă, au reuşit să-şi formeze un corp spiritual de o asemenea anvergură încât să-l "formateze" - pentru a folosi un termen adaptat din limbajul informaticii - drept vehicul conştient. Numai marii maeştri spirituali ai umanităţii au reunit să acceseze în mod conştient nivelurile ortoexistenţiale cosmice şi să descrie ceea ce au perceput acolo. Nivelul spiritual este un nivel format din gânduri pure, gânduri care se manifestă, destul de neverosimil pentru înţelegerea noastră, sub formă de sunete. Există foarte puţine comunicări despre acest nivel superior cosmic, cele mai multe aparţinând unor iniţiaţi de rang înalt, cum a fost de exemplu Rudolf Steiner. Tot ce se poate cunoaşte despre acest nivel cosmic este faptul ca acolo există numai fenomene sonore, urmate de lumini sau străluciri care nu pot fi interpretate în limbajul omenesc. Acesta este şi motivul pentru care, în clasificările tradiţionale, acest palier al cosmosului integral este denumit arupa, adică fără formă. Practic, palierul spiritual este format din arhetipurile a tot ce există în celelalte paliere. În palierul spiritual îşi au reşedinţa ceea ce în antichitate se numeau Zei, iar, astăzi, în religia creştină, se numesc Îngeri şi Arhangheli. Palierul spiritual este palierul în care Cuvântul dintru începuturi se transformă în Lumină. 
Clarviziunea astrală este tipul de clarviziune cel mai des întâlnit în zilele noastre. Până în prezent, au existat destul de mulţi experimentatori demni de toată încrederea care au raportat experienţe trăite la nivelul lumii astrale. Toţi aceşti experimentatori au reuşit - unii datorită unor accidente, alţii datorită unor forme de iniţiere, mergând de la inhalarea unor substanţe chimice sau a unor droguri psihedelice până la unele forme de yoga, de la exersarea rugăciunii creştin-ortodoxe la trainingul autogen sau la diferite metode de meditaţie - să pătrundă în lumea astrală a pământului şi să obţină informaţii valoroase, pe care le-au comunicat în cărţi. Printre aceştia, francezul Marcel Forhan, care a semnat cărţi sub pseudonimul Yram sau românul Ilie "Cici" Cioară reprezintă exemple elocvente. În cazul clarviziunii astrale - ceea ce în unele lucrări apare sub denumirea de dedublare sau voiaj astral, echivalentul termenului de traveling clarvoyance folosit în parapsihologie - experimentatorul pătrunde în lumea astrală într-o stare de conştiinţă diferită de cea normală, în timp ce trupul său, aflat într-o formă mai uşoară sau mai intensă de catalepsie, stă nemişcat în pat. În cazul dedublării astrale, experimentatorul trebuie, în prealabil, printr-o serie de exerciţii iniţiatice, să producă modificări la nivelul corpului său astral, pentru a-l transforma într-un vehicul conştient. Corpul astral trebuie "formatat" - dacă ne este permis acest termen - pentru a percepe în lumea astrală. Experimentatorul se vede pe sine într-un corp diafan, un corp de lumină, în care străbate cu viteza gândului spaţii foarte mari, deplasându-se în diferite locuri ale lumii astrale. După câte se pare, la omul actual, corpul astral este cel mai maleabil şi mai uşor de manipulat, iar exerciţiile iniţiatice pot determina destul de uşor formarea acestuia ca vehicul conştient. Acesta este motivul pentru care, cele mai multe experimente realizate în epoca modernă se referă la lumea astrală – aşa numita Lume de "dincolo"-, care poate fi accesată prin intermediul unui corp astral antrenat special pentru a deveni un vehicul conştient. Clarvederea eterică este tot la fel de rară ca şi clarvederea spirituală. Corpul eteric este mult mai dificil de antrenat decât corpul astral pentru a deveni un vehicul conştient, prin intermediul căruia se pot obţine informaţii. Natura corpului eteric este foarte apropiată de nivelul material, deci este foarte dificil de manipulat prin intermediul tehnicilor iniţiatice. Antrenarea corpului eteric pentru a deveni un vehicul conştient este într-adevăr dificilă, dar nu imposibilă, iar numărul celor ce reuşesc să devină conştienţi în corpului lor eteric este foarte mic. Pentru antrenarea în epoca actuală a corpului eteric ca vehicul conştient sunt necesare tehnici iniţiatice extrem de complexe, care să poată modifica ceea ce este atât de dificil de modificat. În timpurile străvechi, atunci când structura aurică a omului era diferită de cea a omului actual, antrenarea corpului eteric era ceva mai uşoară. De fapt, în antichitate, oamenii posedau în mod natural un anume tip de clarvedere eterică, iar acest tip de clarvedere eterică era generată de structurarea diferită a corpurilor aurice ale omului. Din punct de vedere auric, omul nu a fost tot timpul cum îl cunoaştem astăzi, întrucât structura sa a cunoscut modificări majore în ultimii două mii de ani. Se spune că, într-o perioadă îndepărtată de timp, acum aproximativ cinci mii de ani omul avea corpul eteric puţin decalat faţă de cum se prezintă astăzi, ceea ce-i permitea să perceapă direct, natural, lumea eterică. Între timp, lucrurile s-au schimbat, omul a evoluat în aşa fel, încât nu mai are posibilitatea de a contacta în mod direct lumea eterică. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, au fost puse la punct o serie de metode de iniţiere ce activau artificial anumite chakre şi forţau corpul eteric să-şi modifice poziţia faţă de corpul material, astfel încât, omul să perceapă direct lumea eterică. Iniţierea în Marea Piramidă de la Gizeh avea, după câte se pare, tocmai rolul de a antrena corpul eteric, astfel încât să poată deveni un vehicul conştient al omului. Astăzi, însă, lucrurile sunt ceva mai complicate tocmai datorită legăturii foarte strânse dintre corpul eteric şi corpul material. Şi în ziua de astăzi mai există oameni care sunt capabili să-şi mute conştienţa la nivelul corpului eteric pentru a putea obţine informaţii prin clarvederea eterică. Această capacitate, în afara cazurilor în care avem de-a face cu o iniţiere reală - numim iniţiere orice tehnică meditativă, bazată pe asceză, respiraţie, concentrare, meditaţie, rugăciune sau pe tehnici de autoîmbunătăţire -, poate să apară în mod spontan în urma unui şoc existenţial, a unei traume sau a unui accident. Este evident că această capacitate nu apare astăzi în mod "spontan" decât în cazul în care, în încarnările anterioare, individul respectiv a practicat în mod voluntar şi conştient una din vechile tehnici de iniţiere.  Acesta este şi cazul lui Eugen, la care clarvederea eterică a apărut pentru prima oară în urma unui accident, atunci când a intrat din greşeală în câmpul unei tensiuni extrem de puternice provocată de un scurt circuit al unui generator de tensiune. Practic, în astfel de cazuri, se produce o decalibrare a câmpurilor aurice în raport cu corpul fizic, ceea ce permite o modificare spontană a modului de percepţie normal. Paralel cu decalibrarea corpurilor aurice se produce şi intensificarea activităţii unor chakre. Această stare durează la început foarte puţin, dar, în timp, datorită faptului că s-a creat un fel de precedent care s-a transformat într-un fel de instinct, tinde să se repete în momentul în care se produc condiţii analoage. Astfel, ori de câte ori trupul simte un disconfort oarecare sau chiar o ameninţare din partea mediului, se produce instinctiv, ca un fel de lecţie nou învăţata, culisarea corpurilor aurice în raport cu corpul fizic şi activarea chakrelor. Termenii decalibrare sau calibrate cu privire la fenomenele care se produc la nivelul auric trebuie luate mai mult în sens metaforic. În momentele în care Eugen îşi activează ceea ce am convenit să denumim a doua vedere sau clarvedere, la nivelul aurei sale se produc anumite procese. În primul rând este vorba despre activarea spontană a câtorva chakre, care în mod normal, la omul obişnuit, sunt latente. Este vorba despre prima, a doua şi a şasea chakră, adică ajna, svadistan şi muladhara. La rândul său, elementul central al fiinţei omeneşti care este spiritul, situat în mijlocul pieptului, cu tot cu Linia Divină, se deplasează mult spre stânga. În această porţiune a aurei se formează un halou luminos, format dintr-o energic ce provine de nicăieri. În acel moment are loc şi intensificarea luminozităţii chakrei svadistan, situată pe canalul median sushumna, dar şi activarea unor chakre mai mici situate pe acelaşi nivel cu chakra svadistan. Între spiritul situat în dreptul chakrei anahata din partea stângă, chakra svadistan centrală şi grupul de chakre mai mici situate în partea dreaptă se formează un fel de triunghi luminos, în care circulă, ca într-un circuit închis, energii calde şi reci. Paralel cu aceasta, se intensifică activitatea chakrei ajna, situată între sprâncene, care reprezintă comanda mentală a fiinţei omeneşti, în momentul în care are loc formarea triunghiului care uneşte ajna chakra, svadistan şi anahata, iar Linia divină se flambează uşor, pentru ca spiritul să se caleze în dreptul chakrei anahata, se realizează joncţiunea între toate planurile cuantice. Dacă această stare se repetă de mai multe ori, devine o obişnuinţă ca toate celelalte, iar acesta denota faptul, poate destul de simplu, că încă din cea mai fragedă copilărie, datorită unei obişnuinţe a speciei umane pe care o preia instinctiv fiecare membru, omul este învăţat şi îşi creează obişnuinţa de a percepe lumea într-un anume fel - fel pe care noi îl denumim "normal" -, dar că acesta nu este singurul fel de a percepe lumea. Dacă prin dedublarea astrală, experimentatorul pătrunde într-o lume complet diferită de lumea noastră, - ceea ce în limbajul la modă astăzi a primit numele de Lumea astrală sau Lumea de dincolo - lume în care întâlneşte aproape numai oameni decorporaţi, prin clarvedere eterică se poate percepe lumea eterică, în care experimentatorul nu întâlneşte decât entităţi non-umane de natura angelică. În lumea eterică nu există oameni defuncţi şi, cu atât mai puţin, oameni vii, cu excepţia, desigur, a celor care, întâmplător, pot fi acordaţi în acel moment prin clarvedere cu lumea eterică. Să nu uităm totuşi că, la origine, Eugen a fost victima unui accident de muncă, atunci când a pătruns în cîmpul unei energii electrice foarte puternice. Declanşatorul fenomenului "paranormal" de percepţie prin cea de-a doua vedere pare să fi fost accidentul petrecut în bancul de probă. Atunci când eşti atins de câmpul de manifestare al unei energii de o asemenea putere, precum este cea generată în apropierea liniilor de înaltă tensiune, se produc scurt-circuite la nivel astral şi eteric pe canalele - nadisurile - ce unesc chakrele. Fireşte, nu este vorba despre o electrocutare care ar avea drept consecinţă carbonizarea instantanee, parţială sau totală, a corpului fizic, ci de rezonanţa vibratorie dintre linia electrică şi aura omenească. Electricitatea, transmisă prin linii de înaltă tensiune, poate produce perturbări aurice serioase persoanelor care au imprudenţa de a se aventura prea aproape. Acesta este şi cazul celor care lucrează în apropierea unor generatoare de înaltă tensiune, sau, mai ales, în apropierea unor generatoare atomice. Se pare că, mai ales în apropierea generatoarelor atomo-electrice, cum este cazul generatoarelor de la Cernobâl, au loc fenomene bioeterice sau astrale destul de stranii, apariţii înspăimântătoare, destul de periculoase, care influenţează pe cei ce lucrează în jur. În literatura de specialitate sunt descrise depoziţii ale unor martori oculari care au văzut un fel de forme energetice cvasiumanoide care au intrat şi au ieşit de mai multe ori din reactorul nr.l al centralei de la Cernobâl înainte de accidentul nuclear. Folosirea energiei electrice şi, mai ales, a celei atomice, creează fenomene colaterale de altă natură decât cea atomo-nucleară, fenomene care nu prea pot fi explicate prea uşor prin datele ştiinţei moderne. Oricum, trebuie reţinut că energiile electrice sau atomice foarte intense determină anumite efecte imprevizibile la nivelul aurei omeneşti, iar aceste efecte, atunci când nu sunt devastatoare pentru organismul fizic, pot determina, în anumite condiţii, modificări aurice importante, cu repercusiune asupra chakrelor, ceea ce poate declanşa cea de-a doua vedere.    Un alt tip de energie care modifică în mod frecvent funcţionarea chakrelor la Eugen şi, în consecinţă, determină activarea celei de-a doua vederi, este cea generată de activitatea religioasă din mănăstiri, aşezăminte monahale sau  din biserici, mai ales în timpul săvârşirii slujbelor. Este destul de curioasă şi poate părea stranie punerea la acelaşi numitor a celor doua tipuri de energii care nu au nimic în comun: energiile ce circula prin liniile de înalţă tensiune şi energiile ce sunt emise în bisericile creştine, dar aceasta este situaţia. Aceste energii diferite, care din punctul de vedere al ştiinţei moderne n-au nici un fel de legătură, care au desigur cauze şi substraturi diferite, produc efecte asemănătoare. Dar, în timp ce energiile ce circulă prin liniile de înaltă tensiune sunt distructive, ele activând chakrele numai în anumite condiţii, cu riscuri destul de mari, energiile emise de biserici sunt "blânde" şi plăcute. Ele chiar pot fi caracterizate prin senzaţia de dulce. 
Clarvederea infraeterică este un tip intermediar de clarvedere, destul de răspândit în zilele noastre, prin care se vede contrapartea eterică a lumii materiale. La începutul clarvederii eterice, lumea materială începe, treptat, să se estompeze. Ea nu se estompează însă definitiv, iar obiectele lumii materiale - fie acestea fiinţe vii, oameni, animale sau plante, fie obiecte artificiale - continuă să se vadă ca nişte contururi difuze. Peste imaginea familiară a lumii fizice se suprapune o altă imagine care devine, treptat, din ce în ce mai clară şi mai precisă. Această este contrapartea eterică a lumii materiale. Contrapartea eterică a lumii materiale - dublurile obiectelor din lumea fizică - se percepe într-o stare intermediară pe care o denumim clarvederea infraeterică. În cazul lui Eugen, această stare nu durează prea mult timp, iar după câteva clipe imaginea familiară a lumii materiale şi a contrapărţii ei eterice, este luată de lumea eterică, lume care prezintă un decor total diferit. În mod natural, nativ, prin clarvederea infraeterică spontană, unii oameni pot accede la cunoaşterea contrapărţii eterice a lumii materiale şi pot vedea dublurile obiectelor materiale. Ei pot vedea, de asemenea, aura omului, dar nu pot vedea Lumea eterică, care este situată pe un alt nivel cuantic decât contrapartea eterică a lumii materiale. Contrapartea eterică a lumii materiale face parte din planul material, deşi este invizibilă marii majorităţi a oamenilor. Toate obiectele lumii materiale posedă o dublură energetică, un fel de câmp eteric, o aură sau un halou energetic care le înconjoară. Privită astfel, lumea apare cu totul altfel decât poate fi văzută prin intermediul ochilor. Dacă ne este permisă o comparaţie, chiar dacă este incompletă, s-ar putea spune că, prin clarvederea infraeterică, lumea materială se vede ca printr-un tomograf. Fiinţele vii nu mai apar corporal, conturul trupului se estompează atât de mult, încât nici nu mai este luat în seamă, ci se prezintă sub formă de radiaţii. Aceste radiaţii reprezintă energia specifică emisă de fiecare fiinţă vie, fie om, fie animal, fie vegetal, adică ceea ce vom denumi de aici înainte prin termenul de aură. Pentru un clarvăzător lucrurile sunt, oricum, destul de complicate, deoarece este necesară o observare îndelungată şi foarte atentă a fiinţei umane pentru a putea face distincţiile necesare. La prima vedere, aura umană apare ca un fel de amalgam de energii colorate, din care cu greu se poate distinge care este corpul eteric, care este corpul astral, care este corpul mental şi aşa mai departe. Tot atât de anevoioasă este determinarea funcţionalităţii acestor structuri. În lumea oamenilor, ne-am obişnuit să funcţionăm într-un tip de cultură pe care sociologii au denumit-o cultura PIP-ului, adică a unor flashuri informaţionale de nivel intelectual submediocru, pe care principalele canale mass-media, în primul rând televiziunea şi presa, le pun cu multă generozitate la dispoziţia oamenilor. Oamenii nu mai gândesc singuri, gândeşte crainicul de pe ecranul televizorului care-i explică de ce, cum şi în ce fel se produce un fenomen sau un eveniment, sau gândeşte ziarul preferat care-i prezintă ştirile aşa cum vrea să le cunoască. În ziua de astăzi, omul s-a obişnuit să vadă lucrurile prin intermdiul ecranului televizorului, astfel încât preferă să vadă meciul de fotbal acasă şi nu pe terenul de joc sau preferă sa vadă natura prin sticla televizorului, fără a se deplasa în mijlocul ei. Acolo, acasă, în faţa televizorului, fiecare imagine este însoţită de comentariul aferent, astfel încât omul nu mai are nevoie să-şi bată capul pentru a înţeleage evenimentele.  Dar, atunci când te deplasezi la meci, eşti automat intrigat de faptul aproape monstruos că nu există reluări de faze şi că nu există comentator care să-ţi explice ce trebuie sa înţelegi. Tot astfel, când mergi în natură, simţi că-ţi lipseşte ceva esenţial: comentariul atoateştiutor al crainicului care să-ţi explice ce fel de pom este cel pe care-l ai în faţă sau de ce nu trebuie să faci focul într-o pădure uscată. Tot astfel, mulţi dintre cei care citesc despre fenomenele aurice au impresia că structurile aurice apar limpede şi clar, uitând mult prea lesne faptul destul de banal că nu este nimeni lângă tine care să-ţi explice fiecare element component, că nu auzi comentariul crainicului la fiecare pas pe care-l faci sau că nu există nici o traducere automată care să apară suspendata undeva în aerul din jur, care să-ţi ofere comentariile aferente. Acesta este şi motivul pentru care există multe deosebiri între opiniile unor clarvăzători competenţi care cercetează aura umana sau lumile ortoexistenţial-spirituale. Prin clarvederea infraeterică, aura omului nu se poate vedea la fel ca prin clarvederea eterică, iar acest fapt devine evident în momentul în care, în cazul clarvederii eterice, devin observabile anumite structuri ale fiinţei umane, nesesizabile de clarvederea infraeterică. Clarvederea eterică presupune şi observarea Lumii eterice, lume care are un alt decor, radical diferit de ceea ce există în lumea materiala.