* Prezentul continuu «^
Dumnezeu (format din cele trei Persoane nedespărţibile: Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul şi Dumnezeu-Sf. Duh) gândeşte Binele, iar apoi îl transformă în Sunet. Dumnezeu gândeşte, are un Plan, pe care-1 spune prin Sunet - prin Vorbire Dumnezeiască - către tot cosmosul. Deocamdată, doar Fiii Luminii mai pot percepe Vorbirea lui Dumnezeu şi pot cunoaşte Planul. De aceea, Dumnezeu vorbeşte fiecărui Fiu al Luminii, secundă de secundă - ceea ce înseamnă că există o comunicare continuă a lui Dumnezeu cu fiecare înger al Său. în acest mod, Fiii Luminii cunosc permanent fiecare detaliu al Planului lui Dumnezeu. Istoria cosmosului se desfăşoară după principiul putere mare - putere mică (numit thent-thint). (16) Dumnezeu este Puterea mare; de fapt, Dumnezeu este Puterea Supremă. Ca Putere Supremă, Dumnezeu emite o energie numită prezentul
continuu. Deşi Dumnezeu se manifestă doar ca prezent continuu, în cosmos, energia Sa se manifestă ca viitor. Cosmosul există datorită faptului că energia prezentului continuu se manifestă ca energie numită viitor. Doar energia numită prezent continuu poate asigura continuitatea creaţiei. Ca energie, prezentul continuu atrage trecutul. Prezentul continuu este, în acest caz, puterea mare, iar trecutul este puterea mică. Astfel, puterea mare atrage puterea mică, energia mare atrage energia mică. Energia mare, care atrage, se numeşte prezent continuu. Energia mică, atrasă, se numeşte trecut. Energia numită trecut poartă numele de amintire. Trecutul este doar amintire a prezentului continuu. Ceea ce se naşte ca fiind diferit de prezentul continuu, se depărtează de acesta. Astfel, energia numită trecut se depărtează de prezentul continuu. Totodată, energia numită trecut se îndepărtează de Punctul fix - care este situat chiar în centrul Oceanului de Lumină. Acest Punct fix este Dumnezeu. Acest principiu valabil la nivelul Oceanului de Lumină, este, implicit, valabil şi la nivelul planului material. în acest context, se poate spune că universul material, cu toate galaxiile şi stelele sale, este o amintire cristalizată a trecutului, a energiei trecut. Cosmosul material este actualmente în stare de expansiune cuantică datorită faptului că se depărtează de punctul fix, imuabil şi continuu, care este Dumnezeu. Cosmosul - şi implicit, toate fiinţele care trăiesc în el - este trecut cristalizat. Cosmosul este karma cristalizată. Orice fiinţă de formă umanoidă - îngerească sau omenească - din cosmos, care a întrerupt legătura cu Dumnezeu, nu mai are energia care s-o atragă spre viitor şi care să-i asigure continuitatea. Drept urmare, percepţia celor care au întrerupt legătura cu Dumnezeu este de cădere în hău, cu mare viteză. în trecut, aceştia nu pot cunoaşte decât Urma lui Dumnezeu. Urma lui Dumnezeu este amprenta lăsată de Gândirea lui Dumnezeu. Dumnezeu se află în prezentul continuu şi nu se mai poate întoarce pe propriile sale Urme. Dumnezeu rămâne nemişcat şi imuabil în prezentul continuu, dar pentru fiinţele din cosmos El se manifestă ca viitor. Pentru fiinţele din cosmos, Dumnezeu merge mereu înainte, spre viitor, atrăgându-i pe toţi către Sine. Spre comparaţie, să ne gândim la o pasăre care zboară şi pierde ceva din cioc sau la un avion care se deplasează cu mare viteză şi lasă în urmă paraşutişti. Acel ceva, o rămurică, rămâne în urma păsării, care-şi continuă drumul în zbor. Tot astfel, paraşutism' rămân în urmă, ca nişte pete colorate, în timp ce avionul îşi continuă imperturbabil zborul. (Se poate medita astfel la relativitatea timpului apărută în cazul teoretic în care avionul ar zbura cu o viteză atât de mare încât, întro fracţiune de secundă, ar ocoli întregul pământ şi s-ar afla iarăşi deasupra capului paraşutiştilor care abia săriseră). Toţi Cei răzvrătiţi - Cel rău: oameni, fiinţe îngereşti sau spirite ale naturii - se pot conecta doar energiei mici, numită trecut. De aceea, în acest caz, ei sunt puterea mică. Pentru a se racorda la prezentul continuu, toţi Cei răzvrătiţi au nevoie de o energie mai mare. Această energie este emisă de oamenii încarnaţi care intră în rezonanţă cu ceea ce sunt ei. Cei răzvrătiţi nu se mai pot reconecta la Gândirea lui Dumnezeu din prezentul continuu decât prin oamenii încarnaţi şi doar atunci când oamenii se conectează la ceva petrecut în trecut. Când oamenii fac ceva rău, se conectează automat la trecut, repetând ce au făptuit cândva Cei răzvrătiţi. Prin erori comportamentale - căderi în ispite -, oamenii încarnaţi intră în rezonanţă cu trecutul, cu amintitile Celor răzvrătiţi. în fond, oamenii intră în rezonanţă cu amintirile reziduale ale cosmosului, cu ceea ce se află în recycle bin de la nivelul megacalculatorului care este cosmosul. Prin această conexiune, Cei răzvrătiţi fac din om puterea mare. Oamenii, ca putere mare, asigură viitorul şi continuitatea puterii mici, care, în acest caz, sunt Cei răzvrătiţi. Oamenii sunt cei care cheamă la viaţă şi asigură continuitatea Celor răzvrătiţi, prin reconectarea la energia trecut, în urma făptuirii răului. Astfel, oamenii atrag energia numită trecut, adică amintirea. Prin atragerea amintirilor reziduale ale cosmosului, oamenii se întorc în trecut, spre moarte, în timp ce Cei răzvrătiţi vin la viaţă. Uneori, pentru a se reîntoarce rapid în trecut, unii oameni dezaxaţi fac ritualurile religioase inversate (luciferice
sau shaitanice), prin care atrag amintirea trecutului, depărtându-se şi mai mult de Dumnezeu.
Dumnezeu (format din cele trei Persoane nedespărţibile: Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul şi Dumnezeu-Sf. Duh) gândeşte Binele, iar apoi îl transformă în Sunet. Dumnezeu gândeşte, are un Plan, pe care-1 spune prin Sunet - prin Vorbire Dumnezeiască - către tot cosmosul. Deocamdată, doar Fiii Luminii mai pot percepe Vorbirea lui Dumnezeu şi pot cunoaşte Planul. De aceea, Dumnezeu vorbeşte fiecărui Fiu al Luminii, secundă de secundă - ceea ce înseamnă că există o comunicare continuă a lui Dumnezeu cu fiecare înger al Său. în acest mod, Fiii Luminii cunosc permanent fiecare detaliu al Planului lui Dumnezeu. Istoria cosmosului se desfăşoară după principiul putere mare - putere mică (numit thent-thint). (16) Dumnezeu este Puterea mare; de fapt, Dumnezeu este Puterea Supremă. Ca Putere Supremă, Dumnezeu emite o energie numită prezentul
continuu. Deşi Dumnezeu se manifestă doar ca prezent continuu, în cosmos, energia Sa se manifestă ca viitor. Cosmosul există datorită faptului că energia prezentului continuu se manifestă ca energie numită viitor. Doar energia numită prezent continuu poate asigura continuitatea creaţiei. Ca energie, prezentul continuu atrage trecutul. Prezentul continuu este, în acest caz, puterea mare, iar trecutul este puterea mică. Astfel, puterea mare atrage puterea mică, energia mare atrage energia mică. Energia mare, care atrage, se numeşte prezent continuu. Energia mică, atrasă, se numeşte trecut. Energia numită trecut poartă numele de amintire. Trecutul este doar amintire a prezentului continuu. Ceea ce se naşte ca fiind diferit de prezentul continuu, se depărtează de acesta. Astfel, energia numită trecut se depărtează de prezentul continuu. Totodată, energia numită trecut se îndepărtează de Punctul fix - care este situat chiar în centrul Oceanului de Lumină. Acest Punct fix este Dumnezeu. Acest principiu valabil la nivelul Oceanului de Lumină, este, implicit, valabil şi la nivelul planului material. în acest context, se poate spune că universul material, cu toate galaxiile şi stelele sale, este o amintire cristalizată a trecutului, a energiei trecut. Cosmosul material este actualmente în stare de expansiune cuantică datorită faptului că se depărtează de punctul fix, imuabil şi continuu, care este Dumnezeu. Cosmosul - şi implicit, toate fiinţele care trăiesc în el - este trecut cristalizat. Cosmosul este karma cristalizată. Orice fiinţă de formă umanoidă - îngerească sau omenească - din cosmos, care a întrerupt legătura cu Dumnezeu, nu mai are energia care s-o atragă spre viitor şi care să-i asigure continuitatea. Drept urmare, percepţia celor care au întrerupt legătura cu Dumnezeu este de cădere în hău, cu mare viteză. în trecut, aceştia nu pot cunoaşte decât Urma lui Dumnezeu. Urma lui Dumnezeu este amprenta lăsată de Gândirea lui Dumnezeu. Dumnezeu se află în prezentul continuu şi nu se mai poate întoarce pe propriile sale Urme. Dumnezeu rămâne nemişcat şi imuabil în prezentul continuu, dar pentru fiinţele din cosmos El se manifestă ca viitor. Pentru fiinţele din cosmos, Dumnezeu merge mereu înainte, spre viitor, atrăgându-i pe toţi către Sine. Spre comparaţie, să ne gândim la o pasăre care zboară şi pierde ceva din cioc sau la un avion care se deplasează cu mare viteză şi lasă în urmă paraşutişti. Acel ceva, o rămurică, rămâne în urma păsării, care-şi continuă drumul în zbor. Tot astfel, paraşutism' rămân în urmă, ca nişte pete colorate, în timp ce avionul îşi continuă imperturbabil zborul. (Se poate medita astfel la relativitatea timpului apărută în cazul teoretic în care avionul ar zbura cu o viteză atât de mare încât, întro fracţiune de secundă, ar ocoli întregul pământ şi s-ar afla iarăşi deasupra capului paraşutiştilor care abia săriseră). Toţi Cei răzvrătiţi - Cel rău: oameni, fiinţe îngereşti sau spirite ale naturii - se pot conecta doar energiei mici, numită trecut. De aceea, în acest caz, ei sunt puterea mică. Pentru a se racorda la prezentul continuu, toţi Cei răzvrătiţi au nevoie de o energie mai mare. Această energie este emisă de oamenii încarnaţi care intră în rezonanţă cu ceea ce sunt ei. Cei răzvrătiţi nu se mai pot reconecta la Gândirea lui Dumnezeu din prezentul continuu decât prin oamenii încarnaţi şi doar atunci când oamenii se conectează la ceva petrecut în trecut. Când oamenii fac ceva rău, se conectează automat la trecut, repetând ce au făptuit cândva Cei răzvrătiţi. Prin erori comportamentale - căderi în ispite -, oamenii încarnaţi intră în rezonanţă cu trecutul, cu amintitile Celor răzvrătiţi. în fond, oamenii intră în rezonanţă cu amintirile reziduale ale cosmosului, cu ceea ce se află în recycle bin de la nivelul megacalculatorului care este cosmosul. Prin această conexiune, Cei răzvrătiţi fac din om puterea mare. Oamenii, ca putere mare, asigură viitorul şi continuitatea puterii mici, care, în acest caz, sunt Cei răzvrătiţi. Oamenii sunt cei care cheamă la viaţă şi asigură continuitatea Celor răzvrătiţi, prin reconectarea la energia trecut, în urma făptuirii răului. Astfel, oamenii atrag energia numită trecut, adică amintirea. Prin atragerea amintirilor reziduale ale cosmosului, oamenii se întorc în trecut, spre moarte, în timp ce Cei răzvrătiţi vin la viaţă. Uneori, pentru a se reîntoarce rapid în trecut, unii oameni dezaxaţi fac ritualurile religioase inversate (luciferice
sau shaitanice), prin care atrag amintirea trecutului, depărtându-se şi mai mult de Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.