Razboi intre zei

Zeii şi regatele zeilor se confruntau cu grave lipsuri de lumină necesară duhurilor şi regatelor proprii pentru supravieţuire. În acest fel „trădătorii” erau vânaţi şi erau dezbrăcaţi de puterile duhurilor. De asemenea în lupta de supravieţuire generată de frica de descompunere, de moarte a duhurilor, zeii cei mai puternici au început să dezbrace de puteri pe zeii mai mici. Îngerii mai puternici au început să dezbrace de puteri pe îngerii mai mici în putere, iar spiritele naturii mai puternice dezbrăcau de putere pe semenii lor mai mici în puteri. În acele timpuri erau mii de miliarde de zei, de îngeri şi de spirite ale naturii mai mici care fugeau din calea prigonitorilor pentru a-şi salva duhurile de la pieire. Toţi aceştia au strigat la Dumnezeu. 
Duhurile acestora prezentau boli grave: 
- la nivel de familie. 
- la nivel de relaţii sociale. 
- la nivel de relaţii cu Dumnezeu. 
Era nevoie de un loc în care toate aceste duhuri grav bolnave, să se vindece un timp îndelungat. Pentru aceasta Dumnezeu a creat o lume spital de îndreptare, de reparare a duhurilor grav bolnave, care prezentau boli grave în partea stângă, dreaptă şi la mijloc. „Căderea” de la procesul de îndumnezeire a duhurilor face parte din procesul de îndumnezeire, iar îmbolnăvirea duhurilor şi reintegrarea lor în procesul de îndumnezeire sunt părţi, etape ale acestui proces de îndumnezeire. Procesul de reintegrare a fiinţelor care au „căzut”, este un proiect amplu, bine pregătit de Dumnezeu şi care se desfăşoară după un plan al Său. Însănătoşirea prin lumină a părţilor de lumină lipsă din duhurile bolnave, este cunoscut sub numele de „mântuire” a duhului. 
Este integrat în programul de mântuire sau de „însănătoşire a duhului”, orice duh care a căzut de la regulile stadiului de îndumnezeire în care se afla. Putem spune că în acest proces sunt integrate duhuri de fiinţe ale naturii, îngeri şi fiinţe omeneşti căzute din primele trei stadii ale duhului. Aceste trupuri duh, noi, vechi şi foarte vechi, adăpostesc în ele aşa cum am observat, fiinţe foarte noi şi noi, fiinţe vechi, foarte vechi şi străvechi. Vindecarea duhurilor prin lumină este esenţială pentru însănătoşirea, mântuirea duhului. Putem afirma că singurul, unicul scop a fiecărui duh încarnat este acumularea de lumină, adică acumularea de Duh Sfânt. Acest lucru presupune ca duhul să îşi umple cu lumină partea stângă, cea dreaptă şi de mijloc, prin gânduri, cuvinte şi purtări dumnezeieşti, nedistructive, cu un conţinut mare de lumină. 
Privite prin clarvedere directă, duhurile încarnate apar înveşmântate într-un trup nou, similar ca alcătuire duhului, trup numit suflet. Acest suflet este îmbrăcat la rândul său într-o structură dublă, prima fiind prototrupul fizic iar cea de a doua este trupul fizic. Toate aceste structuri sunt legate de lumea materială prin aură.

Cunoaştem că trupurile fizice au înfăţişări masculine şi înfăţişări feminine. Duhurile care vin la încarnare iau înfăţişări de bărbat sau femeie în trupul fizic, în funcţie de vechimea fiinţei umane şi în funcţie de vechimea trupului duh, adică în funcţie de stadiul de îndumnezeire în care se afla înainte să „cadă” de la regulile acestui stadiu. Duhurile adăpostite în trupuri fizice bărbăteşti sunt duhuri căzute de la regulile îndumnezeirii primului şi celui de al doilea stadiu, adică duhuri copile şi duhuri părinţi, mature. Duhurile adăpostite în trupuri fizice femeieşti sunt duhuri căzute de la regulile celui de-al treilea stadiu al îndumnezeirii adică dumnezeii, duhurile coapte, bătrâne. Aşadar printr-un vehicol nou, sufletul, fiinţa umană vine în lumea spital, lumea de îndreptare pentru a-şi vindeca duhul. În această lume spital, fiinţa umană îşi înfăşoară duhul în vehicole noi, suflet, trup şi spirit în timpul vieţii, viaţă care poate fi asemuită cu o şedinţă de tratament de terapie prin „lumină”, (adică după un şir de vieţi, după un şir de reîncarnări) duhul se însănătoşeşte şi este pregătit să fie reintegrat în lumea şcoală a duhurilor unde îşi continuă procesul de îndumnezeire de la stadiul din care a „căzut” de la regulile îndumnezeirii. Rolul sufletului, al trupului fizic şi al aurei este hotărâtor în fiecare viaţă, adică în fiecare şedinţă de „terapie prin lumină(Duh Sfânt)” în procesul de „vindecare” al duhului. Procesul de vindecare se fundamentează prin „vizite regulate” ale duhului în „spital” adică în lumea materială. Acest proces terapeutic al duhului prin suflet, trup fizic şi aură, ne este cunoscut sub numele de reîncarnare. Pentru a cunoaşte şi aprofunda sistemul acesta dumnezeiesc de „terapie a duhului” prin care se vindecă bolile duhului, trebuie să facem câteva referiri la istoria, alcătuirea şi principiul de funcţionare al sufletului, al trupului fizic şi al aurei”. 
Se găseau la un moment dat două categorii de duhuri căzute de la regulile îndumnezeirii.
1. Duhurile sătule să mai continue în rău şi care doreau să se reabiliteze. Printre ele erau duhuri ce căzuseră de la regulile primelor trei stadii ale îndumnezeirii. 
2. Duhurile care încă sfidau pe Dumnezeu şi prigoneau pe fraţii lor, căzute de asemenea din primele trei stadii ale îndumnezeirii. Dumnezeu adoptă acelaşi plan de mântuire a duhurilor acestora, pe care îl pune în aplicare în toate sistemele de lumi unde este necesar.