Sufletul

Al doilea ansamblu este cel al sufletului. Sufletul este format din cinci structuri aurice distincte: steaua sufletului, corpul cauzal al sufletului, corpul sufletului, corpul conştientei şi corpul conştiinţei. Sufletul - ca ansamblu - este reflectarea pentru o singură existenţă a spiritului, corpului cauzal şi corpului duh. Sufletul, la fel ca şi corpul duh, are propria sa culoare, în funcţie de nivelul evolutiv al omului. Steaua sufletului se vede ca un punct strălucitor situat la nivelul laringelui, puţin mai sus de mărul lui Adam. La oamenii mai evoluaţi, steaua sufletului seamănă cu un sâmbure de smochină, care se manifestă precum spiritul, ca un artificiu ce străluceşte continuu. La începutul existenţei în lumea materială, sămânţa sufletului emite străluciri multicolore, dar la scurt timp culorile se stabilizează şi formează o culoare compozită, un amestec între albastru şi argintiu. Corpul cauzal al sufletului are forma unui cocon energetic ce învăluie steaua sufletului; el este depozitul amintirilor sufletului din prezenta existenţă - subconştientul. El se asemănă cu o miniplanetă albastră acoperită de nori albi. Corpul sufletului este o structură aurică luminoasă ce învăluie corpul fizic ca o manta. El este unul dintre cele trei corpuri luminoase ce pot fi observate, prin intermediul clarvederii lui Eugen, în interiorul trupului material. Corpul sufletului se formează în momentul naşterii. După naştere, corpul sufletului se vede ca un abur albicios, care nu reproduce cu exactitate conturul trupului material, după cum nu reproduce organele interne. Forma sa este destul de neclară în regiunea mâinilor şi picioarelor. Corpul sufletului este însă identic în regiunea capului cu corpul material. Fizionomia feţei este reflectată perfect la nivelul corpului sufletului, cu deosebirea că este idealizată. Claritatea şi frumuseţea ochilor este, într-adevăr, impresionantă. Corpul sufletului este alcătuit dintr-o energie de culoare albă, mată, ca un abur. De-a lungul vieţii, corpul sufletului îşi modifică culoarea în funcţie de comportamentul omului. Treptat, corpul sufletului dobândeşte o culoare de sinteză, rezultată în urma tuturor acţiunilor omului, în conformitate cu karma sa şi cu nivelul evolutiv acumulat de-a lungul unei singure existenţe.     
Spre deosebire de corpul duh, corpul sufletului îşi modifică foarte des culoarea, în funcţie de modul de comportare al omului. Dacă omul greşeşte într-un domeniu sau se comportă nedrept, corpul sufletului se colorează în culori întunecate, iar dacă omul se comportă bine, se colorează în culori deschise, luminoase. Datorită unor acţiuni greşite, generate de liberul arbitru al omului, corpul sufletului se "pătează" adesea cu tente întunecate, cu mirosuri grele şi cu sunete lipsite de armonie. Aceste pete întunecate pot fi denumite "boli" ale sufletului. De cele mai multe ori, oamenii prezintă mari pete întunecate în regiunea toracelui, a abdomenului, a umerilor sau chiar a capului. Spre deosebire de celelalte structuri aurice, corpul sufletului este un element nou. El se formează în momentul naşterii. Într-un fel, se poate spune că, corpul sufletului este un corp duh format pentru o singură existenţă încarnată. Corpul duh nu se poate manifesta plenar de-a lungul unei existenţe încarnate; pe toată durata vieţii unui om, corpul duh doarme, astfel că este necesară o altă structură aurică care să-i preia funcţiunile. Aceasta este corpul sufletului - sufletul ca ansamblu. Corpul sufletului se formează în momentul naşterii şi, la marea majoritate a oamenilor, moare la scurt timp după momentul morţii. La foarte puţini oameni, corpul sufletului supravieţuieşte morţii trupului fizic. Acest fenomen, deocamdată foarte rar, se produce doar în cazul oamenilor care au reuşit să-şi ridice nivelul vibratoriu al corpului sufletului, astfel încât acesta să devină compatibil cu nivelul corpului duh. În momentul în care un om reuşeşte să aibă la sfârşitul vieţii un corp al sufletului compatibil energetic cu corpul duh, după moarte, cele două elemente se unesc, formând un corp nou, pe care fiinţele din lumea eterică îl denumesc Corp de diamant. 
Sufletul se exprimă prin conştiinţă şi conştientă, ca manifestări ale celor două corpuri auxiliare: corpul conştiinţei şi corpul conştienţei. Corpul conştienţei se prezintă ca o uriaşă pânză concavă sau ca o antenă parabolică, alcătuită din lumină albastru-smarald, ca o apă luminoasă, de doi-trei centimetri grosime ce acoperă întreaga suprafaţă a aurei. Corpul conştiinţei arată ca o flacără ce izvorăşte direct din steaua sufletului, până la o înălţime de aproximativ 20 de centimetri. Corpul conştienţei este legat de corpul sufletului de nas, gură, ochi, urechi prin conexiuni de lumină foarte fine. În locurile în care corpul conştienţei este legat de corpul sufletului se pot observa mici peceţi, ca nişte bănuţi rotunzi. Dacă, în timpul existenţei încarnate, omul este capabil să ridice starea vibratorie a corpului sufletului până la nivelul vibratoriu al peceţilor, acestea se topesc de la sine, iar omul poate vedea, auzi sau mirosi alte fiinţe sau lumi - lumea eterică, lumea astrală etc. Peceţile au forma unor mici bănuţi aplicaţi peste organele de simţ: ochi, urechi, gură, nas. Dacă elimină pecetea ochilor, omul poate vedea în lumea eterică; dacă elimină pecetea gurii poate percepe vechimea structurilor aurice - simţul vechimii; dacă elimină pecetea nasului percepe mirosuri specifice; dacă elimină pecetea urechilor percepe sunetele altor lumi, iar fiinţele pot fi sesizate auditiv, fiecare prin sunetul ei specific.