&• Oceanul de miros «^
în momentul în care spiritele naturii şi îngerii au ajuns la maturitatea necesară comuniunii perfecte cu Dumnezeu - au fost toţi în unu şi unu în toţi -, s-a format al doilea cosmos, Oceanul de Miros. La fel ca Oceanul de Sunet, Oceanul de Miros a avut trei manifestări principale, care s-au format succesiv. La început a fost Oceanul de sunet al mirosului (care nu trebuie confundat cu Oceanul de miros al sunetului), apoi Oceanul de miros al mirosului şi Oceanul de lumină al mirosului. în Oceanul de Miros, creaţia s-a desfăşurat independent de cosmosul anterior - a fost o creaţie ex nihilo. Mai întâi, Dumnezeu a creat întocmirile, apoi a creat locuinţele (lumile) şi, ulterior, a creat spiritele naturii şi îngerii. Fiinţele din Oceanul de Miros au fost altele decât cele din Oceanul de Sunet: alte făpturi, altă geneză, desfăşurată însă după acelaşi pattern. In momentul atingerii deplinei comuniuni cu Dumnezeu, fiinţele dintr-un ocean - spirite ale naturii şi îngeri - s-au manifestat ca energii în lumile imediat următoare, fără a înceta să fie ceea ce sunt. Când al doilea cosmos, cu cele trei manifestări ale sale, a atins deplina sa plenitudine în ceea ce priveşte creaţia lumilor şi a făpturilor, Dumnezeu a creat Oceanul de Lumină, al treilea cosmos. Oceanul de Sunet şi Oceanul de Miros sunt situate cam în acelaşi spaţiu - din punct de vedere spaţial, sunt incluse în acelaşi perimetru. în schimb, Oceanul de Lumină a fost creat la o anumită depărtare de cele două Oceane anterioare. Oceanul de Lumină a avut, la rândul său, trei mari metamorfoze concretizate prin trei sfere. Prima sferă a Oceanului de Lumină a fost Oceanul de sunet al luminii, a doua a fost Oceanul de miros al luminii, iar a treia a fost Oceanul de lumină al luminii (propriu-zis). După desăvârşirea Oceanului propriu-zis de lumină - cea de-a treia metamorfoză - toate spiritele naturii şi toate fiinţele îngereşti din cele trei mari oceane create anterior, au format o singură fiinţă, realizând o uriaşă simbioză cosmică: prin liberul lor arbitru, în urma unei grandioase evoluţii cosmice, toate fiinţele din cosmos au devenit una şi au intrat în comuniune perfectă cu Unicul Dumnezeu. în spiritul - ca element aurie - unei fiinţe îngereşti şi al unui spirit al naturii se reflectă toate celelate fiinţe compatibile din cosmos. Toţi sunt unu şi unu este în toţi; unu/toţi sunt în comuniune continuă cu Unicul Dumnezeu. Fiecare fiinţă îngerească sau spirit al naturii îşi desfăşoară activitatea de menţinere a creaţiei, manifestându-se simultan atât ca formă umanoidă, cât şi ca energii. în ultima ipostază, fiinţele respective participă, fiecare potrivit rolului pe care-1 are, la menţinerea întocmirilor - a mediului - şi a corpurilor de formă umanoidă ale celor de pe treptele ierahice mai mici - pe care-i denumesc "fraţii mai mici în putere şi tărie". Prin spiritul lor, situat într-o poziţie relativ asemănătoare cu cea a oamenilor întrupaţi de astăzi, spiritele naturii şi îngerii sunt în comuniune permanentă cu fiinţele similare care îşi desfăşoară activitatea în toate celalalte Oceane, lumi şi planuri cuantice. în momentul în care este alături de un om întrupat şi, eventual, îl veghează, o fiinţă îngerească - de exemplu, un înger Păzitor - poate merge în orice lume doreşte, în orice plan cuantic, din orice Ocean şi poate comunica cu orice frate de-al său, spirit al naturii sau înger. Mai mult decât atât: o astfel de fiinţă se poate manifesta sub forma unor energii, tară a înceta să se manifeste ca formă umanoidă. Primele fiinţe îngereşti apărute în Oceanul de Lumină au fost formate ca o sinteză a tuturor întocmirilor şi elementelor mediului acelor locuinţe. Cele create mai târziu întruchipau doar un element, un segment sau o ramură a întocmirilor. Ca energie, o fiinţă îngerească sau un spirit al naturii poate susţine o ramură a cosmosului; de exemplu, un spirit al naturii de foc se poate manifesta în toate acele fenomene fizice, care au ca suport de manifestare focul. Un spirit al naturii de apă sau o fiinţă îngerească se poate manifesta în toate fenomenele ce au ca suport de manifestare apa şi aşa mai departe.
în momentul în care spiritele naturii şi îngerii au ajuns la maturitatea necesară comuniunii perfecte cu Dumnezeu - au fost toţi în unu şi unu în toţi -, s-a format al doilea cosmos, Oceanul de Miros. La fel ca Oceanul de Sunet, Oceanul de Miros a avut trei manifestări principale, care s-au format succesiv. La început a fost Oceanul de sunet al mirosului (care nu trebuie confundat cu Oceanul de miros al sunetului), apoi Oceanul de miros al mirosului şi Oceanul de lumină al mirosului. în Oceanul de Miros, creaţia s-a desfăşurat independent de cosmosul anterior - a fost o creaţie ex nihilo. Mai întâi, Dumnezeu a creat întocmirile, apoi a creat locuinţele (lumile) şi, ulterior, a creat spiritele naturii şi îngerii. Fiinţele din Oceanul de Miros au fost altele decât cele din Oceanul de Sunet: alte făpturi, altă geneză, desfăşurată însă după acelaşi pattern. In momentul atingerii deplinei comuniuni cu Dumnezeu, fiinţele dintr-un ocean - spirite ale naturii şi îngeri - s-au manifestat ca energii în lumile imediat următoare, fără a înceta să fie ceea ce sunt. Când al doilea cosmos, cu cele trei manifestări ale sale, a atins deplina sa plenitudine în ceea ce priveşte creaţia lumilor şi a făpturilor, Dumnezeu a creat Oceanul de Lumină, al treilea cosmos. Oceanul de Sunet şi Oceanul de Miros sunt situate cam în acelaşi spaţiu - din punct de vedere spaţial, sunt incluse în acelaşi perimetru. în schimb, Oceanul de Lumină a fost creat la o anumită depărtare de cele două Oceane anterioare. Oceanul de Lumină a avut, la rândul său, trei mari metamorfoze concretizate prin trei sfere. Prima sferă a Oceanului de Lumină a fost Oceanul de sunet al luminii, a doua a fost Oceanul de miros al luminii, iar a treia a fost Oceanul de lumină al luminii (propriu-zis). După desăvârşirea Oceanului propriu-zis de lumină - cea de-a treia metamorfoză - toate spiritele naturii şi toate fiinţele îngereşti din cele trei mari oceane create anterior, au format o singură fiinţă, realizând o uriaşă simbioză cosmică: prin liberul lor arbitru, în urma unei grandioase evoluţii cosmice, toate fiinţele din cosmos au devenit una şi au intrat în comuniune perfectă cu Unicul Dumnezeu. în spiritul - ca element aurie - unei fiinţe îngereşti şi al unui spirit al naturii se reflectă toate celelate fiinţe compatibile din cosmos. Toţi sunt unu şi unu este în toţi; unu/toţi sunt în comuniune continuă cu Unicul Dumnezeu. Fiecare fiinţă îngerească sau spirit al naturii îşi desfăşoară activitatea de menţinere a creaţiei, manifestându-se simultan atât ca formă umanoidă, cât şi ca energii. în ultima ipostază, fiinţele respective participă, fiecare potrivit rolului pe care-1 are, la menţinerea întocmirilor - a mediului - şi a corpurilor de formă umanoidă ale celor de pe treptele ierahice mai mici - pe care-i denumesc "fraţii mai mici în putere şi tărie". Prin spiritul lor, situat într-o poziţie relativ asemănătoare cu cea a oamenilor întrupaţi de astăzi, spiritele naturii şi îngerii sunt în comuniune permanentă cu fiinţele similare care îşi desfăşoară activitatea în toate celalalte Oceane, lumi şi planuri cuantice. în momentul în care este alături de un om întrupat şi, eventual, îl veghează, o fiinţă îngerească - de exemplu, un înger Păzitor - poate merge în orice lume doreşte, în orice plan cuantic, din orice Ocean şi poate comunica cu orice frate de-al său, spirit al naturii sau înger. Mai mult decât atât: o astfel de fiinţă se poate manifesta sub forma unor energii, tară a înceta să se manifeste ca formă umanoidă. Primele fiinţe îngereşti apărute în Oceanul de Lumină au fost formate ca o sinteză a tuturor întocmirilor şi elementelor mediului acelor locuinţe. Cele create mai târziu întruchipau doar un element, un segment sau o ramură a întocmirilor. Ca energie, o fiinţă îngerească sau un spirit al naturii poate susţine o ramură a cosmosului; de exemplu, un spirit al naturii de foc se poate manifesta în toate acele fenomene fizice, care au ca suport de manifestare focul. Un spirit al naturii de apă sau o fiinţă îngerească se poate manifesta în toate fenomenele ce au ca suport de manifestare apa şi aşa mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.