Iisus Hristos-Dumnezeu intrupat

Vorbind despre evolutia omului si despre nivelurile evolutive umane, trebuie facuta o distinctie fundamentala. Din punct de vedere al structurii aurice, omul nu a fost totdeauna asa cum se prezinta astazi. Exista, astfel, o mare diferenta intre modul in care se prezenta fiinta umana acum 3000 de ani sau acum 2500 de ani si modul in care se prezinta astazi. In istoria spirituala a umanitatii s-au petrecut multe evenimente care au modificat atat habitatul natural al omului - Pamantul ca planeta materiala - cat si Terra aurica. Paralel cu modificarea structurii materiale a Pamantului s-a modificat si structura energetico-informationala a omului. Este bine cunoscut faptul ca in rastimpul miilor de ani ce s-au asternut peste tot ce exista in Terra aurica, structura aurica a fiintei umane a cunoscut o modificare spectaculoasa. 
In cosmos, totul este supus transformarii si devenirii. Omul, ca spirit incarnat in lumea materiala, a cunoscut o evolutie neincetata. Corpurile aurice si-au modificat structura, iar chakrele au intrat progresiv in stare de functionare. La randul sau, corpul duh a suferit un proces de "coacere alchimica", maturizandu-se necontenit - un fel de "ardere la alb" - devenind din ce in ce mai diafan si mai deschis la culoare. In afara acestor transformari lente, de durata, ale structurii aurice umane s-au produs si transformari  rapide, bruste.Este, de altfel, cunoscut si faptul ca transformarile petrecute la nivelul globului terestru - atat cele geologice, cat si cele istorice - sunt in legatura directa cu fiinta umana in ansamblu. 
Evenimentele petrecute pe scena istoriei universale reprezinta doar varful aisbergului sau interfata unor evenimente spirituale de mare amploare. Toate evenimentele istorice au modificat, intr-un fel sau altul, atat destinul imediat al oamenilor, cat si structura aurei umane. De fapt, fiecarui eveniment petrecut in lumea materiala ii corespunde un eveniment petrecut in lumea spirituala,la nivelul global al Terrei aurica.Beneficiind de constatarile rezultate in urma perceperii structurii aurei umane prin clarvedere de catre Eugen si, mai ales, beneficiind de explicatiile fiintelor din lumea eterica, se poate afirma ca cel mai important eveniment petrecut in istoria Terrei aurica, eveniment cu consecinte de mare amploare asupra destinului si asupra structurii aurice a omului, il reprezinta intruparea, acum 2000 de ani, a lui Iisus Hristos."Nu am venit sa stric Legea-spunea acum 2000 de ani Iisus Hristos-ci s-o implinesc". Si, intr-adevar, prin intruparea lui Iisus Hristos, acum 2000 de ani, Legea cea veche a primit un nou impuls, devenind Legea cea Noua. Astfel, Calea evolutiva standard a suferit un impuls decisiv. Pentru modul cartezian de a intelege lumea, Persoana lui Iisus Hristos nu are prea mare importanta in ecuatia evolutiei omului si a lumii. Pentru conceptia stiintifica moderna si pentru istoriografie, lucrurile sunt destul de clare - este ilustrativ doar faptul ca, cel mai adesea, Persoana lui Iisus Hristos este pusa in discutie doar intr-un mod ipotetic-istoric. De asemenea, pentru acei comentatori care vad peste tot extraterestri, totul este cum nu se poate mai limpede: Iisus Hristos a fost in contact cu extraterestri! Este insa surprinzator modul in care, actualmente, conceptia bazata pe stravechea filosofie orientala, intelege Persoana lui Iisus Hristos. Trebuie remarcat de la inceput faptul acest tip de conceptie nu seamana in niciun fel cu profunda conceptie a Indiei stravechi expusa in marile carti sacre: Vedele, Upanishadele, Brahmanele, ci este doar o adaptare moderna nereusita. "Spiritualismul" despre care vorbim in aceste pagini, destul de raspandit in ziua de astazi, nu este, la urma urmei, decat un materialism spiritualizat, coafat si cu o tenta de exotism oriental. Conceptia spiritualista actuala este, in fond, un hibrid rezultat din amestecul conceptiilor provenite din arealul cultural extrem oriental cu conceptia materialista.Acest tip de spiritualism este foarte usor de recunoscut; el rupe ceea ce se petrece la nivelul intim al fiintei omului, la nivelul structurii energetico-informationale a aurei, de ceea se petrece la nivel cosmic-spiritual; de asemenea, rupe ceea ce se petrece la nivel individual uman de ceea ce exista la nivelul Terrei aurica.
În acest mod, structura energetico-informationala a omului este izolata de palierele Terrei aurica sau de fiintele diriguitoare ale cosmosului si este "identificata" ca un motor de masina, care trebuie reparat atunci cand se defecteaza, pentru a putea functiona in conditii optime. Acest tip de conceptie spiritualista considera ca Iisus Hristos a existat in realitate; nu se indoieste, precum istoriografia si nici nu interpreteaza evenimentele de acum 2000 de ani doar din perspectiva ipotetic-istoriografica. Totusi, considera ca Iisus Hristos nu a fost decat un initiat printre atatia altii, un personaj istoric care a manifestat anumite puteri psiho-spirituale - siddhisuri -cu ajutorul carora a realizat minuni. Printre atatea minuni realizate de-a lungul timpului, cele realizate de Iisus Hristos nu sunt, pentru acest tip de conceptie, mai importante sau mai grandioase decat cele ale unor mistici hindusi sau tibetani, precum Milarepa sau Sai Baba. Pentru acest tip de conceptie spiritualista, Iisus Hristos nu a fost decat un initiat printre multi altii, iar un initiat veritabil se putea desavarsi fie in Egipt, patria initierilor in antichitate, fie in India. Acesta este motivul pentru care acest tip de conceptie gaseste ca este mai important sa demonstreze, de exemplu, faptul ca Iisus Hristos a fost initiat in Marea Piramida de la Gizeh ori ca a calatorit in India, decat sa se ocupe de Persoana Sa. In general, acest tip de conceptie spiritualista pune un accent mai mare asupra minunilor lui Iisus Hristos, luate separat si scoase din context, decat asupra existentei Sale in lumea materiala, descrisa de Noul Testament. Considera, de asemenea, ca este mai important de cercetat ce a facut Iisus Hristos pana la varsta de 30 de ani, cand a avut loc Botezul in Iordan, decat dupa aceea; apreciaza ca ceea ce a facut Iisus Hristos in ultimii ani ai existentei Sale in trup material este prea bine cunoscut din marturiile evanghelistilor pentru a mai constitui un mister. In acest context, vechile scrieri ale crestinismului sunt din start ocolite, ca si cum n-ar exista, iar atunci cand sunt luate in calcul, sunt interpretate in mod "original", cu scopul declarat de a fi epurate de "zgura" ce s-a asternut asupra lor. Fara nici o indoiala, conceptia orientala are o mare profunzime, dar se uita mult prea usor faptul ca temelia acestei profunde conceptii a fost pusa inaintea nasterii in lumea materiala a lui Iisus Hristos. 
In esenta sa, spiritualitatea orientala este diferita de cea occidentala actuala, pentru simplul fapt ca se adresa altor vremuri si altor tipologii umane. Intre timp, vremurile s-au schimbat; la randul lor, oamenii - care traiesc aceste vremuri - s-au schimbat. In aceasta situatie, este lesne de remarcat pentru orice om, care nu functioneaza doar pe baza unor idei preconcepute, ca tipul de om oriental este diferit structural de tipul occidental, iar incercarea unor occidentali sau chiar a unor orientali contemporani de a semana modelului stravechi este nepotrivita. Cercetarea structurii aurice a omului, observarea lumii eterice, dar mai ales explicatiile primite de catre Eugen in lumea eterica, arunca o alta lumina asupra Persoanei lui Iisus Hristos si asupra evenimentelor petrecute acum 2000 de ani in Galileea. Pe baza tuturor acestor informatii preluate, cum se spune, la prima mana, se poate schita o conceptie unitara, adaptata modului actual de intelegere. Ceea ce este cu adevarat inedit, este faptul ca informatiile obtinute de Eugen confirma, in mod independent, continutul ideatic al vechilor scrieri sacre crestine, dupa cum confirma si continutul vechilor scrieri sacre indiene. Ambele conceptii - conceptia crestina si conceptia orientala straveche - reflecta in mod obiectiv ceea ce poate remarca Eugen prin clarvedere. 
Exista insa o diferenta: cele doua conceptii, ce pot parea ireconciliabile, se refera la perioade diferite si la etape distincte ale evolutiei omului si lumii. Prima concluzie ce rezulta din investigarea lumii eterice sau din explicatiile fiintelor de acolo este ca Iisus Hristos nu a fost un initiat sau un profet oarecare, care să fie comparat cu vechii initiati,precum Moise, Enoch, Apollonius din Tyana, Zarathustra sau Budhha.Toti marii initiati ai lumii, de la Enoch la Moise, de la Zarathustra la Budhha au fost oameni care, in virtutea principiului palingeneziei cosmice, s-au incarnat in lumea materiala la fel ca orice spirit omenesc. Iisus Hristos nu este insa un om care sa fi parcurs circuitul evolutiv obligatoriu, care presupune evolutia de-a lungul existentelor succesive, precum toti marii initiati ai lumii. Iisus Hristos nu a avut nevoie sa parcurga etapele evolutiei umane in trup omenesc, precum au facut marii initiati ai umanitatii, iar scopul incarnarii Sale in lumea materiala, in trup omenesc, a fost altul. Spre deosebire de toti maestrii spirituali, Iisus Hristos este Dumnezeu intrupat si nu om indumnezeit (sau iluminat) precum Moise, Enoch, Zarathustra sau Buddha. 
Iisus Hristos este Unicul Fiu al lui Dumnezeu care s-a incarnat o singura data in lumea materiala, acum 2000 de ani.
Desigur, cercetatorii spiritualisti moderni pot reprosa ca acest mod de interpretare ar putea avea un viciu de fond, afirmand bunaoara ca toti oamenii sunt copiii lui Dumnezeu si ca toti oamenii poseda un spirit izvorat din Fiinta de lumina a lui Dumnezeu. Acest repros se bazeaza insa pe o mare neintelegere a faptelor si evenimentelor de natura spirituala. Desigur, omul poseda un spirit de natura divina; spiritul omului a fost creat de catre Dumnezeu la inceputuri; in concluzie, toti oamenii sunt copiii lui Dumnezeu. Totusi, oamenii pot fi considerati doar potential in acest mod. Doar spiritul omului este de natura divina - deci este creat direct de Dumnezeu - nu si celelalte componente ale fiintei umane. Spiritul omului, cel putin pana in acest moment evolutiv, doarme. Omul este un spirit doar virtual si nu efectiv. Evolutia nu inseamna altceva decat reintoarcerea omului la Sursa prima care este Dumnezeu. Identitatea Atman-Brahman, conceptie de baza a filosofiilor orientale, adica identitatea de esenta dintre spiritul omului si Spiritul Universului este, intr-adevar, o realitate incontestabila, dar, deocamdata, este doar virtuala. Omul nu este un spirit care se manifesta in lumea materiala cum s-a spus de atatea ori, ci este un trup fizic purtator al unui element, care este spiritul, despre care nu cunoaste absolut nimic. Pana ce omul va putea deveni un spirit in adevaratul sens al cuvantului - un spirit constient de sine - mai este cale lunga. Probabil ca multe stele se vor stinge pana cand omul va deveni constient ca este un spirit identic cu Spiritul universului si sa afirme, precum vechii rishii ai Indiei: Acela esti tu. 
In actualul stadiu al evolutiei in lumea materiala, omul nu este constient decat de planul material si de trupul sau, iar in lumea de dincolo este constient doar de palierul pe care, potrivit naturii sale vibratorii, il poate percepe. In actualul stadiu, oamenii manifestati fie in trup fizic, fie in corp duh nu sunt decat fii ai femeii, iar nu Fii ai lui Dumnezeu. Intre cele doua trepte evolutive mai este intercalata o a treia, treapta de Fiu al Omului, pe care oamenii actuali inca nu au atins-o si, deocamdata, poate doar o viseaza. Daca omul nu a atins nici macar treapta ontologica de Om, daca nu a devenit nici macar un Fiu al Omului, cum poate sa fie, dintr-o data, Fiu al lui Dumnezeu ? Fara nici o indoiala, in decursul procesului evolutiv, omul va putea parcurge drumul de la starea de fiu al femeii la treapta de Fiu al Omului, pentru ca, in final sa se reintoarca la Sursa Prima: Dumnezeu. Dar pana atunci mai este inca mult. 
Iisus Hristos este insa cu totul altceva. Prin insasi natura Sa, Iisus Hristos este esenta din esenta lui Dumnezeu, Fiinta din Fiinta Sa. Tatal, Fiul si Sfantul Duh formeaza o unitate nedespartibila, desi se manifesta prin Trei Persoane (aceasta identitate a celor Trei Persoane Divine este numita perihoreza). Lumina din Lumina, Fiinta din Fiinta Tatalui, Iisus Hristos S-a nascut "mai inainte de toti vecii", inca din vremea in care Cosmosul, Ingerii, Arhanghelii, Serafimii, Heruvimii sau Oamenii nu erau creati. Din acest punct de vedere, Iisus Hristos este Unicul Fiu al lui Dumnezeu, "nascut, nu facut". Daca omul, ca spirit, este o scanteie din Dumnezeu care s-a intrupat printr-un proces de coborare, iar profetii, maestrii spiritului sau marii initiati ai lumii sunt oameni care au incercat sa refaca traseul invers, urcand de la om la Dumnezeu, Iisus Hristos este Dumnezeu coborat in mijlocul oamenilor, in lumea materiala, pentru a-i scoate dintr-un mare impas si pentru a-i readuce la demnitatea initiala, aceea de spirite.     
Spiritualismul actual mai face inca o confuzie de mari proportii, afirmand adesea, nici mai mult nici mai putin, ca "Hristos este adevaratul Lucifer". Aceasta confuzie este bazata pe interpretarea eronata a unui fragment din Biblie; baza de plecare a acestei confuzii destul de raspandite este denumirea acordata lui Lucifer in textul biblic: Lux, stralucitorul Fiu al diminetii. Se stie foarte bine, iar textul biblic confirma aceasta, ca, inainte de cadere, Lucifer a fost un inalt Heruvim, supranumit Purtatorul de Lumina, adica Lux. In acest context, spiritualismul actual afirma despre Iisus Hristos ca este, la randul sau, un Purtator de Lumina, uitand totusi aspectul fundamental: Iisus Hristos nu este un Purtator de Lumina, ci este insusi Izvorul de Lumina, ceea ce nu este acelasi lucru. Diferenta dintre Purtatorul de Lumina si Izvorul de Lumina este ca de la cer la pamant, sau de la Rai la Iad. Dumnezeu este singura fiinta din care izvoraste Lumina. De aceea, in lumea eterica, Dumnezeu este, uneori numit Izvorul de Lumina. 
Fiinta din Fiinta lui Dumnezeu, Iisus Hristos este, la randul Sau, Izvorul de Lumina - este Cel din care izvoraste Lumina. Heruvimii, Serafimii, Tronurile, Arhanghelii, Ingerii etc sunt doar Purtatori de Lumina, care reflecta Lumina primita de la Dumnezeu. Nici una dintre aceste inalte fiinte cosmice nu poate emana Lumina cu de la sine putere. Treimea formata din cele trei Persoane nedespartibile - Dumnezeu, Iisus Hristos si Duhul Sfant - este Izvorul de Lumina nepieritor, datorita caruia exista cosmosul si toate fiintele: Heruvimi, Arhangheli, Ingeri, Oameni, Spirite ale naturii. Totusi, complexitatea Persoanei Iisus Hristos, depaseste cu mult intelegerea omeneasca limitata. De aceea, trebuie remarcat cu multa luciditate faptul ca multe aspecte legate de Persoana Iisus Hristos, depasesc in amploare si complexitate tot ce poate concepe un om. Asa cum firul de nisip nu poate face nici un fel de apreciere asupra plajei din care face parte, asa cum picatura de apa nu poate face nici o apreciere asupra oceanului, tot astfel oamenii nu pot sa conceapa amploarea si complexitatea fara seaman a celei mai inalte fiinte spirituale care s-a incarnat vreodata in trup material.     
A vorbi despre Persoana divina a lui Iisus Hristos implica si un mare risc. Mintea omeneasca - intelectul sau ratiunea schimbatoare, inconsecventa si limitata, poate gresi foarte lesne. Este, intr-adevar, un risc foarte mare de a scrie gresit despre Iisus Hristos, dar poate ca este un risc si mai mare a nu scrie deloc sau de a-L ocoli - asa cum se face, de cele mai multe ori, astazi. Din pacate, in afara exegezei care se ocupa in special cu datele istorice - ca si cum numai prin datele istorice poti intelege esenta unui fenomen - Persoana lui Iisus Hristos este mereu pusa la timpul trecut si privita doar din aceasta perspectiva. Din punctul de vedere raspandit in ziua de astazi, Persoana lui Iisus Hristos este privita eminamente istoric. Totusi, departe de a apartine trecutului, Iisus Hristos apartine prezentului si, mai cu seama, viitorului.
Punctul de vedere al unui clarvazator cu privire la Iisus Hristos, la fel ca si punctul de vedere al unui mistic, nu are nimic in comun cu punctul de vedere al unui istoriograf. Daca istoriograful consemneaza ramasitele pamantesti ale trecutului - documente arheologice, scrieri vechi etc - clarvazatorul si misticul traiesc in prezentul continuu, constientizand o particica din Prezenta Fiintei Hristice. Interesant de remarcat este insa faptul ca omul obisnuit este la fel de aproape ca si misticul sau ca si clarvazatorul de Iisus Hristos, atunci cand se roaga sau atunci cand ii cere sprijinul. Pentru omul care-i cere sprijinul, Iisus Hristos nu apartine doar trecutului ca pentru istoriograf. Pentru omul care, intr-un moment de cumpana, ii cere sprijinul, Iisus Hristos este alaturi, aici si acum. Nu in trecut, nu in viitor, nu aflat intr-o nava spatiala, nu aflat undeva departe, deasupra norilor, ci foarte aproape: alaturi.Pentru oamenii obisnuiti, Iisus Hristos este aici si acum, este o Prezenta continua si, ca de obicei, forul interior al oamenilor nu greseste niciodata.