Individualitatea

Dupa Eugen, fiinta omeneasca este formata, in afara trupului material, din mai multe elemente constitutive, dupa cum urmeaza: spiritul, invelisul spiritului, corpul cauzal al spiritului, corpul duh, corpul adamic, linia divina, sufletul, corpul eteric interior, corpul eteric exterior, corpul emotional, corpul astral, corpul mental inferior, corpul mental superior, corpul spiritual, sistemul de protectie sablon, plasele aurice, inima aurica, banda de lumina din jurul capului, corpul plaselor mesianice, noul corp eteric. Toate aceste elemente au fost descrise succint in lucrarea anterioara - Forta contra Forta. 
In cele ce urmeaza vom dezvolta descrierea elementelor principale ale structurii aurice, pornind de la elementul cel mai important, spiritul, care este situat pe cel mai profund nivel cuantic. Toate elementele structurii aurice ale fiintei umane vor fi analizate in ordinea lor fireasca, indiferent de importanta sau de caracteristicile pe care le manifesta in ansamblul general. Elementul central al fiintei umane, nucleul neperisabil, este, asadar, spiritul. 
Spiritul este vizibil in interiorul trupului omenesc in regiunea pieptului, undeva intre chakrele manipura si vishudi. Exista insa diferente sensibile de pozitionare a spiritului; unii oameni poseda spiritul situat in apropierea chakrei anahata, in timp ce alti oameni poseda spiritul in apropierea chakrei manipura. Diferenta de pozitionare a spiritului nu depaseste trei-patru centimetri, astfel incat, deocamdata, vom face abstractie de ea. Privit prin clarvedere de catre Eugen, spiritul are forma sferica a unei mingi de ping- pong, stralucitoare, care pulseaza intermitent in trei culori: rosu, alb si albastru. Aceasta structura sferica, vizibila destul de palid la omul incarnat, este nucleul imperisabil al fiintei omenesti.De la spirit se formeaza o legatura cu trupul material printr-un cordon format din lumina, ca o raza stralucitoare. Spiritul este legat de corpul material in doua puncte principale: cosul pieptului si in spate, intre omoplati. La toti oamenii, spiritul poseda aceeasi structura standard. Cu toate ca este identic la toti oamenii, spiritul prezinta anumite caracteristici, in functie de nivelul evolutiv al fiecarui om. Ceea ce difera este stralucirea si luminozitatea sa. De aceea, el prezinta culori, sunete si mirosuri diferite, in functie de nivelul evolutiv al omului respectiv intr- un cuvant, spiritul are culoarea, mirosul, luminozitatea si sunetul in functie de gradul de evolutie al omului.
Al doilea  element al fiintei umane este invelisul spiritului, o membrana cu circumferinta de marimea unei mingi de tenis de camp, care invaluie sfera spiritului. Invelisul Spiritului este format, la randul sau, din trei sfere. Fiecare dintre cele trei sfere are propria sa culoare. Cele trei sfere sunt dispuse in jurul nucleului spiritului. Spiritul si invelisul sau formeaza o unitate indestructibila.  
Al treilea element este corpul cauzal. Corpul cauzal are forma unei sfere cam de marimea unei portocale. Corpul cauzal inveleste precum o membrana spiritul si invelisul spiritului. Printre alte caracteristici, corpul cauzal are rolul de a proteja spiritul de orice agresiune din afara. De fapt, corpul cauzal este invelisul dat omului de structura Terrei aurica, drept pentru care poate fi considerat un corp spiritual "planetar". Corpul cauzal este sediul constiintei si vointei, constientei si memoriei. El poate fi considerat drept depozitul ancestral in care se strang toate experientele individului, de cand s-a incarnat pentru prima oara. Corpul cauzal este, pe drept cuvant, depozitul in care se afla stocate toate amintirile individualitatii umane, de la prima incarnare pana in prezent.
Intre cele trei corpuri - spiritul, invelisul spiritului si corpul cauzal - nu exista, in mod aparent, nici o legatura energetica, desi sunt incluse una in alta. Ele se urmeaza una pe cealalta, ca si cum ar fi situate in acelasi camp gravitational.
Intregul angrenaj seamana cu un ansamblu care are in centru o sfera care este spiritul. Spiritul este invaluit intr-o membrana protectoare - invelisul spiritului - si introdus intr-o alta sfera: corpul cauzal. Desi, par a forma un ansamblu perfect, este de la sine inteles ca fiecare dintre ele se afla pe propriul nivel cuantic, in propria sa lume si in propriul sau mediu.
Urmatorul  element al structurii energetico-informationale a fiintei umane este linia divina - o linie de energie stralucitoare, asemanatoare unei raze de lumina, care se vede foarte clar incepand de la un metru si treizeci de centimetri deasupra capului unui om si care se termina undeva sub talpile picioarelor. Linia divina trece exact prin centrul spiritului, sectionand structura fiintei umane in doua parti egale, precum canalul Sushumna la nivelul corpului eteric sau coloana vertebrala la nivelul corpului material. Linia divina arata ca o linie de culoare argintie, ce pare sa coboare de sus, patrunde prin interiorul chakrei sahasrara si iese prin muladhara. Este de presupus ca linia divina nu se termina la distanta de un metru si treizeci de centimetri deasupra capului, ci continua in infinit, dar acest aspect nu este observabil pentru a doua vedere a lui Eugen.  Linia divina poate fi considerata "firul de argint" ce leaga spiritul omului de Dumnezeu. Linia divina reprezinta legatura perena si indestructibila a omului cu Dumnezeu, proiectia Divinitatii in corpul omenesc fiind chiar spiritul. Linia divina apare clarvederii ca un tub gros de jumatate de centimetru, alcatuit din milioane de particule minuscule, de culoare rosie, galbena sau albastra, care nu se ating intre ele, dar care se aprind continuu unele de la altele, ca prin inductie. Privita de aproape, linia divina pare sa se exfolieze in mai multe ramificatii luminoase, fiecare ramificatie avand culori, sunete si mirosuri specifice.     
Din inalt, prin linia divina "curge" neincetat o energie cristalina, de forma unor fulgi luminosi, cu o culoare fara corespondent in culorile spectrului solar. Fulgii luminosi emit un miros oarecum asemanator mierii de albine. In biserici, la preotii aflati in exercitiul functiunii, aceasta energie se revarsa mult mai abundent decat la oamenii obisnuiti, precum o ninsoare formata din fulgi mari, luminosi, ce coboara printr-un tub transparent - la fel ca acele jucarii de iarna, formate din globuri de sticla in interiorul carora par sa cada fulgi grosi de zapada.  Linia divina emite culori in functie de nivelul evolutiv al oamenilor. Dupa cum se prezinta clarvederii lui Eugen, oamenii se impart in sapte clase evolutive, fiecare clasa evolutiva fiind caracterizata prin anumite particularitati de baza ale structurilor aurice. La oamenii din primele doua clase evolutive, linia divina are culoarea alba stralucitoare. La oamenii care au depasit a doua clasa evolutiva, linia divina are culoarea albastra. La cei din clasa a patra, linia divina are culoarea rosie intensa, cu sclipiri argintii. La oamenii din a cincea clasa evolutiva, linia divina are culoarea argintie.  
O alta structura aurica este vechea linie divina. Vechea linie divina este o structura aurica identica pana la un punct cu linia divina actuala. Ea pare sa fi fost in activitate candva, in trecutul indepartat. Actualmente, vechea linie divina este o reminiscenta aurica pe cale de a se sterge definitiv. Vechea linie divina apare astazi ca un tub din care lipsesc mai multe parti. Este alcatuita din mii si mii de zale minuscule, destul de putin luminoase, de forma patrata. Vechea linie divina pare sa se descompuna tot mai mult de la o existenta la alta. In trecutul umanitatii, vechea linie divina a avut rolul si functiunea identice cu actuala linie divina. In ziua de astazi, vechea linie divina nu mai emite nici un miros si nici un sunet, iar luminozitatea sa este din ce in ce mai slaba.     
Corpul duh - numit uneori perispirit (mai ales in cazul in care este vorba despre omul decorporat), adica purtator al spiritului si prima manifestare a sa -, este primul element al structurii energetico-informationale care poseda o forma umanoida. Daca primele elemente constitutive ale fiintei omenesti, spiritul, invelisul spiritului si corpul cauzal au forme sferoide - in lumea eterica, precum si in vechile scrieri, spiritele sunt numite "stele" - corpul duh este primul element care poseda forma umanoida. Corpul duh este un trup de lumina diafana. Corpul duh este acel element al fiintei omenesti care persista oarecum neschimbat atat in timpul existentelor fizice, cat si in lumea de dincolo. Acesta este motivul pentru care corpul duh poate fi considerat un element peren al fiintei umane. Evident, corpul duh este situat la un alt nivel cuantic decat corpul material sau decat corpul eteric, dar, din punct de vedere spatial, la omul incarnat, se gaseste in interiorul formei materiale si nu depaseste niciodata conturul trupului fizic.     
Corpul duh este un element al fiintei umane despre care se poate vorbi foarte mult, fara a epuiza insemnatatea sa deosebita. Despre corpul duh se poate vorbi din doua perspective distincte, oarecum independente, dar in acelasi timp interdependente. In primul rand, se poate vorbi despre corpul duh din perspectiva omului... in afara trupului, iar in al doilea rand se poate vorbi din perspectiva omului aflat in trup material. Atat inainte de nasterea in lumea materiala, cat si dupa trecerea prin Poarta mortii, corpul duh este "trupul" de lumina in care se manifesta omul. Desi inaintea nasterii in lumea materiala are dimensiuni apreciabile, inaltimea sa atingand aproximativ 2,30 metri, in momentul nasterii, corpul duh sufera o comprimare aproape de neconceput pentru o minte rationala. 
In momentul nasterii, corpul duh se comprima brusc, devenind mai mic decat trupul fatului. Treptat, de-a lungul vietii omului, corpul duh ramane permanent mai mic decat trupul material, dar continua sa se maturizeze si sa creasca o data cu corpul material. In timpul existentei intrupate, corpul duh nu depaseste limitele trupului material.  Privit prin clarvedere de catre Eugen, in timpul existentei intrupate, corpul duh se vede ca o papusa luminoasa, ca o figurina din neon, care emite o luminozitate constanta. La toti oamenii, corpul duh este unicolor, iar culoarea sa unica este in functie de nivelul evolutiv al fiecarui individ.  Daca, de-a lungul vietii omului, corpurile aurei - de exemplu, corpul eteric, corpul emotional ori corpul astral - isi modifica neincetat coloritul in functie de sentimentele si de pasiunile trecatoare, corpul duh nu isi modifica culoarea. Pe toata durata vietii unui om, corpul duh poseda aceeasi culoare, acelasi miros si acelasi sunet, in functie de nivelul evolutiv. Caracteristicile de baza ale corpului duh nu se modifica decat dupa moartea fizica, atunci cand are loc "metabolizarea" experientelor din timpul vietii. Intr-un fel, culoarea unica a corpului duh este o rezultanta vectoriala, reprezentand nivelul evolutiv acumulat in decursul palingeneziei omului prin Terra aurica, de-a lungul nenumaratelor existente incarnate, dar si de-a lungul perioadelor petrecute in lumea de dincolo. In functie de culoarea corpului duh,oamenii pot fi impartiti in sapte clase evolutive distincte. Fiecare clasa evolutiva corespunde unei anumite culori a corpului duh. Prima clasa evolutiva se caracterizeaza prin culoarea rosie, a doua prin culoarea portocalie, a treia prin culoarea galbena, a patra prin culoarea aurie, a cincea prin culoarea albastra, a sasea prin culoarea indigo, a saptea prin culoarea alb-argintie. Dupa cum se poate remarca, din punct de vedere cromatic, nivelurile evolutive umane urmeaza intrucatva - exista cateva deosebiri de nuanta, avand in vedere faptul ca si culorile transfizice sunt diferite de cele din lumea materiala - culorile spectrului solar, iar din punct de vedere sonor par a urma notele gamei muzicale, de la Do la Si.     Culoarea corpului duh este, asadar, o rezultanta vectoriala evolutiva, care reflecta calitatea energetico-informationala globala a fiintei umane. Dupa trecerea omului prin Poarta mortii, cand are loc desprinderea tuturor structurilor aurice de trupul material, corpul duh, in urma unui proces de restructurare si de reformatare, revine la dimensiunile pe care le-a posedat inaintea nasterii in lumea materiala; dupa moarte, omul redevine o fiinta de lumina, de aproximativ 2,30 metri.  
In interiorul corpului duh se afla dispuse sapte chakre principale, pe care le vom denumi chakre-atribut. Cele sapte chakre-atribut au forma sferica, fiind asemanatoare ca aspect cu spiritul omului. Aceste chakre se afla situate in aceleasi locuri in care sunt dispuse, la nivelul corpului eteric, chakrele eterice. In fond, chakrele eterice sunt doar manifestarile chakrelor-atribut. Privite de catre Eugen prin clarvedere, chakrele situate la nivelul corpului eteric sunt prelungirile chakrelor-atribut aflate la nivelul corpului duh. Chakrele-atribut au rolul de a metaboliza informatiile primite de la chakrele eterice ale corpului eteric.     
La nivelul corpului duh exista, de asemenea, trei mari pete sau sigilii karmice. Aceste pete karmice sunt vizibile la toti oamenii, in regiunea pieptului, dar ceea ce difera este structura, dimensiunea si coloratura lor. Sigiliile karmice sunt zonele de la nivelul corpului duh, in care este reflectat destinul fiecaruia, acumulat de-a lungul existentelor trecute. In timpul vietii omului, corpul duh nu este accesibil observatiei prin clarvedere, fiind acoperit de structurile aurice derivate - corpul eteric, corpul emotional, corpul astral etc. Exista totusi o mica portiune, undeva in regiunea pieptului, in care se poate observa prin clarvedere o fanta luminoasa ce dezvaluie culoarea corpului duh. Aceasta fanta prin care se poate observa corpul duh la omul incarnat este numita vizor de control. 
Dupa moarte, in lumea astrala, omul redevine un corp duh. 
Dincolo de lumea astrala exista insa o alta lume, denumita uneori lumea spiritelor - sau, pentru a folosi terminologia crestina, "Cerul"; in terminologia teosofilor este numita Devachan sau lumea mentala "rupa" {rupa: cu forma).  Pentru a patrunde in lumea spiritelor, omul are nevoie de un alt trup. Acest trup de lumina - care insa nu poate fi observat la omul incarnat, dupa cum nu poate fi observat nici macar la omul aflat pe unul din palierele lumii astrale, fiind ascuns complet de corpul duh - este corpul spiritual adamic. Lucrarile mai vechi de ocultism vorbesc adesea despre un fenomen numit "moartea astrala", in care, ceea ce noi denumim corpul duh "moare", iar omul patrunde mai departe, in lumea spiritelor. Dar, pentru a patrunde in lumea spiritelor, in Cer sau in Devachan, omul are nevoie de un "trup" de natura spirituala.  Acest trup isi dezvaluie existenta abia dupa ce omul a terminat existenta in lumea astrala, cand are loc un fenomen extraordinar. In timpul unei ceremonii, la care participa inalte fiinte angelice corpul duh se aprinde instantaneu, ca un joc de artificii si "arde" complet, lasand sa se vada un alt corp, de o mare frumusete: corpul spiritual adamic. Asadar, corpul duh ascunde in interiorul sau un alt corp de lumina. Acesta este corpul spiritual adamic .  Corpul spiritual-adamic este un corp de lumina de o frumusete imposibil de exprimat in termeni omenesti. El nu poseda caracteristici precum culoare, fiind identic la toti oamenii. Corpul spiritual adamic este, intr-adevar, trupul arhetipal al omului, creat candva de catre Dumnezeu, "dupa Chipul si Asemanarea Sa". Omul aflat in corpul spiritual adamic este asemanator unui inger stralucitor. Capacitatile sale de manifestare sunt extraordinare. Desigur, omul nu trebuie identificat cu un inger, fiind vorba doar despre o comparatie. Vechile conceptii ale umanitatii, numite astazi pe nedrept "mito-poetice", vorbeau despre un mega-antropos, o forma arhetipala perfecta, "stramosul tuturor oamenilor". Acest mega-antropos primordial a fost numit Purusha de vechile conceptii ale indienilor, Pan-gu de vechile conceptii ale chinezilor si Adam Kadmon de vechii evrei. Denumirea Adam Kadmon apare in Kabbala unde desemneaza "omul primordial". Tot Kabala afirma ca Adam, Primul Om, a fost creat ca reflectare a mega-antropos-ului primordial. Cum macrocosmosul se reflecta perfect la nivelul microcosmosului, este de la sine inteles ca reflectarea in om a mega-antropos-ului primordial este o structura aurica distincta, care se manifesta ca atare doar in "patria" omului, care este lumea spirituala; aceasta structura este corpul spiritual adamic.     
Dupa fenomenul denumit moartea astrala, aflat in corpul spiritual adamic, omul se intoarce in ceea ce s-ar putea numi "patria" sa, Cerul sau lumea spiritelor, locul de unde a venit candva pentru a indeplini procesul palingeneziei cosmice. Dupa o perioada nedefinita, in care are posibilitatea de a locui in Cer, omul revine in planul astral, invesmantandu-se din nou intr-un corp duh.  In momentul in care revine din Cer, trupul stralucitor de lumina care este corpul spiritual adamic se acopera cu o pelicula-invelis, care este corpul duh. Din acel moment, se poate vorbi iarasi despre corpul duh al unui om.     
Din punctul de vedere al unui om incarnat este dificil de a diferentia aspectul fiintei umane care este corpul duh, de aspectul care este corpul spiritual adamic. Intr-un fel, poate fi vorba despre aceeasi structura spirituala de baza, in care omul se poate manifesta in doua planuri distincte: in planul astral si in planul spiritual. Este, de asemenea, dificil de a stabili cu exactitate daca este vorba de doua "corpuri" sau de unul singur, in doua ipostaze distincte.     Fiind totusi prea departat de interesul cotidian si de structura aurei umane la omul incarnat - de altfel, corpul spiritual adamic nu poate fi observat nici macar in lumea astrala - preferam sa nu-l includem in clasificarea curenta a elementelor de baza ale fiintei umane.     Corpul duh, spiritul, invelisul spiritului si corpul cauzal formeaza Individualitatea care se manifesta, aproape neschimbata, de-a lungul incarnarilor.