Lumea sufletului lui Iisus Hristos

A doua modalitate de manifestare a corpului sufletului în timpul somnului este cea în care se manifestă în afara planului său cuantic. Activitatea corpului sufletului în afara planului său cuantic generează al patrulea tip de vise. Acest fenomen se produce destul de rar - cam o dată pe lună, în funcţie de nivelul evolutiv al omului; la unii oameni acest fenomen se produce mult mai rar: o dată pe an sau o dată la mai mulţi ani. El se produce în momentul în care corpul sufletului se condensează - ca un abur diafan asemănător fumului de ţigară - şi se separă de trupul material. După ce se separă de trupul material, în scurt timp, corpul sufletului este aspirat, ca un abur fin, prin prima chakră situată deasupra capului omului care doarme: chakra Poarta sufletului. În momentul în care este aspirat prin chakra respectivă, corpul sufletului dispare din planul material pentru a pătrunde în altul. Chakra Poarta sufletului este manifestarea directă a Îngerului Veghetor de suflet. Fiinţele din lumea eterică afirmă că Poarta sufletului este chiar Îngerul Veghetor de suflet în ipostaza sa lipsită de formă umanoidă. O fiinţă îngerească se poate manifesta în două ipostaze. Prima ipostază este manifestarea în formă umanoidă - în corp duh îngeresc. A doua ipostază este lipsită de formă umanoidă, iar atunci fiinţa îngerească se manifestă ca energie. În momentul în care pătrunde prin Poarta Sufletului, corpul sufletului unui om trece chiar prin fiinţa Îngerului Veghetor de suflet. Îngerul este chiar poarta, prin care pătrunde corpul sufletului omului. Acesta este, de fapt, motivul, pentru care, în lumea eterică, se afirmă că fiinţele îngereşti se află atât în afara noastră, cât şi în noi. Dincolo de Poarta Sufletului, omul centrat în corpul sufletului este aşteptat chiar de către Îngerul Veghetor de suflet în formă umanoidă. Astfel, Îngerul Veghetor de suflet devine Păzitorul Pragului (sau al Porţii).Pătrunzând prin Poarta sufletului, omul centrat în corpul sufletului este luat de mână de către Îngerul său Veghetor de suflet şi condus într-un alt plan cuantic, care nu trebuie confundat cu lumea eterică, dar nici cu lumea astrală. Acest plan cuantic există doar de 2000 de ani şi poate fi denumit Lumea Sufletului lui Iisus Hristos. Iisus Hristos, Dumnezeu făcut om, are propriul său plan cuantic sufletesc - care este Lumea Sufletului Său. După cum s-a remarcat, planul cuantic sufletesc personal al unui om este o lume închisă, în care, în afara Îngerului Veghetor de suflet, a celor trei entităţi îngereşti de pe cale şi a omului respectiv, nu poate pătrunde nici un intrus. Spre deosebire de planurile cuantice sufleteşti personale ale tuturor oamenilor în care nu poate pătrunde nici un intrus, planul cuantic sufletesc personal al lui Iisus Hristos este deschis sufletelor tuturor oamenilor. În acest plan cuantic nu pot pătrunde decât corpurile sufletelor oamenilor întrupaţi în lumea materială, ale căror trupuri dorm. Oamenii din lumea astrală nu pot pătrunde în acest plan cuantic, datorită faptului că nu au corp sufletesc; ei au doar corp duh. După pătrunderea prin chakra Poarta Sufletului, omul centrat în corpul sufletesc este condus de către Îngerul Veghetor de suflet până la poarta Lumii Sufletului lui Iisus Hristos. Lumea Sufletului lui Iisus Hristos are o poartă, prin care trebuie să treacă toţi oamenii.Pentru a pătrunde prin această poartă, corpurile sufleteşti ale oamenilor trebuie să descopere calea. Pentru a descoperi calea, oamenii se ghidează după un sunet ca de trâmbiţă. Acest sunet este emis chiar de Iisus Hristos - mai corect spus, de Sufletul Său. Sufletul lui Iisus Hristos emite un sunet ca de trâmbiţă pentru fiecare om în parte. Doar astfel, un om centrat în corpul sufletului poate descoperi calea spre Lumea Sufletului lui Iisus Hristos. Pentru toţi oamenii, traseul este acelaşi. După ce pătrund prin poartă, fiind ghidaţi de sunetul respectiv, oamenii trec printr-o vale minunată, de-a lungul căreia şerpuieşte o alee foarte lată. 
De-a lungul văii, oamenii pot vedea splendoarea creaţiei lui Dumnezeu: mii şi mii de flori, de pomi fructiferi încărcaţi cu roade, mii şi mii de păsări exotice cu penajul multicolor şi de animale, care se manifestă foarte blând. Din loc în loc pot fi observate iazuri, în care mişună felurite specii de peşti. Se poate spune că, în acest peisaj, există toate speciile vegetale şi animale, care au existat vreodată în lumea fizică -majoritatea dintre ele sunt, astăzi, dispărute. Totul este învăluit într-o lumină foarte plăcută, căreia nu i se poate determina sursa. Aleea principală şerpuieşte în serpentine largi pe un deal, nu mai înalt de 100 de metri înălţime. De la jumătatea dealului, nu se poate observa ce este deasupra, datorită faptului că este ascuns privirii de o barieră naturală formată din nori compacţi. Norii sunt compuşi din aburi coloraţi, plăcut mirositori. Când omul pătrunde în zona aburilor, are impresia că este scăldat de un ocean de rouă înmiresmată. Norii grei, formaţi din aburi, reprezintă Bariera uitării; ei reprezintă un fel de filtru, care are rolul de a aşterne uitarea atât peste cei care urcă, cât şi peste cei care coboară dealul. Peste cei care urcă, se aşterne uitarea cu privire la ceea ce au lăsat în urmă - lumea fizică. Bariera uitării are rolul de a opri amintirea lumii fizice, în ceea ce priveşte sunetul, mirosul şi lumina nefaste, care corespund plânsului, putreziciunii şi tângurii. Pentru oamenii care coboară, Bariera uitării are rolul de a opri amintirea a ceea ce au trăit în Lumea Sufletului lui Iisus Hristos. Dacă oamenii ar păstra amintirea a ceea ce au trăit acolo, n-ar mai putea suporta să trăiască în lumea materială nici măcar un minut. Abia după ce trece de Bariera uitării, omul centrat în corpul sufletului poate vedea întreaga panoramă a Lumii Sufletului lui Iisus Hristos. 
Sus, pe deal, se deschide o panoramă fascinantă: un imens platou, presărat de construcţii maiestuoase, formate din diferite elemente: ploaie, foc, apă, rouă, cer etc. Platoul se întinde la nesfârşit, astfel încât nu i se vede capătul; de fapt, pare a fi infinit. Platoul este permanent populat de fiinţe omeneşti care se manifestă în corpul sufletului - oameni care dorm. Sunt milioane şi milioane de oameni. Pe platou, în mijlocul unor clădiri mai mici, se află o imensă construcţie hexagonală - o piramidă imensă, ce are pe toate cele şase laturi ale sale, trepte ce duc în vârf. 
Par a fi cel puţin o sută de trepte pe fiecare latură a piramidei hexagonale. Pe trepte stau fiinţe îngereşti şi spirite ale naturii de toate categoriile. Toate treptele duc pe o mică platformă, situată chiar în vârf, acolo unde se află un scaun de domnie. Scaunul de domnie este construit foarte simplu, fără înflorituri, dintr-un bloc monolit asemănător marmorei albe - un alb imaculat. Acela este Scaunul de domnie al lui Iisus Hristos. Cel mai adesea, Iisus Hristos stă jos, la baza piramidei, printre oameni. În Lumea Sufletului Său, Iisus Hristos se manifestă precum în lumea eterică: în Trupul de slavă. De fapt, datorită caracteristicilor sale fiinţiale (aseitatea), Iisus Hristos se manifestă simultan atât în lumea eterică, cât şi în Lumea Sufletului Său. Totodată, Iisus Hristos stă la dreapta Tatălui. Totuşi, în Lumea Sufletului Său, Iisus Hristos nu se manifestă prin aseitate, ci ca unicitate, în sensul că nu poate fi observat în mai multe locuri deodată, precum în lumea eterică. În Lumea Sufletului Său, Iisus Hristos nu se manifestă decât într-o singură ipostază şi într-un singur loc. Într-un moment stă de vorbă cu un om, în momentul următor cu altul şi aşa mai departe. Atunci când stă de vorbă cu un om, Iisus Hristos nu întreabă ceva anume şi nici nu este întrebat ceva. Oricum, datorită capacităţii fiinţiale care poartă numele de omniştienţă (atotcunoaştere), Iisus Hristos ştie tot ce se petrece în lumea fizică, astfel că nu are nevoie să întrebe ceva. De asemenea, ştie toate răspunsurile la problemele oamenilor, astfel încât nu are nevoie de a dialoga. Nici oamenii nu au nevoie de a întreba ceva, datorită faptului că, la contactul cu acea lume, cunosc răspunsul la toate problemele care-i frământă, astfel încât nu au nevoie să pună întrebări. Rolul dialogului cu oamenii este comuniunea. Oamenii sunt sprijiniţi prin contactul sufletesc cu Iisus Hristos, în Lumea Sufletului Său. Jur împrejurul piramidei hexagonale se află nenumărate mese dreptunghiulare, înconjurate de scaune. Mesele şi scaunele nu au picioare, în sensul că par a pluti în aer. Sunt mai multe categorii de mese şi de scaune. Unele sunt făcute din sunet - cu aspect de foc. Altele sunt făcute din mirosuri - cu aspect de apă, altele sunt făcute din lumină - cu aspect de aer. Pe mese sunt aşezate fructiere cu fructe, vaze cu flori, sfeşnice cu mai multe braţe, ce au în capăt un fel de steluţe. Fiecare om ştie unde să se aşeze, la ce masă şi pe ce scaun. Nici un om nu urcă treptele piramidei hexagonale. Doar în momentele de grea cumpănă, atunci când fragilul echilibru bine-rău este ameninţat în lumea fizică, Iisus Hristos urcă treptele, pentru a vorbi celor prezenţi. În acel moment, în jurul Scaunului de domnie se formează două semisfere gigantice: cea de sus pare din foc, iar cea de jos pare din apă. De departe, îmbinarea celor două sfere pare a forma un diamant imens. În Lumea Sufletului lui Iisus Hristos, pătrund doar acei oameni care şi-au activat cel puţin o dată în viaţă corpul haric al plaselor mesianice, indiferent de religie şi, fireşte, oamenii care s-au botezat în rit creştin. Nu pătrund prea des oamenii care sunt la începutul periplului evolutiv şi care n-au depăşit nivelul portocaliu al corpului duh. Aceştia din urmă, pe de-o parte se menţin într-o stare de inconştienţă, iar de cealaltă parte pot fi bulversaţi de beatitudinea şi fericirea ce domnesc acolo. De altfel, chiar şi cei mai evoluaţi dintre oameni pleacă mâhniţi din Lumea Sufletului lui Iisus Hristos, datorită faptului că înţeleg cât mai au de muncit până a deveni Preoţi ai lui Dumnezeu. În Lumea Sufletului lui Iisus Hristos, nu intră cei care fac răul în mod constant, în lumea materială. Rolul pătrunderii oamenilor în Lumea Sufletului lui Iisus Hristos, este de a arăta tuturor oamenilor cum va arăta propriul lor plan cuantic sufletesc, în momentul în care vor deveni Cruce de om şi Preoţi ai lui Dumnezeu cel Viu. Toţi oamenii care intră în Lumea Sufletului lui Iisus Hristos formează Adunarea cea mare. Nu în cele din urmă, pătrunderea oamenilor în Lumea Sufletului lui Iisus Hristos reprezintă şi o binemeritată vacanţă; oamenii pot adăsta câteva clipe, în timpul somnului, într-o beatitudine desăvârşită, pe care nu o pot gusta în nici o altă lume: nici în lumea astrală, unde sunt destul de multe probleme, nici în lumea eterică, acolo unde are loc neîncetata confruntare dintre forţele cosmice. Fireşte, nici în lumea fizică, acolo unde ştim cu toţii cum este.