Taina partii barbatesti si a partii femeiesti

Acest principiu adamic prin care Dumenzeu a instaurat aducerea duhurilor bolnave din astral, dar şi aspirarea duhurilor bolnave din regatele zeilor, este specificată şi în biblie. Despre crearea duhurilor lui Adam şi Eva, a sufletelor şi a trupurilor masculine şi feminine precum şi despre aducerea din astral a duhurilor căzute se găsesc versete edificatoare. Despre crearea duhurilor pe care Dumnezeu Duh deja se gândea să le îmbrace în parte masculină şi feminină citim în geneza, capitolul 1, vers. 1: „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul”. 
Dumnezeirea desemnează pe Dumnezeu cu toate trupurile, formele pe care le are şi le manifestă în miliardele de sisteme de lumi create de el. Cuvântul cerurile, desemnează tocmai aceste miliarde de sisteme de lumi. Cuvântul „pământ” face referire la pământul fizic. Despre forma trupului duh luată de dumnezeire (elohim) atunci când a creat lumea şcoală a duhurilor şi trupurile duh în care a îmbrăcat pe om, găsim referiri în geneza – cap. 1, vers. 2: „Pământul era fără formă şi gol; (nu era creat încă) şi întuneric era peste faţa adâncului şi Duhul lui Dumnezeu se mişca peste întinderea apelor”. 
Despre crearea duhurilor de oameni care trebuiau îmbrăcate cu suflet şi apoi cu trup de parte femeiască şi bărbătească se găsesc referiri în geneza – cap. 1, vers. 27: „Şi Dumnezeu a creat pe om, după chipul Său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu; i-a creat de sex masculin şi de sex feminin”. 
Despre sfârşitul creării duhurilor pe care Dumnezeu se gândea să le îmbrace cu suflete şi trupuri bărbăteşti şi femeieşti, precum şi despre sfârşitul creării cerurilor adică lumea duhului, găsim referire în cap. 1, vers. 31: „Dumnezeu a văzut tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea” precum şi în geneza – cap. 2, vers. 1: „Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor”. 
Despre o altă creaţie, adică despre lumea sufletelor în care există lumea animală şi lumea vegetală, creaţii noi, diferite de cele din cap. 1, găsim referiri în geneza – cap. 2, începând cu vers. 7 până la vers. 25. Despre crearea sufletului citim în cap. 2, vers. 5, 6, 7; vers. 5: „Pe pământ nu era încă nici un arbust şi nici o iarbă de pe câmp nu încolţise încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe Pământ, şi nu era om ca să lucreze pământul”. 
Termenul de „Domnul Dumnezeu” desemnează pe Domnul tuturor dumnezeilor creaţi deja de către Dumnezeu, adică duhurile create de El, după chipul şi asemănarea Sa. Acest termen desemnează şi pe Domnul acelor dumnezei care căzuseră de la regulile îndumnezeirii şi se aflau în regatele zeilor. Găsim termenul de Dumnezeul dumnezeilor, al duhurilor căzute, în Josua, cap. 22, vers. 22: „Dumnezeul dumnezeilor, DOMNUL, Dumnezeul dumnezeilor, DOMNUL ştie şi Israel însuşi să ştie lucrul acesta!”. Despre crearea sufletului şi introducerea în suflet a omului deja creat în duh găsim referiri în geneza – cap. 2, vers. 7: „Şi DOMNUL Dumnezeu (n.a. Domnul dumnezeilor deja creaţi) a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul a devenit un suflet viu”. 
Începând cu acest verset, Dumnezeu (dumnezeirea ELOHIM) a
devenit Domnul Dumnezeu, adică Dumnezeul dumnezeilor deja creaţi în duh, după chipul şi asemănarea duhului său. Tot despre acest verset putem spune că este un verset profetic deoarece arată că Dumnezeu îmbracă cu suflet viu pe omul, pe duhul care începuse să moară, să se descompună şi care avea nevoie să redevină viu, să se îmbrace cu un trup viu, sufletul. Această înfăşurare cu suflet viu a duhurilor moarte în urma despărţirii acestora de Dumnezeu, arată mila şi graţia lui Dumnezeu în a reîntoarce la El duhurile care mureau încet dar sigur. Duhurile care erau alături de El nu au nevoie de suflet deoarece sunt vii, adică în gândurile, cuvintele şi purtările lor este multă lumină (viaţă), adică sunt la fel ca gândurile, cuvintele şi purtările lui Dumnezeu. Referiri despre construirea trupului bărbătesc şi femeiesc, despre construirea trupului femeiesc găsim în geneza – cap. 2, vers. 21, 22: „Atunci DOMNUL Dumnezeu (n.a. Dumnezeul dumnezeilor) a făcut să cadă un somn adânc peste om şi omul a adormit; şi El a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om a făcut (n.a. clădit) o femeie şi a adus-o la om”. Termenul „Domnul Dumnezeu” defineşte pe Dumnezeul „dumnezeilor” pe care îi crease deja ca duhuri după chipul şi asemănarea Lui şi pe care i-a îmbrăcat apoi în trupuri bărbăteşti şi femeieşti(vezi geneza cap.1 vers. 27): „si Dumnezeu(n.a. dumnezeirea manifestată în trupul duh a lui Dumnezeu) a creat pe om după chipul Său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu” Versetul ce urmează adică: „i-a creat de sex masculin şi feminin” se referă la îmbrăcarea acestor duhuri în trupuri bărbăteşti şi femeieşti pe care Dumnezeu o săvârşeşte prin Adam din care construieşte trupul Evei, trup femeiesc adică aduce un duh similar cu cel al lui Adam. Dumnezeu creează din trupul lui Cain un trup femeiesc şi aduce în el duh creat după chipul şi asemănarea Sa întocmai cum făcuse cu Adam. Cain era un duh similar cu Adam, doar că fusese adus prin naştere din astral. La fel a fost şi cu fratele său Abel. Referinţe despre faptul că Abel şi Cain erau „fraţi” adică duhuri create de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa pe care Dumnezeu trebuia să le îmbrace cu suflet şi să „devină vii”, iar apoi să se manifeste în trupuri materiale găsim chiar în vorbele Evei din geneza cap. 4. vers. 1, 2: „Şi Adam a cunoscut pe soţia sa, Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis: „am căpătat un om(n.a.un Adam) cu ajutorul  DOMNULUI. A mai născut şi pe fratele său Abel”. Prin împreunarea lui Cain cu soţia sa vine un alt duh şi i-a trup bărbătesc. El este Enoch. Din Enoch, Dumnezeu i-a energie de gând, cuvânt şi purtare luminoasă şi construieşte trup femeiesc în care Dumnezeu aşează un duh creat după chipul şi asemănarea sa. El cheamă din astral un duh căzut în primul stadiu care îmbracă trup de bărbat din care se face o soţie. Uniunea lor cheamă alt duh din astral s.a.
Principiul Adamic Principiul Adamic se bazează pe întocmirea a două vehicole diferite. Acest principiu se referă la aducerea din astralul lui Dumnezeu a duhurilor căzute de la regulile stadiului unu de îndumnezeire în trup bărbătesc prin suflet care reface din nou suflarea, viaţa. Principiul Adamic continuă cu construirea unui alt trup diferit, de femeie, în care sunt aduse duhurile căzute de la regulile de îndumnezeire ale stadiilor doi şi trei. Referinţa la căderea lui Adam şi a Evei de la regulile stadiului unu de îndumnezeire găsim în geneza cap. 3. Referinţe la faptul că Adam şi Eva au devenit zei, dumnezei, căzuţi de la regula stadiului de îndumnezeire găsim în geneza cap. 3, vers. 5: „Dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu (n.a.nişte dumnezei) cunoscând binele şi răul”.