"Intoarce-te lumina"

Simultan cu ceremonia de înmormântare realizată de preot, are loc şi o ceremonie eterică. În cadrul ceremoniei eterice, spiritele naturii care au fost în legătură energetică cu defunctul aruncă petale de flori peste mormânt. Fiecare floare sau petală a unei flori este în rezonanţă cu culorile, sunetele şi mirosurile chakrelor defunctului, aşa cum arătau în ultima clipă a existenţei sale fizice. Simultan cu activitatea din lumea materială a preotului, în lumea eterică, Doamna în Negru stropeşte mormântul cu un bucheţel de flori ce miroase puternic a busuioc, în direcţia celor patru puncte cardinale. Când se încheie ceremonia înmormântării, spiritele naturii prezente se prind de mână şi cântă în limba lumii eterice: "SEREI, SEREI, SHANI", adică "Întoarce-te, Întoarce-te Lumină". În acest moment, corpul eteric, rămas alături (sau puţin deasupra) de corpul material se amplifică, făcându-se din ce în ce mai mare, până ce devine ca o sferă compactă, luminoasă, albăstrui-verzuie. Această sferă eterică se transformă treptat într-o energie asemănătoare unei spume, care începe să fiarbă şi să sfârâie, asemenea bicarbonatului pus într-un pahar cu apa. După o perioadă variabilă de timp, uneori după mult timp, acest bulgăre eteric se micşorează, sfârşind prin a se disipa în lumea eterică. În locul în care se dizolvă sfera eterică, pământul capătă aspecte pozitive sau negative, în funcţie de încărcătura sa energetico-informaţională. După topirea sferei eterice, în mormânt sau în jurul mormântului nu mai există nimic în afara trupului material. La propria sa înmormântare, omul vine centrat în corpul duh. El este un corp duh. În general, înainte de a părăsi planul material, defunctul mai zăboveşte o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, în locurile cele mai dragi de pe suprafaţa pământului. Este posibilă, în acele momente, o mică excursie de-a lungul şi de-a latul pământului, chiar şi un "tur de onoare", de-a lungul căruia defunctul poate vedea ceea ce limitările materiale şi sociale nu i-au permis în timpul existenţei încarnate. Defuncţii pot vizita persoane cunoscute, aflate în locuri depărtate, monumente sau oraşe pe care au dorit să le vadă de-a lungul vieţii. Unii doreau să vadă Veneţia şi apoi... să moară, iar pentru alţii toate drumurile duceau la... Roma. Defuncţii vizitează foarte repede şi locurile care le-au fost dragi în timpul vieţii sau locurile natale. Toate aceste călătorii durează, de regulă, până în momentul înmormântării. S-a spus de multe ori că, după moarte, "spiritul" defunctului planează deasupra cadavrului sau că îşi vede propria înmormântare de la o anumită distanţă, aflat cam la 3-4 metri deasupra celor prezenţi. Este perfect posibil să rămână la propria sa înmormântare, după cum este posibil orice pentru omul decorporat, care se trezeşte, în sfârşit, la ceea ce în timpul existenţei încarnate, în stare de veghe, doar intuise că ar fi posibil: libertatea de mişcare, o cunoaştere şi o putere fiinţială care par mari, dar care nu sunt nelimitate - atribute ale oricărui "spirit liber", nelegat de trupul material. Oamenii nu zăbovesc prea mult în apropierea cadavrului şi nici nu par interesaţi de înmormântare, dar sunt foarte afectaţi de suferinţa zgomotoasă exprimată într-un mod dramatic de cei lăsaţi în valea plângerii şi zbuciumului. Unii oameni, într-adevăr, mai ales cei legaţi de aspectele lumii materiale, zăbovesc în preajma propriului lor trup, fiind interesaţi de impresiile altora, de ce spune un prieten sau un inamic, de pregătirile ce se fac sau de alte aspecte, mai mult sau mai puţin importante. Curând însă se plictisesc de acest joc facil, descoperind că în lume sunt multe alte lucruri importante. Totuşi, în secunda încheierii ritualului înmormântării sau în momentele în care preotul, în cadrul ritualului înmormântării, îi rosteşte numele, defunctul, indiferent unde s-ar afla, revine instantaneu la locul respectiv. 
Părăsirea planului cuantic al lumii materiale se face în momentul în care omul conştientizează anumite aspecte legate de procesul morţii. Oamenii nu pătrund în lumea de dincolo în mod direct, ci trebuie să treacă printr-o zonă specială, în care are loc judecata personală. În cadrul judecăţii, se va stabili, în funcţie de faptele fiecăruia, valoarea morală exprimată în culoarea corpului duh şi, în consecinţă, locul pe care trebuie să-l ocupe în economia cosmosului spiritual.