Steluta dintai

In interiorul unui sigiliu karmic, in mijlocul tuturor stelutelor dispuse pe cercurile concentrice, ca punct de pornire, se afla o steluta mai mare si mai stralucitoare decat celelalte. Aceasta este steluta dintai. In mod logic, steluta dintai ar fi trebuit sa indice prima incarnare a omului pe pamant; datorita unor evenimente trecute, ea nu reflecta prima incarnare a omului, ci o rezultanta evolutiva. Astfel, dupa informatiile obtinute in lumea eterica, steluta dintai indica stadiul evolutiv atins de om inainte de un eveniment dramatic, petrecut cu mult timp in urma: marele potop. Privind in trecut, apare evident ca istoria pamantului si, implicit, a umanitatii s-a desfasurat in cicluri temporale. Ciclurile temporale mai mari contin, la randul lor, cicluri mai mici, totul desfasurandu-se in cadrul unui proces in care perioadele de manifestare se impletesc cu perioade de catastrofa si de nemanifestare. Dupa cum mentioneaza spiritele naturii, de-a lungul timpului s-au produs mai multe evenimente catastrofale, numite in lumea eterica prin termenul de stergeri, iar in lumea noastra potopuri. Este bine de stiut si faptul ca, pana in momentul de fata, pe pamant s-au succedat patru mari generatii de oameni - denumite uneori, destul de impropriu, rase. Cel mai amplu si dramatic eveniment catastrofal a avut loc, candva, intr-un trecut foarte indepartat. Acest eveniment este denumit de fiintele lumii eterice marea stergere. Inainte de marea stergere, Pamantul era populat de oamenii primelor trei generatii. Mare parte din generatia a patra, actuala generatie de oameni, a aparut dupa acest eveniment. In acele vremuri, vechea civilizatie umana o luase pe cai gresite, ceea ce a atras dupa sine un potop de proportii. Umanitatea care a existat inainte de marea stergere era formata din indivizi extrem de puternici, care atinsesera puteri inimaginabile pentru omul modern. Fata de ele, siddhisurile - puterile magice - descrise de vechile carti indiene, sunt doar palide umbre. Sidhhisurile cucerite de superoamenii de odinioara permiteau, bunaoara, folosirea unor forte psiho-mentale capabile de a distruge prin forta gandului o padure sau un sat, de a comanda elementelor naturii, de a asupri mase mari de oameni prin forta privirii, de a levita sau de a voiaja in trup fizic, oriunde, cu mare viteza. Desigur, nu toti oamenii atinsesera un asemenea nivel evolutiv, dar ne putem imagina ca erau suficienti cateva zeci sau sute. In acele timpuri, datorita configuratiei generale a structurii aurice umane, era posibil ca, in numai cateva intrupari in lumea materiala, oamenii sa atinga un nivel evolutiv foarte inalt, care sa le permita cucerirea siddhisurilor. Desi erau extrem de puternici, superoamenii de atunci se rupsesera de Dumnezeu, astfel incat nu mai exista nici un control asupra a ceea ce faceau. Multi dintre ei se aliasera cu fiintele luciferice, care jubilau, fericite ca venise timpul pentru a controla evolutia umanitatii si, in final, pentru a o distruge. Omul poate face ce doreste si nimeni, in virtutea respectarii liberului arbitru, nu il poate influenta cu nimic. Cat timp omul nu faptuieste in mod efectiv ceva rau, nimeni nu poate lua nici o masura impotriva sa. Omul mai intai faptuieste potrivit liberului sau arbitru si abia dupa aceea suporta consecintele faptelor sale. 
La nivelul cosmic nu exista procese de intentie, ci doar procese ale actiunilor concrete. In esenta, omul este liber sa faca ceea ce doreste, dar abia dupa ce isi materializeaza intentiile, cosmosul si structurile sale reactioneaza intr-un mod adecvat. Cauza tuturor evenimentelor catastrofale ramane, asadar, omul si modul sau de comportare. Se stie foarte bine faptul ca puterea, in absenta lui Dumnezeu, duce la autodistrugere, iar "realizarile" fiintelor umane superperformante dusesera umanitatea spre pragul disparitiei totale. Inaintea marii stergeri a avut loc un razboi al superoamenilor aliati cu fiintele luciferice, impotriva fiintelor angelice. Fiintele luciferice, precum si oamenii care au colaborat cu ele, au fost infrante. Imediat dupa marele razboi, s-a produs marea stergere. Modul aberant in care se comportau cea mai mare parte dintre oameni demonstreaza cu prisosinta faptul ca, in cazul in care nu ar fi avut loc marea stergere, umanitatea s-ar fi autoeliminat singura din circuitul evolutiv - ceea ce doreau, de fapt, fiintele luciferice. Dupa cum se afirma in lumea eterica, marea stergere a afectat atat mediul planetei materiale, cat si Terra Aurica (Terra Aurica este ansamblul planurilor cosmice ce invaluie concentric Pamantul material). Teribilul eveniment a pus capat existentei oamenilor de pe suprafata planetei; mai mult decat atat, a insemnat si retragerea efectiva a oamenilor din circuitul evolutiei. In decursul marii stergeri a avut loc retragerea energiei vitale a Duhului Sfant - Cel care confera Viata a tot ce exista, al treilea aspect al Sfintei Treimi. Retragerea energiei vitale a provocat disparitia oricarei forme de viata si a facut ca Pamantul, ca planeta materiala, sa semene cu solul lunar sau cu solul martian. Totodata, toate fiintele umane - spiritele umane invelite in corp duh - au fost retrase din circuitul evolutiv si duse, undeva, in afara sau, poate, chiar in interiorul Terrei Aurica, intr-un loc izolat. Lumea de dincolo - Casa Tatalui ceresc - a devenit goala nu numai metaforic. Oamenilor li s-a retras corpul duh si au ramas "stele", adica spirite, precum erau candva, intr-un trecut indepartat, inaintea formarii lumii materiale. 
Dupa cum se stie, vechile mituri ale umanitatii, la fel ca si cercetarile intreprinse de maestrii spiritului, amintesc in felul lor specific faptul ca, in trecutul umanitatii, au avut loc mai multe "potopuri". Totusi, marea stergere nu trebuie confundata cu potopul descris de Vechiul Testament - potopul lui Noe - care a fost doar ultimul diluviu. In decursul marii stergeri s-au derulat evenimente planetare de o amploare mult mai mare si de o natura diferita fata de cele rezultate in urma inundatiilor devastatoare descrise de Biblie. Dupa marea stergere, adevarata noapte a evolutiei umanitatii - cea mai inspaimantatoare noapte pe care a parcurs-o umanitatea de la aparitia sa - a reinceput repopularea Terrei Aurica; mai intai a "cerului", adica a lumii de dincolo, apoi a lumii materiale. 
Dupa ce oamenii au fost retrasi din circuitul evolutiv, iar soarta umanitatii a fost pusa in cumpana - caci multi se intrebau atunci daca umanitatea va mai fi lasata sa-si continuie traiectul evolutiv - numai bunatatea lui Dumnezeu a deschis calea unui alt ciclu evolutiv. Printr-o alchimie divina, viata a revenit in Terra Aurica, iar Pamantul, ca planeta materiala, a revenit la viata sub actiunea Duhului Sfant. Totusi, chiar inainte de marea stergere, s-au incarnat multi oameni care acum fac parte din a patra generatie. Marea majoritate a oamenilor care au, astazi, corpul duh de culoare galbena si aurie, s-au incarnat de cel putin cinci-sase ori inainte de marea stergere. Incarnandu-se de mai multe ori inainte de marea stergere - in ciclului evolutiv anterior - oamenii celei de-a patra generatii au dobandit treptat experiente de viata. In acea perioada de timp existau alte standarde evolutive; oamenii erau structurati auric intr-un alt mod, iar procesul evolutiv se desfasura sensibil diferit fata de modul in care se desfasoara astazi. Nici unul dintre oamenii generatiei a patra nu pare sa fi atins inainte de marea stergere un nivel evolutiv prea inalt. Totusi, in ciclul actual, pornind de la nivelul de atunci al corpului duh, oamenii din a patra generatie, care s-au incarnat de cateva ori inainte de marea stergere, sunt cel putin cu o treapta mai sus decat cei care s-au incarnat pentru prima oara dupa acest eveniment dramatic. Oamenii care au astazi corpul duh de culoare aurie sau albastra au steluta dintai mult mai stralucitoare decat cei care au corpul duh portocaliu sau galben, ceea ce inseamna ca experientele lor de viata sunt mult mai bogate, iar vechimea lor este mai mare. Aceasta categorie de oameni s-a incarnat de mai multe ori inainte de marea stergere, iar caracteristicile - culoare, luminozitate, sunet si miros - stelutei dintai indica cu precizie acest fapt. Steluta dintai este, asadar, rezultanta evolutiva a ciclului evolutiv anterior, pastrata in memoria spirituala a omului, iar nu inceputul evolutiei omului in lumea materiala. Esenta manifestarii omului in ciclul anterior ramane imprimata in culoarea, mirosul si sunetul emise de steluta dintai; in consecinta, toate aceste caracteristici indica nivelul evolutiv de la care a plecat omul in noul ciclu evolutiv si, implicit, nivelul evolutiv atins inainte de marea stergere. Steluta dintai are, la fiecare om, o anumita culoare, o anumita intensitate luminoasa, un anumit sunet si un anumit miros, in functie de cele trei standarde karmice: legile divine, legile familiei, relatiile cu semenii. De exemplu, un om poate avea, in ceea ce priveste steluta dintai, la nivelul sigiliului legilor divine, culoarea galben, la nivelul sigiliului relatiilor sociale culoarea rosie, iar la nivelul sigiliului legilor familiei culoarea maron. Sinteza tuturor culorilor nu poate fi decat culoarea portocalie a corpului duh. Culoarea portocalie indica asadar calitatea corpului duh al unui om inainte de marea stergere. Steluta dintai este, daca putem spune astfel, chintesenta corpului duh care exista inainte de marea stergere. 
Dupa marea stergere, cand viata a revenit in Terra aurica, pe pamant a aparut a patra generatie de oameni - umanitatea actuala. Primii care s-au incarnat in noile conditii, au fost, fireste, acei oameni din generatia a patra care se incarnasera de cateva ori inaintea marii stergeri. Ei au deschis drumul noului val de incarnari. O perioada de timp dupa marea stergere si dupa revenirea pamantului la viata, evolutia oamenilor s-a desfasurat in conditii optime. Oamenii - spirite invesmantate in corpuri duh - au repopulat pamantul si au urmat traseul evolutiv prevazut in Planul lui Dumnezeu. Totusi, de la un anumit moment dat, lucrurile au reinceput iarasi sa se inrautateasca. In prima etapa a perioadei ce a urmat marii stergeri, sub atenta ocrotire a Fiilor Luminii, oamenii au urmat traseul evolutiv normal. Din pacate, sub influenta fiintelor luciferice, oamenii au devenit din ce in ce mai rai si mai egoisti. 
In a doua etapa a acestei perioade, lucrurile s-au inrautatit constant. Supusi influentelor fiintelor luciferice, dar si datorita folosirii abuzive a tehnicilor de evolutie accelerata, tehnici asemanatoare cu tehnicile yoga de astazi, o parte dintre oameni au dorit sa cucereasca cat mai repede sidhhisurile, pe care insa le-au folosit in scopuri egoiste, intrand iarasi in dezacord energetic cu instantele cosmice. Astfel, noxele karmice s-au acumulat in mod galopant, iar cei mai multi oameni, in pofida puterii personale si a siddhisurilor, au devenit tot mai intunecati karmic. O buna parte a oamenilor a atins un prag al imoralitatii, dincolo de care nu se afla decat Noaptea si Haosul. Ei au intrat iarasi in disonanta energetica cu Pamantul, cu Spiritul Pamantului, cu instantele cosmice, cu Ingerii si cu Planul lui Dumnezeu. Efectele n-au intarziat sa se manifeste; ele s-au concretizat prin noi cataclisme devastatoare. 
In acest context, ultimul mare potop,potopul lui Noe, a reprezentat punctul terminus al unei epoci agitate.Nici dupa potopul lui Noe,dupa cum este cunoscut, lucrurile nu s-au imbunatatit. 
La fel ca in perioada anterioara, din ce in ce mai multi oameni s-au afundat in mlastina cailor gresite. Datorita continuei departari de Ordinea cosmica, un nou potop nimicitor era iminent. In "ceruri" s-a pus problema cu adevarat tulburatoare daca umanitatea mai poate continua procesul evolutiv. Pentru salvarea umanitatii, in acele momente de rascruce, Dumnezeu, in marea sa iubire, a luat decizia de a-l trimite pe Fiul Sau, Iisus Hristos, in lumea oamenilor, pentru ca, prin El, umanitatea sa fie ridicata iarasi din mlastina slabiciunilor si sa fie ocolita o noua Noapte. 
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu s-a incarnat in lumea oamenilor,dar oamenii nu L-au recunoscut. Mai mult decat atat, L-au rastignit pe cruce. Iar acel raspuns al Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, "Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac", a salvat din nou umanitatea. Pe termen scurt,Iisus Hristos, Dumnezeu intrupat, a salvat umanitatea de la o iminenta distrugere, rascumparand sufletele oamenilor, iar pe termen lung a creat premisele mantuirii finale.