Vechimea structurilor aurice

Pentru Eugen, fiecare dintre elementele constitutive ale fiintei umane, de la spirit la ultimul strat al aurei, are o anumita vechime. Aceasta vechime poate fi detectata prin intermediul simtului vechimii. La fel cum o gospodina, atunci cand merge la piata simte prin perceptia comuna daca o leguma este veche sau proaspata, tot astfel Eugen poate percepe, prin intermediul simtului vechimii, daca un element constitutiv al fiintei omenesti este mai vechi sau mai recent. Astfel, vechimea cea mai mare o are spiritul, care este cel mai vechi element constitutiv al fiintei umane. Spiritul, care este situat in centrul pieptului si care se poate vedea prin cea de-a doua vedere ca o sfera stralucitoare de marimea unei mingi de ping-pong, pare sa aiba o vechime incomensurabila. Urmatorul corp, invelisul spiritului - care inveleste spiritul ca o membrana - are o vechime aproape identica. Corpul cauzal si corpul duh, par a fi mai recente. Atat corpul cauzal, cat si corpul duh s-au format in momentul in care omul s-a incarnat pentru prima oara pe Pamant,in timp ce spiritul, care reprezinta reflectarea lui Dumnezeu in om, s-a format "in vesnicie". Sufletul este cel mai recent dintre elementele constitutive ale omului, formandu-se in momentul nasterii materiale. In schimb, desi pare paradoxal, corpurile aurice au o vechime mult mai mare. Aceasta se datoreaza faptului ca, ceea ce Eugen percepe prin simtul vechimii nu se refera la corpurile aurice din existenta prezenta, ci la vechimea esentei acestora. Ceea ce este cu adevarat surprinzator este insa vechimea corpului fizic, care, nu-i asa, ar trebui sa aiba vechimea cea mai mica cu putinta, el formandu-se in momentul nasterii. Este mai mult decat o simpla curiozitate faptul ca, prin cea de-a doua vedere, Eugen poate remarca faptul ca vechimea corpului fizic este foarte mare. Totusi, atunci cand se fac referiri la corpul material, trebuie avute in vedere cateva elemente greu de digerat prin logica obisnuita. 
Perceput prin intermediul simturilor eterice - vederea eterica, mirosul eteric, auzul eteric si, mai ales, simtul vechimii - un corp material nu are varsta pe care i-ar conferi-o data nasterii, sa spunem patruzeci sau cincizeci de ani, ci este cu mult mai vechi. Prin simtul vechimii nu se percepe vechimea limitata la o singura existenta trupeasca, ci ceva ce transcende toate incarnarile unei fiinte umane, incepand de la prima sa incarnare in trup material. Este ca si cum omul ar poseda acelasi trup, incepand de la prima sa incarnare in lumea materiala. Trupul material actual este urmasul tuturor trupurilor pe care le-a avut omul in toate incarnarile, iar prin simtul vechimii se percepe tocmai aceasta vechime imensa. Este ca si cum un om moare intr-o existenta, pentru ca in viitoarea existenta sa reia chintesenta aceluiasi trup. Trupeste, copilul de astazi este rezultanta fizica a batranului care a murit, sa spunem, acum cinci sute de ani. In consecinta, vechimea trupului material pe care un om il are in existenta actuala este data de vechimea tuturor trupurilor pe care acel om le-a avut incepand cu prima incarnare. Dupa cate se pare, numai in momentul nasterii si in momentul mortii omul poate deveni constient de acest fapt. In momentul nasterii, la fel ca si in momentul mortii, omul se intalneste, pentru o fractiune de secunda, cu sine insusi, cunoscandu-si toate intruparile si mortile anterioare. Acest flash este insa atat de scurt, incat omul nu poate constientiza clar momentul respectiv. Este interesant si cazul oamenilor care, in ultima existenta, au suferit morti violente, in special cei care au fost asasinati. In aceste cazuri, care nu sunt nici foarte rare, dar nici foarte dese, in momentul reintruparii, omul percepe printr-un flash cognitiv foarte intens toata istoria planetei Pamant, pastrata in depozitul psiho-informational - memoria akashica - a Spiritului Pamantului. Printr-o moarte anterioara violenta, in care sangele s-a scurs pe pamant, omul se leaga intr-un fel tainic de Spiritul Pamantului, iar la urmatoarea incarnare in trup fizic se conecteaza spontan la memoria akashica planetara. Astfel, in momentul urmatoarei nasteri fizice, omul retraieste fulgerator toate evenimentele trecutului globului terestru in care a curs sange de om, imprimate in memoria Spiritului Pamantului:crime, razboaie, mari cataclisme etc. Iar daca, in secunda mortii, are activat corpul haric al plaselor mesianice - care constituie motorul formarii, in lumea pamanteasca, a comunitatii (Bisericii) lui Iisus Hristos, ca o consecinta directa a evenimentelor petrecute acum 2000 de ani - omul poate percepe mult mai mult... Pe de alta parte, perceptia stricta a vechimii structurii moleculare a trupului material poate releva date diferite de cele pe care, sa spunem, le releva buletinul de identitate. De exemplu, o persoana de cincizeci de ani, care nu s-a menajat si a trait intens, a avut multe experiente de viata, a invatat multe lucruri si a tras multe invataminte, poseda, pentru simtul vechimii, o varsta mult mai inaintata, sa spunem de optzeci sau nouazeci de ani. Tot astfel, este foarte posibil ca o persoana sa imbatraneasca cu treizeci de ani in cinci ani reali, calendaristici, sau sa imbatraneasca doar cu un an in zece ani calendaristici, petrecuti in liniste. Acesta este si motivul pentru care unii oameni se pot simti foarte obositi la treizeci de ani, iar altii se simt foarte tineri la optzeci de ani. In limbajul curent, oamenii spun ca "se simt batrani in interior" sau ca "se simt tineri in interior", dar aceste sentimente umane sunt legate de anumite stari aurice si de modul in care trupul material traieste evenimentele vietii. Tocmai acest "uzaj" trupesc este perceptibil prin simtul vechimii, unul dintre cele patru simturi eterice. 
La randul lor, corpurile aurice exterioare au vechimi diferite. Dar, pentru a intelege in mod corect acest aspect, trebuie sa facem un efort de imaginatie. Sa ne imaginam, deci, ca, actualmente, un om are toate corpurile aurice exterioare - emotional, astral, mental inferior, mental superior, spiritual - dezvoltate plenar. Desigur, aceste corpuri nu s-au dezvoltat in timpul unei singure existente. Asa ceva ar fi imposibil. Corpurile aurice s-au dezvoltat de-a lungul a multe mii de ani, in multe incarnari, in diferite trupuri, in diferite locuri. Sa ne imaginam, in continuare, ca acest om, care are toate structurile aurice dezvoltate plenar, a avut, in ultimii cinci mii de ani, zece existente in lumea materiala sau, cum se mai spune, zece incarnari. In primele trei existente, si-a format corpul emotional si corpul astral, in urmatoarele doua si-a format corpul mental inferior, in alte doua existente si-a format corpul mental superior, iar in ultimile doua si-a dezvoltat corpul spiritual. Daca am considera ca cele zece incarnari ale acestui individ s-au succedat ritmic la un interval de cinci sute de ani, am putea spune ca, corpul emotional si corpul astral s-au structurat in prima lor forma acum 3500 de ani, corpul mental inferior s-a structurat acum 2000 de ani, corpul mental superior s-a structurat acum 1500 de ani, iar corpul spiritual a inceput sa se dezvolte, ca germene, acum cinci sute de ani. Abia in existenta prezenta, omul respectiv a devenit capabil sa-si formeze un corp spiritual bine conturat. Astfel, daca Eugen cerceteaza aura unui om prin simtul vechimii, poate estima cand anume a inceput sa se formeze fiecare dintre structurile aurice. Totusi, prin intermdiul simtului vechimii nu se poate calcula cu certitudine, in ani, care este varsta exacta a unei structuri aurice. Estimarea in ani este doar aproximativa si reprezinta doar incercarea de a traduce stari de natura spirituala intr-un limbaj specific intelegerii actuale. Prin clarvedere si, mai ales, prin simtul vechimii, Eugen poate stabili doar cateva constante si, pe baza lor, poate aproxima vechimea structurilor ce compun aura. Calculul este deci relativ, in ecuatia dificila a acestei estimari intervenind anumite necunoscute legate de factorul timp, care, in succesiunea existentelor umane, este destul de elastic. Se poate spune insa cu destula precizie ca, in urma cu trei incarnari, a inceput sa se formeze corpul mental inferior. Sau ca, in ultimile doua existente s-a format corpul mental superior. De asemenea, se poate determina cu cat o structura aurica este mai veche decat alta. Aceasta analiza succinta evidentiaza faptul ca, in urma, sa spunem cu cinci mii de ani, umanitatea in ansamblu nu avea un corp mental inferior prea bine dezvoltat, functionand pe baza impulsurilor pe care noi le numim astazi instinctuale - ale corpului eteric, ale corpului emotional sau ale corpului astral, insuficient maturizate. 
Acesta este si motivul pentru care, in acea perioada indepartata de timp - prin anul 3000 inainte de Iisus Hristos - existau atatia satrapi, atatea crime, atatea razboie de cucerire si drame. In acea perioada de timp, viata unui om avea o valoare aproximativ egala cu a unui cal. Abia acum aproximativ 2500 de ani, deci cu cateva sute de ani inaintea nasterii Mantuitorului, a inceput sa se formeze un corp mental inferior. Din punct de vedere istoric, acest moment corespunde - iar istoriografia pare sa confirme acest fapt - cu aparitia filozofiei clasice grecesti, care reprezinta primul demers intelectual din evolutia umanitatii.Ulterior, la aproximativ cinci sute de ani dupa nasterea in lumea materiala a lui Iisus Hristos, a inceput sa se formeze corpul mental superior. Acum aproximativ o mie de ani, a inceput sa se formeze corpul spiritual. La randul sau, corpul haric al plaselor mesianice, care constituie inceputul formarii, in lumea pamanteasca, a comunitatii (Bisericii) lui Iisus Hristos, este consecinta directa a evenimentelor petrecute acum 2000 de ani. Corpul plaselor mesianice nu tine de structura aurica a omului, ci reprezinta darul lui Iisus Hristos pentru oameni. 
Pe baza acestor estimari, care au fara nici o indoiala un grad mare de incertitudine cu privire la datarea exacta in ani, se poate aproxima mersul evolutiv al intregii umanitati. Din acest punct de vedere, cercetarea prin clarvedere a lui Eugen poate sta la baza intelegerii, cel putin in linii generale, a evolutiei umanitatii. Aceasta scurta digresiune, care poate constitui temelia unui viitoare filozofii a istoriei, nu are decat rolul de a indica, in termeni generali, modul in care, de-a lungul timpului si a incarnarilor succesive, s-au format structurile aurice umane. Este foarte adevarat, unii oameni au fost mai vrednici, formandu-si aceste structuri aurice mai repede, in timp ce altii le-au format mai greu. Dar aceasta este deja o alta problema.