Punctul ideal

In interiorul sigiliilor karmice sunt dispuse, asadar, mai multe stelute. Stelutele nu sunt mai mari de o jumatate de centimetru, dar radiatia lor este ceva mai mare. Toate stelutele sunt dispuse pe doua-trei cercuri concentrice, in functie de vechimea si de nivelul evolutiv al omului. Fiecare steluta reflecta o incarnare anterioara. Cercetand o steluta prin clarvedere, doar de la cativa centimetri distanta, Eugen poate remarca cu destula dificultate - fiind vorba despre efecte de lumina si de culoare minuscule - un nucleu stralucitor de o culoare diferita de cea a stelutei. Astfel, fiecare steluta, care reflecta o singura incarnare, poseda in mijloc un nucleu stralucitor. Acest nucleu poate fi denumit punctul ideal. Punctul ideal, nucleul stralucitor din mijlocul unei stelute-incarnare reprezinta standardul calitativ cerut de legile divine pentru respectiva incarnare. Cu alte cuvinte, la nivelul nucleului stralucitor se afla inscris planul ideal arhetipal al respectivei incarnari. Daca ar respecta planul ideal arhetipal reflectat in punctul ideal, omul ar putea atinge perfectiunea intr-o singura incarnare. Din punctul ideal aflat in mijlocul fiecarei stelute-incarnare provine imboldul pe care-l resimte orice om, de a se comporta in mod corect fata de societate, familie, sot, sotie, copii, frati, surori, bunici etc. Datorita imaturitatii sufletului, toate aceste standarde comportamentale sunt puse in practica in mod eronat. In momentul in care omul nu se conformeaza standardelor divine, in jurul stelutelor apar pete inchise la culoare. Ele indica faptul ca omul s-a indepartat de standardul inscris in punctul ideal. Astfel, intre comportamentul omului si nivelul generat de punctul ideal se formeaza o diferenta de potential. Culorile emise de stelute - pe care Eugen le poate observa foarte clar din prima perspectiva - nu reprezinta altceva decat diferenta de potential dintre modul de comportare al unui om si standardul inscris in punctul ideal. Cu alte cuvinte, culorile emise de stelute indica gradul in care omul s-a departat de Legile divine si de Ordinea cosmica, inscrise in punctul ideal. Daca ar fi suficient de matur pentru a privi mereu spre standardul ideal, omul nu ar avea karma, iar stelutele n-ar mai emite decat culoarea specifica punctului ideal. Tot ce este omul, este inscris in structura sa aurica, ca intr-o harta holografica. Structura aurica umana reflecta ceea ce este omul intr-un anumit moment al existentei sale, iar diferenta de potential indica, cu precizie, deosebirea dintre ceea ce este omul in mod efectiv si ceea ce ar fi trebuit sa fie. Avand inscris standardul ideal chiar in structura sa aurica, omul nu are nevoie de nici o Judecata post-mortem, in care instantele cosmice sa judece modul sau de comportare de-a lungul unei existente. Insasi structura aurica este cea care indica cu precizie ce este omul si cat s-a departat de standardul cosmic. In acest context, Judecata care se realizeaza dupa moarte are un alt scop. De altfel, in momentul in care o fiinta angelica se apropie de un om - fie incarnat, fie decorporat - primul lucru la care priveste este sigiliul karmic, mai precis diferenta de potential formata intre punctul ideal si culorile emise de ultima steluta -cea a incarnarii prezente pentru cei incarnati ori cea a ultimei incarnari pentru cei decorporati. La randul lor, Ingerii Veghetori numesc punctul ideal prin formula "calitatile fiului femeii desavarsit in fiecare suflare, gand si fapta, in fata lui Dumnezeu, a familiei si a fratilor sai mari sau mici, ori deopotriva cu el, pana in ziua in care va putea sta drept in fata Lui si va putea rezista Puterii Lui mari".