Principiul de functionare al iadului

 Principiul de funcţionare al iadului
     Ca realitate ontologică, iadul nu ar trebui să existe; tot astfel, nici planurile cuantice ale fiinţelor luciferice nu ar trebui să existe. Într-un fel, se poate spune că iadul nu are realitate ontologică, deşi există.     Cosmosul şi fiinţele bune există datorită faptului că sunt constituite din energia Duhului Sfânt. Fiii Luminii şi oamenii arată "normal" în lumea de dincolo, datorită faptului că sunt permanent în conexiune cu Dumnezeu şi cu energia vie a Strălucirii (Luminii) lui Dumnezeu, care este Duhul Sfânt. În schimb, nici iadul, nici planurile cuantice ale fiinţelor luciferice nu sunt formate din energia vie a Duhului Sfânt, aşa cum sunt formate celelalte planuri cuantic. Totuşi există.     Ce le face să existe ? Prin ce forţe pot fi menţinute în stare de funcţiune ?     Deşi această întrebare pare a fi extrem de complicată, constituind un mare mister, răspunsul este cât se poate de simplu: atât iadul, cât şi planurile cuantice ale fiinţelor luciferice nu au la bază aportul energetic dumnezeiesc - energia Duhului Sfânt, ci energia oamenilor sclavi. Acesta este adevăratul motiv pentru care fiinţele luciferice fură 101
corpul sufletului oamenilor - inclusiv inima fiinţei sufletului, care este amintirea a toate.     Fiinţele luciferice, care sunt moarte, revin la viaţă datorită energiei generate de corpul sufletului oamenilor. Ajunşi în iad, oamenii mor, iar fiinţele luciferice învie.     Fiinţele luciferice îşi menţin existenţa trupului de formă umanoidă şi par vii cu ajutorul energiei corpului sufletului oamenilor. Prin propriile puteri, fiinţele luciferice nar putea exista nici o clipă în cosmosul lui Dumnezeu. Ele s-ar disipa în neant, iar forma lor umanoidă s-ar destructura imediat. Păcatul înseamnă moartea şi, în final, dispariţia din cosmos.     Neîncetat, fiinţele luciferice - Primordialii întunericului, fiinţele îngereşti Dree şi spiritele rebele ale naturii Lorehh - fură energia  corpului  sufletului  oamenilor  care făptuiesc  răul. Uneori, fiinţele luciferice arată urât, ca aspect, datorită faptului că au un imens deficit de energie (de putere şi tărie). Pentru a-şi potoli foamea de energie, ele fură neîncetat sufletele oamenilor. Dacă nu şi-ar trimite neîncetat mesagerii, care formează sămânţa cea rea, în lumea materială, fiinţele luciferice ar dispărea din cosmos.     Pentru a supravieţui în cosmos, fiinţele luciferice videază de energie sufletele oamenilor din iad, care devin astfel ca nişte umbre lipsite de conştienţă şi de identitate. Iadul nu este altceva, pentru fiinţele luciferice, decât o imensă clinică de întinerire şi de înfrumuseţare, în detrimentul oamenilor care le devin victime.     Fiinţele luciferice şi oamenii din sămânţa cea rea devin astfel un fel de vampiri energetici. Vampirii fizici, cei care se presupune că se hrănesc cu sângele victimelor, nu există; probabil că mitul vampirului avid de sânge proaspăt a proliferat în epoca actuală, datorită faptului că este mult mai comod de explicat. Fiinţele luciferice distrug neîncetat viaţa oamenilor, pentru a supravieţui în cosmos. Acesta este principiul de manifestare al răului.     Fiinţele luciferice au tot interesul ca oamenii din lumea materială să nu-şi descopere potenţialităţile - puterile dumenzeieşti de Preoţi în devenire ai lui Dumnezeu. Ele vor să profite de puterile potenţiale ale oamenilor, pentru a le folosi în scopuri proprii.