Judecata

Imediat după ce este trecut prin poarta morţii de Îngerul Gabriel, omul se prezintă la judecata personală. Judecata personală se desfăşoară într-un palier situat în afara lumii astrale. Judecata este un eveniment de maximă importanţă pentru fiecare om. Analiza, chiar şi succintă, a judecăţii care are loc imediat după pragul morţii, poate conduce la înţelegerea mai amplă a ceea ce cosmosul cere omului în decursul unei existenţe terestre. Judecata are loc într-un "ţinut" fără dimensiuni şi fără caracteristici, fără cer, fără pământ, umplut numai de o lumină albă, lăptoasă. Într-o atmosferă constituită dintr-un abur lăptos, transparent, ce emite străluciri multicolore, se află aşezate, ca şi cum ar pluti, un număr de unsprezece scaune de domnie, asemănătoare scaunelor de domnie ale regilor. Toate scaunele de domnie sunt dispuse în semicerc. Ele par a fi alcătuite dintr-o substanţă, care, în lumea de aici, ar putea fi asemuită cu diamantul pur. Este ca şi cum un mare meşter ar găsi un monolit din diamant strălucitor, cu un diametru de 15 metri, din care ar ciopli un tron regal. Scaunele de domnie strălucesc continuu, la fel cum, în lumea materială, un diamant perfect şlefuit străluceşte în lumina soarelui. Ele par să fie aşezate deasupra unor platforme suspendate, care se rotesc în sens invers acelor de ceasornic. De sub toate scaunele de domnie, la nivelul solului, curge ceva asemănător unei ape, de culoare verde, subţire, ca o poleială. Pe scaunele de domnie stau aşezate personaje rupte parcă din descrierile Noului Testament. Personajele care ocupă scaunele de domnie au o înfăţişare extraordinară. Privite de la distanţă, apar ca nişte globuri strălucitoare de lumină albă. Globurile emit o lumină fascinantă, oarecum asemănătoare celei emise de un neon argintiu. Globurile strălucitoare de lumină sunt aurele unor personaje venerabile, care au înfăţişarea unor Bătrâni. Bătrânii nu sunt alţii decâ Domnii karmei sau ai Destinului. Bătrânii au feţele foarte frumoase, cu bărbi patriarhale, albe ca zăpada, la fel ca şi părul, lung şi bogat. Faţa lor emite o lumină asemănătoare celei a unui neon. De jur împrejurul lor apar şi dispar mii şi mii de curcubee. Deasupra spătarului înalt al scaunelor de domnie se află mici norişori luminoşi, din care cad mii de fulgi strălucitori. Chipul foarte blând şi, totodată, foarte tânăr al Bătrânilor contrastează cu barba şi cu părul albe ca neaua. Deşi sunt impozanţi ca statură, căci au o înălţime de peste 2 metri, iar ţinuta lor este impunătoare - robe lungi, inele pe degete şi coroniţe de "foc" aşezate pe cap, Bătrânii sunt foarte apropiaţi de oameni şi de problemele lor. În momentul în care, pătrunzând cu percepţia dincolo de strălucirea aurei, observă ochii blânzi, dar fermi - de diferite culori: aurii, căprui, albaştri, verzi - ai Bătrânilor, oamenii dobândesc convingerea nezdruncinată că totul se va desfăşura în cel mai adânc spirit al dreptăţii, că nimic nu va fi judecat greşit, că nimic nu va rămâne ascuns. Această percepţie este absolut corectă, dacă ne gândim că înaltele fiinţe îngereşti aşezate pe scaunele de domnie reprezintă Justiţia însăşi - adică sunt fiinţele prin care Dreptatea lui Dumnezeu este aplicată oamenilor. În jurul scaunelor de domnie pe care sunt aşezaţi Bătrânii este mare forfotă: permanent apar şi dispar fiinţe importante ale Ierarhiei angelice. La judecata fiecărui om participă fiinţele angelice care l-au asistat pe om de-a lungul vieţii - Îngerii Veghetori şi Îngerii Păzitori -, dar şi conducătorii planurilor Terrei aurica, Puterile, care se prezintă sub înfăţişarea unor Fetiţe. Pe treptele ce duc la scaunele de domnie stau Îngerii Ocrotitori sau Învăţătorii. La o anumită distanţă în jur, se află alte fiinţe angelice cosmice, Îngeri, Călăuze sau Mesageri, care se deplasează neîncetat, vin şi pleacă fără odihnă, cu viteze foarte mari. Cele unsprezece scaune de domnie nu sunt ocupate în totalitate decât foarte rar. Ele sunt ocupate în funcţie de nivelul evolutiv al omului care vine la Judecată. Când omul are corpul duh de culoarea portocalie nu sunt ocupate decât două scaune de domnie, când omul are culoarea corpului duh de culoare galbenă sunt ocupate trei, iar când omul are corpul duh de culoare aurie, sunt ocupate patru şi aşa mai departe.  Din această perspectivă, devine evident că numărul de scaune de domnie ocupate de Bătrâni este în relaţie cu nivelul evolutiv al omului în cauză, cu culoarea corpului duh şi cu nivelul până la care a ajuns energia vitală pe Sushumna în timpul existenţei încarnate. În concluzie, se poate spune că fiecare dintre cei unsprezece Bătrâni care stau pe scaunele de domnie este în relaţie cu un anumit nivel evolutiv uman şi cu o anumită chakra. Să spunem, de exemplu, că este prezent la judecată un om care posedă un corp duh de culoare galbenă. El se prezintă în faţa primelor trei scaune de domnie, pe care stau Bătrânii care corespund primelor trei clase evolutive. Întrebările puse de Bătrâni sunt foarte uşoare, iar omul răspunde cu mare uşurinţă. În general, întrebările Bătrânilor sunt de ordin tehnic. Omul nu este întrebat de ce a ales un drum sau altul, căci aşa ceva ţine de liberul arbitru, iar acesta nu este pus în discuţie. Ceea ce-i interesează pe Bătrâni este modul în care omul a suportat, ca suflet încarnat, conexiunile aurice cu Ashpan. De regulă, lipsiţi de timiditate sau de trac, mulţi oameni au diferite obiecţii şi nemulţumiri. Uneori, sugerează că au fost nedreptăţiţi de destin. Unii oameni sunt
foarte supăraţi şi reacţionează destul de vehement. Dar, în momentul în care un om este nemulţumit de ceva, acea apă verzuie ca o poleială ce pare să curgă de sub scaunele de domnie se luminează, iar omul respectiv se vede ca într-un film, săvârşind faptele pe care acum încearcă să le nege sau să le justifice. Adeseori, oamenilor nemulţumiţi li se demonstrează că faptele de care acum se leapădă, nu s-au datorat conexiunilor aurice cu Ashpan, ci, pur şi simplu, s-au datorat liberului arbitru. Există, de altfel, cel puţin trei înregistrări ale faptelor din timpul existenţei terestre, "filmate" prin intermediul steluţelor ce formează banda de lumină ce înconjoară capul, în care omul se vede pe sine din diferite poziţii. Pentru oamenii recalcitranţi sau nemulţumiţi de anumite decizii karmice sunt aduşi Îngerii Păzitori, cei care, de-a lungul vieţii au lucrat în folosul omului, povăţuindu-l cum era mai bine. Uneori, oamenii supuşi judecăţii, mai ales cei care nu şi-au rezolvat anumite probleme karmice şi au săvârşit greşeli care le-au afectat aura, se revoltă şi-i sfidează pe Bătrâni. De regulă, în cazul unor astfel de probleme delicate - care nu sunt chiar atât de rare precum s-ar crede -, Îngerii Păzitori se arată extrem de dezamăgiţi şi de afectaţi şi îşi asumă, ei înşişi, vina pentru tot ce s-a întâmplat. Unul din Îngerii Păzitori explica o astfel de situaţie în felul următor: "Supărarea şi împotrivirea fiului femeii nu vine de la el, ci din pricina bolilor numeroase care-i umplu sufletul şi pe care nimeni nu i le-a legat, pentru că nu s-a lăsat învăţat. Însă, cândva, se va face bine şi se va întoarce la ai săi". Şi într-adevăr, omul respectiv, care se arătase atât de supărat la judecată, este dus într-un spaţiu alb - un fel de "clinică de dezintoxicare", denumită de unii Kamaloka, iar de alţii Purgatoriu - unde se va confrunta cu propriile sale probleme şi va înţelege cum şi în ce fel se prezintă situaţia şi care este adevărul. Practic, judecata şi-o face singur fiecare om prin confruntarea faptelor proprii cu legile cosmice. Rolul acestei ceremonii este acela de a consfinţi o stare de fapt. Nu cosmosul, prin reprezentanţii săi care sunt Domnii Karmei, este cel care acordă o pedeapsă sau o recompensă, ci omul singur. Fiinţele îngereşti au doar rolul de a ajuta omul să conştientizeze anumite stări de fapt, rod al exercitării liberului arbitru. La judecată, omului i se prezintă practic o hartă - să o numim holografică - a ceea ce a fost înainte de încarnare şi ceea ce este la sfârşitul acelei încarnări. Omului i se arată ceea ce trebuia să facă pe pământ şi nu a făcut (planul ideal), i se arată harta potenţialităţilor sale şi harta realizărilor sale (planul real al vieţii). Se face diferenţa între ele, iar rezultatul este starea evolutivă după o încarnare. Apoi i se arată omului locul pe care-l merită, datorită activităţii sale ca suflet încarnat. Omul cântăreşte singur, asistat de fiinţele angelice care au sub jurisdicţia lor karma, ce beneficii sau ce prejudicii a provocat în existenţa pe care a încheiat-o.  În funcţie de acumularea de moralitate reflectată la nivelul corpului duh, omul merge pe nivelul corespunzător, potrivit unei legi fundamentale a cosmosului spiritual: ordonarea după culoarea specifică. Unii oameni merg în iad, alţii merg pe diferite niveluri ale lumii astrale, în funcţie de culoarea corpului duh.