Odiseea spiritului

 La inceputul anului 1805, in orasul Iena din Germania, aparea o carte scrisa de  un obscur profesor de filosofie. Cartea se numea Fenomenologia spiritului, iar autorul ei era Georg Wilhelm Friedrich Hegel. Dupa aproape doua sute de ani de la publicarea ei, Fenomenologia spiritului ramane unul din pilonii de baza ai filosofiei universale. Impartirea cartii este graitoare: Hegel a incercat sa surprinda evolutia constiintei omenesti si autodezvaluirea omului ca Eu si constiinta de sine atat din punct de vedere individual, cat si colectiv, istoric. Fenomenologie, pentru Hegel, inseamna teoria formelor de aparitie ale cunoasterii si ale evolutiei omului. Evolutia spiritului care se descopera pe sine ca spirit are, in opinia lui Hegel, mai multe etape: etapa constiintei simple, etapa constiintei de sine, etapa intelectului, etapa ratiunii, etapa spiritului care se descopera pe sine, etapa spiritului religios, etapa spiritului care atinge cunoasterea absoluta. Plecand de la constiinta simpla - care cuprinde atat senzatia, cat si perceptia - la constiinta de sine, cea in care omul se descopera pe sine ca Eu, Hegel urmeaza traseul individual si colectiv - cel colectiv este exemplificat prin personalitati istorice - al evolutiei fiintei umane. De la nivelul intelectului, fiinta umana trece in etapa ratiunii, apoi in etapa spiritului care se dezvaluie pe sine. In etapa spiritului, fiinta umana se cunoaste pe sine in trei ipostaze: ca spirit adevarat in actiunea etica, ca spirit instrainat de sine in cultura, ca spirit cert de el insusi in moralitate. Ulterior, pentru a se intelege pe sine, in etapa spiritului religios, fiinta umana parcurge treptele devenirii religioase in ceea ce Hegel denumea religia naturala, care cuprinde vechile forme religioase ale umanitatii, in religia artei si in religia revelata, crestinismul. In final, cunoasterea absoluta reprezinta punctul terminus a odiseei spiritului; sau pentru a folosi expresia lui Hegel, a fenomenologiei spiritului. Desigur, nu se poate face analiza unei carti de o asemenea amploare doar in cateva randuri. La fel ca multe alte comori ale spatiului cultural occidental, Fenomenologia spiritului este o carte uitata, iar in epoca actuala oamenii nu mai au rabdarea necesara pentru a se apleca asupra marilor comori ale intelepciunii. Referindu-se la aceasta mare carte, filosoful roman Constantin Noica afirma urmatoarele: "Fenomenologia (spiritului) e cartea peripetiilor adevarate din fiecare constiinta individuala. Ai vrea sa nu citesti cartea aceasta, dar ea e dintre cele care nu pot fi ignorate nepedepsit. Daca nu citesti cartea, atunci risti s-o scrii, intr-un fel, adica sa desfasori traiectoria vietii proprii de constiinta potrivit unora sau altora din capitolele ei. Si riscul cel mai mare e de-a o scrie prost, de a ramane blocat in cate un capitol si a te stinge acolo... Dar nu e si un risc de a o citi, sau mai ales in a-ti inchipui ca ai inteles-o ? Este unul, fireste, unul exact opus: riscul de a nu o mai scrie, inchipuindu-ti ca ai devenit atat de lucid..."     
Sa scrii despre peripetiile spiritului sau sa nu scrii ? este intrebarea pe care, impreuna cu Hegel si cu Constantin Noica, ne-o punem si noi. Au devenit oamenii de azi atat de lucizi incat nu mai doresc sa se aplece asupra cartii lui Hegel ? Sau asupra altor carti ce dezvaluie - unele filosofic si incifrat, altele direct - etapele prin care trece spiritul si constiinta omului atat la nivel individual, cat si la nivel colectiv ? Ori au devenit atat de comozi, incat s-au  poticnit intr-una  dintre etapele fenomenologiei constiintei descrise de Hegel, si nu mai vor sa iasa de acolo? Indiferent de raspuns, este totusi uimitoare analogia perfecta intre ceea ce marele filosof german - care nu cunostea nimic despre aura sau despre chakre - definea a fi "fenomenologia spiritului" si ceea ce, in urma experientelor extrasenzoriale ale lui Eugen, am definit in cartea de fata drept paradigma evolutiei umane. Caci, ce altceva reprezinta urcarea energiei de viata prin nadisuri, de-a lungul celor sapte chakre dupa principiul termometrului evolutiv - fiecare chakra corespunzand unei clase evolutive - decat o fenomenologie a spiritului si, implicit, o scriere, de catre fiecare om, a Marii Carti a Evolutiei.  Ce altceva reprezinta prima treapta evolutiva - care corespunde "omului rosu", adica culorii rosii a corpului duh si urcarii energiei de viata pana la chakra manipura - decat "omul senzatiilor" descris de Hegel ?  Ce altceva reprezinta a doua treapta evolutiva decat culoarea portocalie a corpului duh, descris atat de bine de Hegel ca om al perceptiei ?  Ce altceva reprezinta a treia treapta a scarii evolutiva - definita prin culoarea galbena a corpului duh si activarea chakrei manipura, prin urcarea corespunzatoare a energiei de viata, echivalenta formarii corpului mental inferior - decat omul intelectului despre care amintea Hegel ?  Ce altceva reprezinta a patra treapta evolutiva - definita prin culoarea aurie a corpului duh, activarea chakrei anahata situata pe Sushumna si formarea corpului mental superior - decat omul ratiunii descris de Hegel ? Ce altceva reprezinta a cincea treapta evolutiva - definita prin culoarea albastra a corpului duh, activarea plenara a chakrei vishuddi si formarea corpului spiritual - decat etapa omului religios descris de Hegel ? Ce altceva reprezinta a sasea treapta evolutiva - definita prin culoarea violeta a corpului duh si centrarea in ajna chakra - decat ceea ce definea Hegel a fi omul spiritual, spiritul care se regaseste pe sine drept spirit ? Ce altceva reprezinta activarea chakrei inimii, Shainiah, decat ultima treapta a evolutiei, definita de marele filozof german drept etapa spiritului care atinge cunoasterea absoluta.     
Din pacate, Fenomenologia spiritului, la fel ca si multe alte perle ale gandirii, a fost demult uitata; perlele vremurilor de odinioara nu mai sunt astazi cercetate decat ca simple curiozitati. La fel de uitata a fost si Apocalipsa lui Ioan, cea mai misterioasa, dar si cea mai profunda scriere inspirata crestina, in care comentatorii moderni nu mai regasesc decat amenintarea numarului fiarei si fenomenele conexe, abil exploatate in articolele unor ziare in cautare de senzational sau in filmele horror. Caci, ce altceva este descris in Apocalipsa, decat destinul spiritual al omului, infatisat ca o veritabila fenomenologie desfasurata in sapte etape evolutive, etape ce corespund deschiderii celor sapte peceti, adica a celor sapte chakre ? De 2000 de ani, parcurgerea celor sapte etape evolutive, deschiderea celor sapte peceti si scrierea de catre fiecare om a Marii Carti a Evolutiei - care corespunde fenomenologiei spiritului ce se regaseste ca spirit in cunoasterea absoluta - nu se poate realiza decat sub atenta ocrotire a lui Iisus Hristos cel Viu, care se manifesta in prezentul continuu, in Trupul de Slava, acelasi in care le-a aparut si Apostolilor, consfiintind astfel cele ce Le-a spus la scurt timp dupa Inviere (Matei 28; 19-20): "TOATA PUTEREA MI-A FOST DATA IN CER SI PE PAMANT... SI IATA, EU SUNT CU VOI, PANA LA SFARSITUL VEACULUI. AMIN".